Europa Liberă: Pentru lumea „bună”, cea care este euro-orientată, desigur că, evenimentul principal al anului a fost Vilniusul, parafarea Acordului de Asociere și speranța aceasta mare, care a apărut în fața celor care vor un viitor european pentru Republica Moldova. Dar au existat o sumedenie de evenimente, care au pregătit sau mai că să zădărnicească această culminație. Dacă ați trece în revistă 2013, ce ați zice despre arhitectura acestui an?
Vitalie Ciobanu: „Ați spus foarte bine că sfârșitul anului 2013 găsește Moldova într-un moment apoteotic, sfârșește, în orice caz, pe o notă pozitivă, încurajatoare, prin parafarea Acordului de Asociere de la Vilnius. Însă ne amintim foarte bine că, în ianuarie, chiar în primele zile ale lunii ianuarie, viața politică era cutremurată de scandalul provocat de dezvăluirea unei crime comise de niște vânători sus-puși, niște demnitari de stat care participaseră la o vânătoare în rezervația naturală Pădurea Domnească, faimoasa rezervație, acolo a fost omorât, probabil, din greșeală, un om de afaceri, Sorin Paciu. Ei bine, nici până astăzi, nu cunoaștem adevărul deplin despre ce s-a întâmplat acolo, cine au fost vinovații, dar ce putem spune, cu certitudine este că scandalul pe care îl dezvăluia fostul consilier prezidențial, Sergiu Mocanu, într-o conferință de presă, a pus pe jar întreaga clasă politică, a provocat o imensă indignare în rândurile societății, întrucât cu toții am realizat subit că statul de drept a fost pus pe butuci, a falimentat, pur și simplu… De ce? Pentru că instituțiile statului, chemate să cerceteze acel incident nefericit, au încercat, de fapt, să îl mușamalizeze. Aceasta a fost foarte grav, pentru că cetățenii Moldovei deodată au înțeles că sunt complet descoperiți în fața fărădelegii și, în special, în fața așa-zisei violențe legitime, în realitate, ilegitime, practicată de statul Republica Moldova.”
Europa Liberă: Clasa politică l-a sacrificat atunci pe procurorul general și, astfel, a ieșit basma curată. Dar nu s-a disculpat, cumva, mai curând, s-a șupurit. Societatea s-a împăcat cu această stare de lucruri?
Vitalie Ciobanu: „Nu s-a împăcat. Știm foarte bine, frustrarea a rămas profundă, consecința politică imediată a acelui scandal a fost destrămarea Alianței pentru Integrare Europeană, prăbușirea guvernului Filat, printr-un vot cumulat al comuniștilor și al colegilor de coaliție, Partidul Democrat. Eram într-o situație extrem de gravă, Moldova ca stat, cursul de integrare europeană părea compromis, alegerile anticipate – inevitabile, alegeri care puteau să readucă la putere Partidul Comuniștilor, cu toate urmările pe care le putem ușor intui. Din fericire însă, presiunile partenerilor europeni, ne aducem aminte, a fost un pelerinaj întreg, atunci, în primăvara anului curent, între importanți demnitari de la Bruxelles, a reușit să aducă pacea, buna înțelegere în rândurile coaliției fostei Alianțe şi să lipească cioburile fostei Alianţe într-o coaliţie proeuropeană, cum se numeşte ea astăzi, şi să valideze un nou guvern condus de Iurie Leancă, un personaj foarte pozitiv, văzut extrem de bine în străinătate, în Occident şi considerat şi de mulţi cetăţeni ai Moldovei personalitatea politică capabilă să pacifice spectrul politic, prin calităţile sale de diplomat, de bun negociator, nu numai cu străinătatea, dar şi pe plan intern.”
Europa Liberă: Premierul a moştenit însă o trenă de evenimente nu tocmai favorabile. Ne putem referi, de exemplu, la contestabila afacere cu Aeroportul. Ce alte evenimente, în 2013 credeţi că ar fi de menţionat ca dovadă a unor teste luate la limită sau chiar compromise?
Vitalie Ciobanu: „Au fost mai multe. Au fost o serie de legi votate la limită, în Parlament, care au provocat multe dezbateri şi controverse. Ne amintim de Legea egalităţii şanselor, care a provocat multe discuţii în contradictoriu în societate şi a trezit şi o anumită revoltă a preoţimii cu vederi retrograde, conservatoare.”
Europa Liberă: Încurajată de ezitarea parlamentarilor.
Vitalie Ciobanu: „Aveţi dreptate. Parlamentarii noştri au încercat, aşa, să joace la două capete, să împace capra şi varza, negociind au ajuns, în cele din urmă, la o soluţie acceptabilă, confirmată şi de partenerii noştri occidentali. Dar, oricum, sigur, a fost o istorie care a provocat adversităţi nu numai pe scena politică, dar, iată, şi în societate, în general, dezvăluind, de fapt, cât de conservatoare şi patriarhală mai este societatea moldoveană, cât de greu se va desfăşura în continuare proiectul de europenizare. Pentru că nu e de ajuns doar să adopţi o legislaţie euroconformă, ci chiar să traduci aceste texte de lege pe înţelesul oamenilor, să-i convingi pe cetăţeni că legile, pe care le adopţi, vor fi spre beneficiul lor şi că, de fapt, trăim într-o lume în care şi noi avem de spus ceva. Trebuie să ne modificăm, să-l înţelegem pe celălalt, care este poate diferit de noi, dar care este fratele nostru, este cetăţean, concetăţeanul nostru şi împreună avem de construit un viitor mai bun şi o viaţă mai omenească, în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Adică să crezi în ceea ce predici, de la amvonul parlamentar sau, cel puţin, să mimezi convingător această stare?
Vitalie Ciobanu: „Absolut.”
Europa Liberă: În sensul acesta, vreau să vă mai întreb, tocmai pentru un diagnostic retrospectiv. În 2013 a fost o bătălie crâncenă între putere şi opoziţie. Opoziţia comunistă a inventat tot felul de procedee şi a testat, de fapt, capacitatea puterii de a rămâne în albia democraţiei. Cât de democratică a fost puterea, în raport cu comuniştii care au fost tot timpul foarte ortodocşi?
Vitalie Ciobanu: „Cred că a fost suficient de democratică şi tolerantă cu manifestaţiile războinice, aş zice, turbulente, scandaloase, pe care le-a provocat opoziţia comunistă, partid căruia, se pare, aflarea în băncile opoziţiei nu i-a prea servit la nimic. PCRM a alunecat, am eu impresia, în orice caz, şi, probabil, nu numai eu, în braţele unei grupări extremiste, radicale care mizează, mai degrabă, pe provocarea unor şocuri politice, unor revolte de stradă şi nu încearcă în Parlament să-şi susţină punctul de vedere şi prin mass-media. Pentru că are acces nelimitat la mass-media, nu este nicio problemă, piaţa mediatică s-a diversificat, s-a dezvoltat foarte mult, în aceşti patru ani. Şi aici chiar e de pus o mare bilă albă, să zicem, în dreptul acestei guvernări, că, fără poate să încurajeze, măcar nu a mai blocat democratizarea spaţiului mediatic. Şi libertatea de expresie, pe care am dobândit-o şi am consolidat-o, în aceşti patru ani, trebuie menţinută cu orice preţ, fără îndoială. Deci, opoziţia comunistă, ca să revin la ea, a preferat, mai degrabă, loviturile sub centură, respinge, iată, categoric proiectul naţional de integrare europeană. Nu avem, din păcate, spre deosebire de alte naţiuni central-europene foste comuniste, un consens naţional asupra acestei chestiuni – integrarea europeană. Societatea este, la rândul ei, divizată, pentru că preia mesajele contradictorii ale clasei politice. Şi toate aceste complicaţii anunţă un an 2014 destul de întortocheat, destul de dificil, cu multe stânci subacvatice, ca să mă exprim aşa, cu presiuni externe şi interne, cu sancţiuni din partea Federaţiei Ruse, care nu vrea să accepte, din păcate, dreptul la autodeterminare al popoarelor foste sovietice, continuă să privească Moldova, Georgia, Ucraina ca pe o sferă exclusivă a intereselor ei şi nu încearcă să devină atractivă, adoptând un model de civilizaţie convenabil cetăţenilor, în primul rând, cetăţenilor din Federaţia Rusă, care îşi doresc şi ei valori europene.”
Europa Liberă: Marea dilemă a anului 2013 pentru oamenii care au îndoieli, deci gândesc, era dacă nu cumva euro-orientarea Republicii Moldova a fost compromisă de ghizii, de guvernanţii care au lăsat în spate şi fapte reprobabile. Dumneavoastră personal cum rezolvaţi această dilemă?
Vitalie Ciobanu: „Este o dilemă asupra căreia am reflectat şi eu destul de mult. Oare o putem traduce şi printr-o sentinţă cunoscută – oare scopul scuză mijloacele? Da, staţia terminus, pe care o vedem noi acolo, aderarea Moldovei la Uniunea Europeană, poate fi realizat acest scop final, fără să ţinem cont de corectitudinea mijloacelor pe care le aplicăm, mai bine zis, de impuritatea soluţiilor aplicate? Şi vorbim de aceşti guvernanţi atât de criticabili, dar care reflectă, de fapt, toate viciile şi toate calităţile societăţii moldoveneşti în ansamblul ei. Nu putem spune că ei sunt nişte paraşutişti, că sunt nişte marţieni care au coborât cu hârzobul din cer în Moldova. Ei sunt fii ai acestui popor, cum spunea poetul, suflet din sufletul poporului. Şi, probabil că, soluţiile tot aici trebuie, acasă, căutate. Aceasta este clasa politica. Atâta a putut genera în materie de elite politice poporul moldovean, deocamdată.”
Europa Liberă: Deci, alegătorii să-i vadă ca o oglindă, întâi de toate?
Vitalie Ciobanu: „Ca o oglindă. Să încurajeze gesturile bune, pornirile reformiste, curajul unor indivizi din cadrul guvernării, care vor totuşi să mişte lucrurile înainte. Mă gândesc, de pildă, la Iurie Leancă care supervizează întregul proces şi s-a angajat personal, şi a pus pe tapet propria credibilitate şi viitor de om politic, de dragul integrării europene, dar mă gândesc la Maia Sandu, bunăoară, la Vasile Bumacov, la Monica Babuc. Deci, încurajând gesturile şi actele lor de curaj şi penalizând derapajele pe care o asemenea guvernare de coaliţie, să nu uităm, care trebuie să pacifice diverse interese divergente, să penalizeze aceste derapaje.”
Europa Liberă: Deci, pilda cu apa şi scăldătoarea, şi copilul...
Vitalie Ciobanu: „Da, fără îndoială. Deci, să fim ponderaţi, să fim, în primul rând, raţionali şi lucizi, atunci când formulăm un discurs critic asupra actualei guvernări. Acestor oameni politici le-am încredinţat destinele noastre, ei gestionează bugetul public, pe care îl formăm noi cu toţii, toţi cetăţenii ţării, aşa încât trebuie să cerem de la ei să-şi ţină promisiunile. Nu mai mult, nu vrem minuni peste noapte, că nu se poate în Moldova. Suntem o societate post-colonială, cu mari racile pe care le-am moştenit din trecutul sovietic, o societate în care modernizarea s-a făcut cu forcepsul, în stil sovietic, în care nu am fost întrebaţi ne place sau nu ne place, pur şi simplu, obligaţi să învăţăm o limbă străină, care ni s-a servit pe post de limbă eliberatoare, de valori naţionale, de altfel, şi să începem să gândim aşa, după un anumit standard, impus din metropola imperială. Aceste lucruri trebuie schimbate, dar e nevoie de timp, e nevoie de răgaz istoric. Aţi observat şi dumneavoastră că practic actuala guvernare este prima care reuşeşte să-şi ducă la bun sfârşit, să sperăm că aşa se va întâmpla, să-şi ducă la bun sfârşit un mandat complet de patru ani. Da, şi acest mandat atât de turbulent, de dificil, de contradictoriu cum a fost el, nu este suficient pentru ca să spunem că am trecut de partea cealaltă a Rubiconului, că ne-am schimbat destinul, într-un mod categoric şi ireversibil. Deci, e nevoie de răgaz istoric, e nevoie de continuitate democratică, şi după alegerile din toamna anului viitor, 2014. Pentru aceasta, trebuie să contribuim cu toţii, să punem umărul cu toţii, fiecare în felul său, să punem presiune pe actualii guvernanţi, ca să-şi ducă la bun sfârşit mandatul şi să salveze Republica Moldova din această zonă gri din care nu ne-am putut desprinde, iată, de două decenii.”
