Gheorghe Cojocaru: „Anul 2013 a fost profund marcat de bătălia politică pentru asumarea unei opţiuni de perspectivă, determinante pentru destinul societăţii din Republica Moldova. Oportunităţile deschise prin Parteneriatul Estic au pus, practic, întreaga clasă politică în faţa unei alegeri istorice: să se angajeze plenar pe drumul integrării europene sau să întoarcă spatele Uniunii Europene şi să conducă Republica Moldova într-o direcţie opusă sau chiar să o menţină într-o veşnică zonă gri, a provizoratului şi haosului. Evoluţiile politice din anul care s-a încheiat, ca şi din perioada precedentă, atestă că, în interiorul clasei politice, în interiorul societăţii, sunt prezente şi se confruntă de o manieră tot mai dură ambele orientări – pentru şi împotriva UE.”
Europa Liberă: În speranța că faza fierbinte a acestor confruntări a rămas în urmă, vreau să vă întreb următorul lucru: realmente ar fi posibil să menţii în afara spaţiului european o societate, care se învecinează nemijlocit cu Uniunea Europeană şi frontierele căreia se află la numai 100 km de Chişinău?
Gheorghe Cojocaru: „Probabil că, orice este posibil, mai ales dacă, eventual, o asemenea societate nu-şi doreşte o relaţie de apropiere de UE sau, să luăm cazul Belarusului, autorităţile de stat sunt cele care nu permit orientarea spre spaţiul european, promovând o politică de izolare sau de integrare în fostul spaţiu sovietic. Şi nu mai puţin important sau poate chiar într-o măsură absolut determinantă, pentru ca aceşti 100 de km până la graniţa cu Uniunea Europeană să nu despartă, dar să apropie este faptul ca înseşi ţările membre ale comunităţii europene să ţină uşile deschise în faţa Republicii Moldova, ajutând-o să se ridice la standardele europene şi oferindu-i nişte perspective clare de integrare.”
Europa Liberă: Până la perspective, să vorbim despre proceduri, Bruxellesul a invitat Republica Moldova în 2013 să parafeze acordurile de asociere, ca mai apoi să urmeze şi semnarea acestor documente, în toamna anului 2014, adică va ajunge atunci la punctul la care fusese deja Ucraina, să nu fie de măsură, cum zic la țară bunicii noștri. Ce se poate întâmpla, în acest interval de timp, mult prea scurt pentru guvernare, dar mult prea lung pentru opoziție?
Gheorghe Cojocaru: „Nu ar trebui să se întâmple neapărat ceva rău, pentru a pune în pericol parcursul european al Republicii Moldova, deşi, după cum o arată cazul Armeniei sau, mai recent, cel al Ucrainei, asemenea „surprize” se pot produce chiar pe ultima sută de metri. Cu atât mai mult, în Republica Moldova, unde există puternice forţe politice care resping categoric cursul european. Or, acest obiectiv strategic este bruiat direct din interior şi din zona transnistreană, şi din cea de la Comrat, fapt care complică şi mai mult sarcina acestei guvernări pro-europene, în anul 2014.”
Europa Liberă: Dar guvernarea actuală, care dă senzație de o putere cu sabia lui Damocles deasupra capului, este oare decisă să semneze aceste acorduri cu Uniunea Europeană?
Gheorghe Cojocaru: „Semnarea acordurilor de asociere cu Uniunea Europeană pentru guvernul Leancă şi guvernarea, în ansamblu, este o chestiune de principiu şi, mai mult decât atât, ţinând cont de faptul că în anul 2014 vor avea loc alegerile parlamentare în termen, va trebui să fie şi un câştig electoral asumat. O eventuală ratare a acestui obiectiv va aduce în mod automat la putere alte forţe politice, care vor promova şi un alt curs politic şi, dimpotrivă, realizarea acestui interes naţional promite să aducă o şansă care să asigure continuitatea politicii de integrare europeană. Prin urmare, o abandonare a cursului de apropiere de Uniunea Europeană nu poate intra în calculele actualei guvernări.”
