Primele zile ale anului au adus în Moldova un vârtej de evenimente și reacții. Mai întâi, vestea bună. Luni, 13 ianuarie, pe site-ul Guvernului a fost publicată traducerea în limba română a textului Acordului de Asociere Republica Moldova - Uniunea Europeană, parafat la Vilnius, astfel încât oricine poate lua cunoștință de acest document, calificat de PCRM drept „trădare națională”, fapt pentru care a și inițiat o moțiune de cenzură împotriva cabinetului condus de Iurie Leancă. Se vede clar din textul Acordului că Moldova se raliază unor standarde europene de civilizație și că nu este vorba de o desființare a statului, cum au pretins comuniștii.
De aici încolo, mai degrabă necazuri. Separatiștii au blocat conturile școlilor românești din Transnistria, amenințându-le cu desființarea. Ieri, la București, președintele Traian Băsescu a solicitat OSCE să asigure, prin mecanismele sale, respectarea dreptului elevilor din școlile românești din zona nistreană de a-și face studiile în limba maternă. Autoritățile de la Chișinău au cerut convocarea urgentă a grupului de lucru pentru Transnistria. Este nevoie de presiuni internaționale la adresa Moscovei, pentru ca lucrurile să nu degenereze.
Asediul școlilor din Transnistria, subordonate Ministerului Educației de la Chișinău, nu e decât o secvență dintr-o amplă ofensivă împotriva aspirațiilor noastre europene, ofensivă confirmată de altfel săptămâna trecută de ambasadorul Rusiei la Chișinău prin intenția de a susține tendințele secesioniste ale regiunilor autonome din sudul Moldovei, după ce autoritățile de la Comrat au decis să organizeze, în disprețul Constituției, un referendum privind aderarea la Uniunea Vamală.
Pe lângă șicanele pe care ni le urzește „partenerul strategic din Est” (după Olimpiada de la Soci acestea ar putea să se multiplice), moldovenii au talentul să-și creeze și singuri tensiuni prin care este pus la îndoială atașamentul Coaliției Proeuropene față de valorile europene. Scandalul cu Jurnal Trust Media întreține vechi suspiciuni asupra traficului de influență din audiovizualul moldovean. Este bine că s-au solidarizat ONG-urile din branșă, că s-au pronunțat ambasadorii străini și chiar partidele de la guvernare, cerând readucerea Jurnal TV pe grila principală a radiodifuzorilor în sistem cablu. Hărțuirea unei televiziuni de limbă română, cu majoritatea programelor de producție proprie (din păcate, mai puțin filmele dublate în rusă – o inerție sau o „fatalitate” pe care o perpetuează patronii de presă!), într-un spațiu, cel basarabean, dominat de stații rusești, lasă un gust amar.
Într-un an electoral, posturile TV sunt folosite ca armă de luptă politică, însă aceste rivalități nu se cuvine să limiteze libera informare a publicului, tot așa cum și pluralismul nu trebuie să rămână doar un simplu deziderat, ci chiar să se vadă în politica editorială a instituțiilor media.
În sfârșit, ca un ecou al recentelor schimburi de replici dintre București și Chișinău pe tema Unirii, au venit declarațiile subsecretarului de stat american Victoria Nuland, care a vizitat România pe 10 și 11 ianuarie. Unii comentatori au spus că dna Nuland i-a dat dreptate președintelui Băsescu, alții s-au grăbit să afirme că americanii „au pus cruce” pe proiectul Unirii. În realitate, dna Nuland, ca un diplomat responsabil, nu a intrat în polemici interne, ci a subliniat dreptul Moldovei de a-și alege singură soarta, făcând aluzie la încercările Rusiei de a bloca parcursul european al Chișinăului. „Statele Unite și România sunt partenere pentru a susține o Moldovă independentă, suverană și democratică”, a menționat subsecretarul de stat. Sunt condiții obligatorii fără de care, în mod evident, nici o discuție cu privire la viitor nu are sorți de izbândă. Dacă va fi europeană, Moldova va avea libertatea să fie exact ce își vor dori cetățenii săi.
