S-a vorbit, decenii de-a rândul, de o „excepţie franceză” în ce priveşte accesul la viaţa privată a oamenilor politici. Iată că acum, în timpul mandatului socialistului François Hollande, se pare că a căzut un tabù: viaţa intimă a preşedintelui nu mai este la adăpost de curiozitatea publică. Ca să măsurăm schimbarea produsă, e suficient să ne amintim că un alt socialist, François Mitterrand, a reuşit ani de zile să întreţină o relaţie extraconjugală fără ca în presă să transpară vreo aluzie. Faptul era cunoscut în media şi în zona politicului, după cum se ştia şi că Mitterrand avea o fiică ce rezultase din această legătură. Existenţa lui Mazarine Pingeot, fiica lui Mitterrand, a fost dezvăluită abia în 1994, atunci când liderul socialist, aflat încă la palatul Elysée, a decis că „secretul” nu mai trebuie păstrat.
Mandatul lui François Hollande a avut, de la început, un statut aparte. Într-adevăr, actualul preşedinte a instalat-o la Elysée pe Valérie Trierweiler, cu care nu este căsătorit. Toată lumea s-a întrebat, de atunci încoace, în ce măsură tovarăşa de viaţă a preşedintelui (sau, mai brutal spus, concubina lui) poate juca rolul de « primă doamnă » a Franţei. Cei doi au apărut împreună în ocazii oficiale precum şi în diverse călătorii, în ţară şi în străinătate. Şi, ca şi cum lucrurile nu erau şi aşa suficient de complicate, revista Closer venea săptămâna trecută cu un reportaj de senzaţie, având drept subiect relaţia amoroasă dintre François Hollande şi actriţa Julie Gayet. Preşedintele, despre care n-ai zice că ascunde un temperament de Don Juan, are aşadar nu numai o concubină ci şi o amantă. Legătura cu Julie Gayet durează, aparent, de aproape un an, iar întâlnirile dintre cei doi aveau loc într-un apartament situat nu departe de palatul prezidenţial.
„E o chestiune care ţine de viaţa mea privată”, a fost reacţia preşedintelui, care a adoptat aceeaşi poziţie şi la atât de aşteptata conferinţă de presă de marţi. Majoritatea francezilor declară că sunt de aceeaşi părere, numai că optica s-a schimbat: viaţa privată a preşedintelui nu le mai este indiferentă. Mai întâi, a surprins neplăcut faptul că preşedintele mergea la întâlnirile galante însoţit de bodyguard, plătit, acesta, din banii contribuabililor. Pe lângă asta, modul în care se deplasa la aceste întâlniri François Hollande ridică mari semne de întrebare în ce priveşte securitatea preşedintelui. În fine, starea depresivă care a condus la internarea în spital a dnei Valérie Trierweler adaugă acea notă melodramatică ce dă întregii poveşti un aer de telenovelă.
François Hollande pare, surprinzător, să nu fi înţeles un lucru elementar: un preşedinte nu e un cetăţean obişnuit care îşi poate permite, pe propria răspundere, escapade amoroase la miez de noapte. Din această afacere imaginea Franţei iese destul de şifonată. Cât despre Hollande, greu de crezut că toată retorica desfăşurată la conferinţa de presă de marţi îl va ajuta în viitorul apropiat să stopeze vertiginoasa cădere a cotei sale de popularitate.
