Mai aproape de UE, mai puţină sărăcie?

Prăpastia permanentă dintre veniturile celor mai bogaţi cetăţeni şi ale celor mai săraci este văzută ca fiind pericolul cu cea mai mare probabilitate să producă pagube serioase la nivel global, în următorii zece ani, se arată într-un raport al Forumului Economic Mondial, publicat înaintea summit-ului care se va desfăşura, la finele acestei luni la Davos. Republica Moldova rămâne a fi una dintre cele mai sărace ţări la periferia Uniunii Europene. Despre fenomenul sărăciei care ar putea fi atenuată odată cu apropierea ţării de Uniunea Europeană vorbim la acest sfârşit de săptămână.

Rata ridicată a şomajului, remuneraţia insuficientă a angajaţilor, pensiile mici şi posibilităţi reduse – sunt probleme sociale grave în Republica Moldova, ţară ai cărei cetăţeni declară război sărăciei. Satul Valea Trestieni poate fi declarat polul sărăciei din Republica Moldova.

– „Odată ce îţi alegi locul de trai la ţară, evident că, nu prea sunt multe oportunităţi. Există câteva locuri de muncă, în rest, în business, doar agricultură şi aceea nu în toate cazurile performantă. Adică, se utilizează încă sapa şi grebla. Cred că aceasta este cea mai mare povară. Nu sunt tehnologii performante.”

– „Se face atunci prosperă ţara, când este o lege respectată de toţi.”

– „Măcar să trăim şi noi aşa, normal, nici bogat-bogat, nici chiar să ajungi uneori şi te uiţi în sus. Măcar cât de cât.”

– „Lumea trăieşte bine cu venitul de peste hotare.”

– „Că nu avem un post de muncă garantat. Azi este, mâine nu e.”

– „Noi nu avem unde lucra.”

– „E bogat cel care poate învârti azi. Ştiţi că este o vorbă: cine poate – oase roade, cine nu – nici carne moale nu poate mânca.”

– „Mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce avem. Cu ce avem cu aceea trăim şi zicem bogdaproste.”

– „Trăim în sărăcie. De la bancă am împrumutat şi sunt datoare, şi nu pot nici procentele să le adun ca să le plătesc, fiindcă nu am de lucru.”

– „Să luăm o familie, aşa, bună, o familie unde este gospodar bun familia, cât ar fi de numeroasă, tot timpul e asigurată. Aşa e şi societatea noastră. Credem că guvernarea trebuie să schimbe ceva înspre bine.”

Europa Liberă: Ce înseamnă sărăcie?

– „Sărăcia o fac conducătorii. Moldova are de toate numai că nu se atârnă la popor. Comunismul până în ziua de azi. Soţia mea nu e comunistă, dar e pentru comunişti şi în ziua de azi. Şi copiii mei la fel. Am patru copii şi sunt în Rusia toţi. Noi cu Rusia ne-am hrănit şi la ziua de azi tot încolo tragem nădejdea. Noi, în Europa cu mărul şi pătlăgica mea nu mă voi duce. Am fost deprinşi în partea aceasta – Belorusia, Ucraina şi Rusia – şi acolo ne ducem. Eu nu văd în Europa nimic. Să fim cu ei ca neamuri, să ne întâlnim, aşa e bine. Vedeţi acum ce se face în Europa? Cum se mănâncă ei? Noi o să ne ducem în Europa?”

– „Tinerii nu au posturi de muncă, nu au din ce să-şi câştige banii lor şi de aceea pleacă peste hotare, la un lucru care poate să fie şi mai greu, dar, cel puţin, le aduce nişte bani.”

Europa Liberă: Încotro trebuie să meargă Moldova? Spre Est? Spre Vest?

– „Ar trebui să meargă spre bine. Depinde de conducerea ţării.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră, când aţi aruncat buletinul de vot, le-aţi acordat un mandat pentru ce?

– „Pentru Uniunea Europeană. Ca să avem condiţii de trai mai bune. Să vedem şi noi lumea în lung şi în lat.”

Europa Liberă: Cum se trăieşte astăzi? Mai greu?

– „E greu. E foarte greu. Trăim de azi pe mâine.”

Europa Liberă: Dar unde se trăieşte mai bine?

– „Mie îmi pare că cu ruşii. Cu ruşii am mâncat pâine.”

Europa Liberă: De Uniunea Europeană aţi auzit?

– „Am auzit. Şi ce? O să ajungem noi acolo? Vreau să ajungem acolo, să fie mai bine, măcar copiii să trăiască mai uşor şi mai bine.”

Europa Liberă: Cum înţelegeţi dumneavoastră acest drum european, pe care trebuie să-l parcurgă Moldova?

– „Dacă conducerea se va întoarce cu faţa spre lume, să mai asculte ce spune omul, ar fi bine.”

Europa Liberă: Şi lumea ce spune?

– „Când vede că se sfădesc unul cu altul şi nu este înţelegere, se fură...”

– „Totul e furat.”

Europa Liberă: Dumneavoastră cum înţelegeţi această cale europeană, pe care trebuie să o parcurgă Republica Moldova?

– „Calea nu o ştiu. Dar noi vrem ca să fie ca în Europa. Să avem condiţii de trai, salarii aşa ca în Europa, de o mie de euro, condiţii de trai, drumuri europene.”

Europa Liberă: Pot fi identificate surse financiare pentru a se construi drumuri, pentru a se face apeduct?

– „Drumurile le construim din împrumuturi. Le construiesc ţările străine.”

Europa Liberă: Se împarte satul între cei care sunt nostalgici după fosta URSS şi cei care sunt eurooptimişti?

– „Da. Oamenii sunt diferiţi.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi eurooptimistă, eurosceptică?

– „Eurooptimistă, cu speranţă.”

– „Copiii o să trăiască mai bine, dacă o să plece în Europa.”

Europa Liberă: Cetăţenii îşi doresc această apropiere de Uniunea Europeană?

– „Noi vrem. Ruşi nu vor. Nici ucrainenii, nici găgăuzii nu vor. Dar noi, românii, basarabenii vrem în Uniunea Europeană. Multă lume vrea aderare la Uniunea Europeană, să fie regulă, locuri de muncă.”

– „Moldova e departe de integrarea europeană.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă integrare europeană?

– „Trebuie legile să fie făcute bine, banditismul trebuie oprit. Din toate părţile fură.”

– „Să le fie tăiate mâinile acelor care nu le stă bucăţica în gât.”

– „20 de procente dintre judecători trebuie concediaţi, pentru că sunt de pe vremea sovietică.”

Europa Liberă: Moldova are nevoie de Uniunea Europeană?

– „Sigur că da. Demult trebuie.”

Europa Liberă: Uniunea Europeană ştiţi ce înseamnă?

– „Ştiu. Ea vrea să ajute popoarele sărace. Dar noi suntem daţi cu ruşii. Noi, mai ales, de la ţară, toți suntem întunecaţi.”

– „Geografic noi suntem în Europa. Dar nu ne vom apropia niciodată, fiindcă nu avem cultură.”

– „Eu vreau în Uniunea Sovietică, nu în Europa. Vreau cu Rusia, pentru că am trăit mai bine. Tineretul să treacă în Europa, dar noi, bătrânii, cu Rusia.”

– „Mie îmi este indiferent unde se vor duce.”

– „Pentru ce să ne ducem în Europa, dacă noi suntem săraci?! Mai bine să vină Europa la noi, decât noi să ne ducem încolo.”

Europa Liberă: Credeţi că există şi nişte interese geopolitice, geostrategice?

– „Sunt interese geopolitice ale ruşilor. Ruşii nu se vor duce de aici niciodată.”

Europa Liberă: Se vorbeşte despre nevoia eurointegrării. Pe de altă parte, aici, la ţară, în mediul rural, tot veceuri în curtea casei sau în grădină...

– „Dacă lucrează peste hotare, atunci are condiţii europene. Fiindcă trimit bani acasă, se construiesc case cu comodităţi şi condiţii.”

– „Am adunat bani şi ne-am creat comodităţi.”

Europa Liberă: Şi câţi ani ar trebui Moldovei ca să ajungă în Uniunea Europeană?

– „Dacă să mergem repede-repede şi nici în zece ani nu ajungem. Dar dacă încet, atunci nici atâta.”

– „Eu cred că depinde de conducerea ţării. Nu de noi, dar de conducere.”

– „Să meargă înainte, spre Europa, conducerea ţării. Ca şi noi să avem o perspectivă, alături de ei. Să ne dea salarii mari şi să putem trăi şi noi în Moldova noastră.”

– „Sărăcia înseamnă lipsă de drumuri, lipsă de locuri de muncă şi lipsă de cultură.”

Europa Liberă: Cine e sărac?

– „Toţi. Nu avem posibilitatea să ne procurăm cele necesare pentru a ne alimenta corect, să ne îmbrăcăm. Nu ne trebuie castele.”

Europa Liberă: Cine trebuie să lupte cu sărăcia?

– „De la serviciu, de exemplu, din gospodărie, din familie. Să conştientizăm că, într-adevăr, până ce nu facem noi ordine în satul nostru, până nu ne vom căuta noi pâinea noastră de toate zilele, nu ne va pune-o nimeni pe masă, pe tavă. Dar totuşi trebuie să aibă grijă, prin lege şi parlamentarii, conducerea statului să ne acorde, cel puţin, eu ştiu, o susţinere morală, să vedem că ei lucrează în Legislativ bine. Ne mândrim şi ne apucăm şi noi mai bine de lucru aici, la pământ. Dar când îi vedem că se ceartă şi îi vedem cum se numesc şi se bat, am văzut cum s-au bătut, pierd oamenii orice încredere.”

Europa Liberă: Cei săraci îi judecă pe cei bogaţi?

– „Da, clar. La noi în sat oamenii încă se ajută. Noi ne cunoaştem. Câteodată zicem mulţumesc lui Dumnezeu că suntem născuţi la ţară. Aşa greu cum este, dar ne cunoaştem, şi la o cădere mă duc la un vecin, mă duc la o rudă, ne ajutăm, ne ştim personal. Şi atunci, dacă nu suntem rude cu parlamentarii, rămânem săraci.”

***

După ofurile sătenilor din Valea Trestieni, am căutat să discut şi cu primarul de aici, Marin Guidea. Cu edilul discutăm despre un sat la frontiera dintre europenizare şi sărăcie.

Marin Guidea: „Venind, în calitate de primar, în 2007, era un dezastru în gimnazii, avem două gimnazii, în casele de cultură, drumurile, practic, erau inaccesibile. Dacă este voință de a hotărî întrebările comunității, totuşi se poate. Prin proiecte, prin guvern, prin consiliul raional, cu forţele proprii am reuşit să rezolvăm foarte multe probleme.”

Europa Liberă: Cum foarte multe, dacă văd un sat sărac, drumurile sunt în noroi. Practic, nimic nu mai bucură ochiul în localitatea pe care o conduceţi dumneavoastră. Din discuţia, pe care am avut-o cu mai mulţi localnici, ei îmi spuneau că bucuriile lor sunt foarte puţine, mai ales că, nu toţi dintre cei mai în vârstă au pe cineva care să le fie aproape şi care să le uşureze bătrâneţile. Şi, dacă îi au, sunt şi mai nefericiţi, pentru că, spun, aceşti bătrânei le impun şi lor această povară a sărăciei.

Marin Guidea: „Eu cred că o parte dintre ei, ce nu s-ar întâmpla, pot să trecem şi Prutul prin sat, oricum nu-i schimbăm. Fiindcă care vor să muncească, muncesc.”

Europa Liberă: Să înţeleg că totuşi există un segment al populaţiei care nu vrea să lucreze?

Marin Guidea: „Este.”

Europa Liberă: Cine i-a adus în starea aceasta?

Marin Guidea: „Eu socot că este sistemul cel mai vechi, sovietic. Ei au fost învăţaţi că lor trebuie să le facă cineva. El vine la primărie şi zice: „Trebuie să ne daţi!”. El s-a învăţat că lui trebuie cineva să i se dea.”

Europa Liberă: Din moment ce au fost împroprietăriţi, pământul i-a făcut mai săraci?

Marin Guidea: „Nu. Eu nu cred că i-a făcut mai săraci, fiindcă și eu sunt cotaş, pământ am procurat de la cei care au vrut să-l vândă. Şi e păcat să spunem că pământul te face sărac. De când e lumea şi pământul, pământul ne hrăneşte. Dacă îl lucrezi, dacă îl semeni, ai ce strânge.”

Europa Liberă: Cu sapa poţi să lucrezi pământul?

Marin Guidea: „Când s-a început privatizarea, da, oamenii care vroiau să lucreze şi nu aveau cal, nu aveau boi, tractoare, se duceau cu sapa şi hârleţul şi săpau câte o bucată. Oricum 20-30 de ari îi prelucra şi el avea o bucăţică de pâine, dacă vroia. Dar dacă nu vrei, nu se poate şi gata, care nu vrea.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ziceţi că o parte dintre săteni aşteaptă ca statul să-i dea, iar statul în teritoriu este primăria. Aud de la mulţi săteni că şi aceste ajutoare sociale, care se oferă, fac oamenii să paraziteze, să-i dezveţe să muncească.

Marin Guidea: „Da. Acesta este un lucru adevărat. Odată cu apariţia ajutoarelor sociale, o parte din populaţie a lăsat şi pământul, nu mai vor să mai lucreze. Un exemplu clar, eu le spun că trebuie să angajăm la lucrări publice, noi iarna de obicei angajăm, ca să împrăştie nisip pe marginea drumurilor şi se angajează prin Oficiul Forţei de Muncă şi de la primărie – nu, eu nu vreau, dacă mă angajez aici, nu-mi mai dă ajutor social, eu aici sunt angajat pe trei luni de zile, dar ajutor social primesc mai multe luni. Şi dacă vrei să-l angajezi undeva la lucru, te întreabă care e salariul. Dacă îi spui că e o mie de lei, îţi răspund că ei primesc 1800 de lei ajutor social şi mai bine stau acasă, la ce bun să lucreze? Şi aceasta înseamnă că se dezvoltă parazitismul. Sunt oameni care merită, sunt oameni neputincioşi, care, într-adevăr, merită să primească ajutor social. Criteriile cum se aleg, eu nu ştiu, chiar câte o dată nu le înţeleg...”

Europa Liberă: Păi bine, dar vocea primarului contează. Nu se ia în calcul, atunci când se vorbeşte dacă cineva din sat merită sau nu merită să beneficieze de acest ajutor social?

Marin Guidea: „Aceasta este ignorată, fiindcă...”

Europa Liberă: Primarul nu are niciun cuvânt?

Marin Guidea: „Nu. La primar poată veni asistentul social, atunci când trebuie semnate documente. Aceasta este tot.”

Europa Liberă: Cine identifică persoanele care merită să beneficieze de acest ajutor social?

Marin Guidea: „De la Nisporeni. Vin persoane şi cer certificatele necesare şi apoi decid cui, cum şi cât. Am discutat şi la consiliul raional, când au fost reprezentanţii de la minister şi s-a propus ca persoana, dacă doreşte să beneficieze, ar fi foarte bine să lucreze şi în folosul comunităţii. El este apt de lucru, poate să lucreze măcar câteva ore pe zi, în folosul comunităţii. Şi să vedeţi cum nu vor mai cere ajutoare sociale. Ei vin după ajutor social, apoi pleacă la Moscova și învălătucesc mințile. Dar sunt unii, am câteva persoane care merită. De multe ori, mă indignez şi spun că, dacă lor nu le dă, atunci nu mai merită nimeni din sat. Eu alte persoane mai nevoiaşe decât ei nu le am, pur şi simplu. Şi aceste persoane, iată, nu primesc nici ajutor social, nici pentru perioada rece. Până la momentul de faţă, zic, nu au primit niciun bănuţ.”

Europa Liberă: Domnule primar, şi acum vorbim despre acest contrast mare. Sărăcia la ţară şi parcursul european, în câţi ani satul Valea Trestieni poate să fie comparabil cu un sat din Uniunea Europeană?

Marin Guidea: „Chiar e o întrebare delicată. În orice caz, dacă să avem o susţinere de sus mai directă, să se facă investiţii, ar fi posibil.”

Europa Liberă: Investiţii mari, aceasta ar fi cam ce sumă de bani?

Marin Guidea: „15 milioane de lei numai pentru drumuri. Ar fi necesitatea ca să le facem la nivel european. Apeductul – lucrăm la moment la proiect – cred că vreo 4 milioane. Canalizare – tot vreo 4 milioane.”

Europa Liberă: Milioane care, însumate, ajung la sute de milioane care vă trebuie. Banii aceştia de unde, cine îi investeşte?

Marin Guidea: „Fără ajutorul guvernului şi fără comunitatea europeană se moare cu zile, niciodată nu mai ieşim din impasuri. Fiindcă oamenii se duc la Rusia, lucrează, mai aduc bani, mă rog, ca să nu murim de foame. Mai trimit câţiva lei pentru fraţi, surori, părinţi şi se întreţin. Dar nu ne dezvoltăm. Aceştia sunt bani pentru consum. Dar ca să ne dezvoltăm, trebuie investiţii colosale.”

Europa Liberă: Există posibilitate să creaţi locuri de muncă aici, în mediul rural? Şi unde aţi putea să atrageţi investiţii pentru crearea acestor locuri de muncă?

Marin Guidea: „Locurile de muncă sunt numai la pământ. Chiar anterior am vorbit cu un agent economic mare, care solicită 300 de hectare de pământ în arendă. Pentru 300 de hectare de pământ trebuie şi braţe de muncă, trebuie tractorişti, şoferi.”

Europa Liberă: Apare şi problema specialiştilor?

Marin Guidea: „Desigur. Dar problema specialiştilor la noi e pusă la pământ. La noi chiar e greu. Când vine vremea să selectezi un specialist pentru o oarecare funcţie, nu avem de unde, fiindcă migraţia face ravagii. Specialiştii au plecat după o bucată de pâine mai plătită. Alte locuri de muncă la sat, practic, la moment, nu avem ce să oferim. Avem nevoie de crearea condiţiilor pentru agenţii economici, căci agenţii creează locuri de muncă.”

Europa Liberă: Câţi agenţi economici aveţi pe teritoriul primăriei?

Marin Guidea: „Agenţi mari economici, practic, noi nu avem. Noi avem câteva magazine.”

Europa Liberă: Şi atunci vă întreb: în baza căror impozite formaţi bugetul local? Ce buget aveţi?

Marin Guidea: „1 milion 200 mii. Acestea sunt alocări de la stat majoritatea.”

Europa Liberă: Dar aici, în teritoriu?

Marin Guidea: „În teritoriu, avem 370 de mii de lei.”

Europa Liberă: Dacă nu ar exista ajutorul acesta din partea statului, ar muri primăria?

Marin Guidea: „Eu cred că da. Nu avem cu ce supravieţui.”

Europa Liberă: Şi, dacă se aplică Legea privind finanţele publice locale, cum supravieţuieşte primăria Valea Trestieni?

Marin Guidea: „Supravieţuim, dar nu avem cu ce ne dezvolta. Fiindcă ne putem permite numai salarii, lumină, telefoane, alte servicii şi atât. Pentru anul acesta avem un sold disponibil de 154 mii de lei. Cu 154 mii de lei ce poţi să faci în două localităţi, Valea Trestieni şi Isăicani? E trist. La moment noi avem aproape jumătate din terenuri care nu sunt prelucrate.”

Europa Liberă: Toate lăsate în păragină?

Marin Guidea: „Da. 40 de procente sunt lăsate.”

Europa Liberă: Jumătate din terenurile agricole sunt în păragină?

Marin Guidea: „Da. Totul este legat de migraţie. Oamenii au lăsat pământurile şi s-au dus, care plătesc impozitele, care nu le plătesc. Şi aici tot e o problemă mare, fiindcă sunt o parte dintre oameni decedaţi şi nu s-au găsit moştenitorii. E un haos şi nu avem de la cine aduna impozite, căci nu sunt moştenitorii. Dacă ar fi, de exemplu, simplificată legea, dacă timp de 2-3 ani nu sunt achitate impozitele, atunci să treacă în posesia statului, a primăriei, primăria să-l vândă, să-l arendeze, să-l folosească. Dar aşa ce? Avem, cel puţin, 100 de cote, peste 100 de hectare.”

Europa Liberă: De pământ lăsat?

Marin Guidea: „Da. Care nu are stăpân. Ei sunt, de fapt, dar speculează: „Nu e după mine şi gata.”

Europa Liberă: Domnule primar, şi atunci vreau să vă mai întreb. Aici în sat se mai discută: încotro Moldova, spre Est, spre Vest? Sau lumea e dominată de aceste probleme, inclusiv sărăcia şi cam aici se împotmolesc toate ideile?

Marin Guidea: „Se discută. Şi se discută masiv. Fiindcă noi cam câţi avem în Rusia, atâţia avem şi în Europa, atâtea persoane. În Rusia sunt duşi câte unul din casă, câte doi, iar în Europa sunt plecate familii întregi. O parte dintre ei se contrazic unul pe altul. Unul zice cu Estul, unul zice cu Vestul. Dar argumentele vin, fiindcă sunt oameni care au fost deportaţi din Europa, nu au avut documente, şi au plecat în Rusia. E diferenţă, ca între cer şi pământ, între Europa şi Rusia, cum se munceşte acolo şi cum se munceşte dincoace. În Europa sunt create condiţii normale de viaţă, sunt asiguraţi, protecţia muncii. În Rusia se duc şi lucrează prin suburbia Moscovei, nu au nicio protecţie de nicăieri, dorm în nişte condiţii insuportabile şi de multe ori amăgiţi vin fără bani, lucrează câte jumătate de an şi nu vin cu nimic acasă.”

Europa Liberă: Domnule primar, în concluzie, moare satul sau se modernizează?

Marin Guidea: „A fost o perioadă când, într-adevăr, era aşa o situaţie că murea. Situaţia demografică, câţi se nasc, câţi mor, era catastrofală. La noi în sat, în Valea Trestieni, e catastrofală. Dacă, în anul 1990, erau 270 de copii în şcoală, la moment avem 145.”

Europa Liberă: Eu vă întreb ce face satul azi: se modernizează, se europenizează?

Marin Guidea: „Până când, batem pasul pe loc. Nici nu trăim, nici nu murim. Batem pasul pe loc. Eu sunt optimist şi cred că, în următorii 3-4 ani, vor fi schimbări spre bine, investiţii în drumuri. Chiar la nivel de sate s-au făcut investiţii, în şcoli am făcut condiţii normale de activitate, Casele de cultură le-am reparat, sunt funcţionabile, practic, ambele. Şi acesta este un plus pentru noi. Încă avem de lucru, dar să sperăm că la anul va fi mai bine.”

***

Iar autorităţile de la Chişinău trebuie să continue reformele, pentru a se asigura că vor putea obţine ridicarea regimului de vize şi semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană. Şefa diplomaţiei, Natalia Gherman, spune că a început anul unui pas foarte important, pe calea integrării europene.

Natalia Gherman: „Atunci când ne vom conforma tuturor condiționalităților și vom respecta criteriile de aderare, vom avea și dreptul moral să solicităm să fim trecuți la următoarea fază a relației între Republica Moldova și Uniunea Europeană. Însă, până atunci, trebuie să semnăm și să începem a implementa Acordul de Asociere și Zona de Liber Schimb. Trebuie să dăm dovadă de practicile și standardele europene în absolut toate sferele vieţii politice, economice şi sociale. Vom fi judecaţi după seriozitatea angajamentului de a implementa reformele politice, sociale în ţară. Aceasta ar trebui să fie obiectivul nostru pentru următorii ani.”

Europa Liberă: 2014 este anul când Bruxellesul a promis semnarea Acordului de Asociere, dar şi ridicarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova deţinători ai paşaportului biometric. Sunt certe aceste lucruri? E cu siguranţă că Moldova va putea să obţină aceste două lucruri?

Natalia Gherman: „Uniunea Europeană este dispusă să semneze Acordul de Asociere cu Republica Moldova nu mai târziu de luna august. În ceea ce priveşte perspectiva liberalizării regimului de vize, Comisia Europeană s-a pronunţat în favoarea liberalizării regimului de vize. Eu sunt încrezută că atât semnarea Acordului de Asociere, cât şi liberalizarea regimului de vize pentru moldoveni vor avea loc în 2014. Pentru reuşita parcursului european, avem nevoie de coeziune în societate, avem nevoie de înţelegerea şi susţinerea populaţiei. Deoarece tot ceea ce se face, se face pentru binele fiecărui cetăţean.”

Europa Liberă: Ce mesaj aveţi pentru eurosceptici?

Natalia Gherman: „În contextul actual, nu ştiu cum poţi să rămâi om raţional şi să fii eurosceptic în Republica Moldova. Eu, personal, nu cred că avem o altă cale, avem o altă alegere şi ne putem gândi la un alt model pentru Republica Moldova, în contextul ei geopolitic, decât integrare în Uniunea Europeană. Aş vrea foarte mult ca toţi euroscepticii să fie, în primul rând, patrioţi ai Republicii Moldova.”