Le sfîrşitul săptămînii trecute, ziarul conservator berlinez „Die Welt” a anunţat că va publica într-un serial, scrisorile particulare ale lui Heinrich Himmler. Anunţul ziarului, făcut în preajma Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, pe data de 27 ianuarie, a stîrnit, bineînţeles, curiozitatea publicului şi istoricilor care se ocupă de ultimul război mondial şi de perioada dictaturii naziste. Deoarece de la reprezentanţii nomenclaturii de vîrf ai regimului hitlerist există foarte puţine mărturii personale scrise – în afară de însemnările din jurnalul ministrului propagandei, Goebbels – publicul aştepta să afle detalii necunoscute legate biografia şi activitatea unui personaj cheie al regimului.
Cele aproximativ 700 de scrisori ale lui Himmler datează din perioada 1927-1945, cînd s-a sinucis ca să scape de pedeapsa care l-ar fi aşteptat alături de ceilalţi criminali de război, condamnaţi în urma procesului de la Nürnberg. Toate scrisorile originale, care se află în Israel, au fost adresate soţiei sale, Marga (născută Boden, după prima căsătorie: Margarete Siegroth, iar în 1928 devine nevasta lui Himmler).
Pentru a nu călca pe urmele revistei „Stern” care s-a compromis în 1983 prin publicarea unui jurnal contrafăcut al lui Hitler, ziarul „Die Welt” s-a asigurat prin intermediul unor experţi, între care se află şi Michael Hollmann, preşedintele Arhivei federale, că scrisorile sunt autentice.
Istoricul Michael Wildt, care va edita un volum bazat pe aceste epistole particulare, a declarat că „numai la prima vedere scrisorile par a fi banale”. Pe de altă parte, tot el a fost nevoit să recunoască faptul că scrisorile nu vor modifica istoriografia şi nu conţin elemente inedite legate de regimul nazist.
În esenţă, mai toate aceste epistole trimise de Himmler soţiei sale Marga seamănă cu scrisori banale de dragoste. Ele nu conţin nimic despre activitatea sa administrativ-politică în cadrul aparatului de putere. Uneori mai aminteşte că urmează să facă o deplasare de servici, însă niciodată nu se referă în mod concret la activitatea sa propriu zisă. În primele scrisori mai strecoară cîte-o aluzie anti-semită, însă din ansamblul epistolarului nu se poate deduce fanatismul notoriu al acestui birocrat al morţii.
La Festivalul Internaţional al Filmului de la Berlin, care va începe săptămîna viitoare, va rula un documentar bazat pe acest epistolar. Filmul realizat de regizoarea israeliană, Vanessa Lapa, se numeşte „Der Anständige” (Un om cumsecade) şi confirmă ceea ce Hannah Arendt a numit cîndva „banalitatea răului”.
Istoricul Wolfgang Benz a criticat publicarea acestor documente, pe care le consideră irelevante. Într-un interviu acordat postului de radio Deutschlandfunk, Benz a spus că „Himmler a fost un mic burghez german penibil” care a adresat soţiei sale „scrisori banale”. „Aceste scrisori nu ajută nici pe istorici la găsirea adevărului, nici publicul. Dimpotrivă, [...] eu le consider contraproductive.” În afară de a produce voaierism, scrisorile conţin „numai lucruri lipsite de importanţă”.
