Recentul accident aviatic din Munţii Apuseni a arătat, o dată în plus, că nu mai există zone protejate de indiscreţia publică şi că orice eveniment, oricât de tragic, poate fi speculat şi manipulat de către politicieni. Marea majoritate a televiziunilor de ştiri au pus accent pe latura senzaţională a faptelor după care au derapat în melodramă. Rudele studentei moarte în accident au fost plimbate dintr-un studiou în altul, fără alt rost decât acela de a stoarce lacrimi telespectatorilor. La fel s-a întâmplat şi cu ţăranii salvatori ai supravieţuitorilor, cărora o televiziune le-a oferit şi recompense băneşti, cu suficient tam-tam încât să afle o ţară întreagă. Nici nu mai e cazul să spun că înmormântările celor două victime au fost transmise în direct, totul ascultând de aceeaşi logică a lipsei de pudoare, devenită regula şi nu excepţia.
Comportamentul politicienilor a fost, şi el, lamentabil. Ministrul de interne a făcut nişte declaraţii scandaloase, care l-au costat scaunul. Alţi membri au guvernului s-au fofilat şi au rămas în funcţie, deşi partea lor de răspundere era cel puţin la fel de mare. Premierul Ponta, care în seara accidentului participa bine dispus la un talk-show TV, a făcut ulterior tot ce se poate pentru a apărea în ipostaza de lider lucid şi responsabil, singurul în stare să controleze situaţia. A folosit totodată prilejul pentru a cere demiterea şefului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, considerat a fi „omul lui Băsescu”. O nenorocire, aşadar, care s-a transformat în pretext pentru o răfuială politică.
Pentru prim-ministrul Victor Ponta a fost însă încă un exerciţiu de imagine. Domnia-sa perseverează în acest tip de demers, fără să-i mai pese că trece dincolo de limitele decenţei.
