Astăzi, la Soci, Federaţia Rusă, încep Jocurile Olimpice de Iarnă. Republica Moldova va fi reprezentată de patru sportivi care vor evolua la cinci probe. E vorba de Victor Pânzaru şi Alexandra Camenşic – ambii vor concura la proba de schi fond, Alexandra evoluând şi la proba de biatlon. De asemenea, vom fi reprezentaţi de austriacul Lidner Georg, la schi alpin, şi Bogdan Macovei, la sanie. În ajun, am discutat cu jurnalisul şi comentatorul sportiv Efim Josanu, preşedinte al Comitetului Naţional Olimpic între anii 1991 şi 2001, despre şansele jucătorilor de a reveni acasă cu medalii sau, cel puţin, cu locuri bune de la Soci:
Efim Josanu: „Jocurile Olimpice sunt pentru toţi. Toţi pornesc cu şanse egale. Poate, dacă îmi permiteţi, aş face o mică remarcă: uite că toată lumea a cam uitat că exact cu 20 de ani în urmă, la Lillehammer, a fost pentru prima dată când pe stadionul Olimpic a fluturat drapelul Republicii Moldova – tricolorul. De atunci s-au perindat câteva ediţii şi iată-ne deja la Soci, ediţia a 22-a a Olimpiadei albe, cu o nouă componenţă. Avem şi un sportiv naturalizat, un austriac care va participa la slalom gigant, dar, probabil, că ne vom concentra mai mult la cei pe care îi cunoaştem mai bine: pe Macovei, care va fi la sanie, la Camenşic şi Pânzaru la biatlon şi ski. Acestea sunt speranţele noastre, dar să nu ne facem iluzii.
Esenţial la Jocurile Olimpice nu este, pur şi simplu, participarea. Coubertin (Pierre de Coubertin – fondatorul Comitetului Internaţional Olimpic şi considerat părintele Jocurilor Olimpice moderne, n.a.) a spus un pic altfel: esenţial la Jocuri e să participi şi să lupţi bine. Ceea ce aşteptăm noi de la trimişii noştri, de la delegaţia noastră, este să se comporte bine, să lupte bine.”
Europa Liberă: Dle Josanu, totuşi, unii ar putea să se întrebe care-i rostul să participăm la probe mai puţin practicate în Republica Moldova sau chiar deloc?
Efim Josanu: „Ne întoarcem din nou la vechea dilemă: ar merita să plecăm sau nu? Unii se îndoiesc. Eu sunt în mod categoric pentru. Trebuie să plecăm. Ştiţi, în 1992, când evolua pentru ultima dată echipa fostei URSS, m-am întâlnit cu Lia Manoliu, mare atletă română, care era şi preşedinta Comitetului Olimpic Român. Ea m-a întrebat: ce veţi face în continuare? Eu i-am spus: Dna Lia, e normal să ne pregătim pentru debutul nostru la Jocurile Centenarului din 1996, la Atlanta. Dar la Jocurile Olimpice de iarnă?, m-a întrebat. I-am spus: imposibil, noi nu avem nici condiţii, nici sportivi de valoare, de mare performanţă.
La care ea a spus: „uite-te în jur, tu îi vezi pe africanii aceştia? Ei au văzut fulgi pentru prima dată în film şi acum sunt pe skiuri. E necesar, absolut necesar să participaţi. Sunteţi o ţară şi nu uita, Jocurile Olimpice nu sunt pentru Campionii Olimpici, există un principiu al universalităţii Jocurilor Olimpice, în care e foarte bine să fii prezent acolo, să vezi, să lupţi”. Să ştiţi că jocurile nu sunt numai pentru medalii de aur, argint şi de bronz. Ele sunt pentru tineri.”
Europa Liberă: Dacă ne întoarcem la componenţa lotului olimpic, avem un jucător străin printre sportivi. Totuşi, care-i relaţia patriotică, de exemplu, a unui jucător austriac care luptă Republica Moldova?
Efim Josanu: „Elementul patriotic este unul distinctiv pentru orice reprezentativă naţională, eu sunt de acord. Dar pentru a bulversa, pentru a impulsiona o anumită mişcare într-o anumită disciplină în sport, sunt necesar lideri, sunt necesari sportivi de elită, de performanţă. Să ştiţi că aceştia dau roade.
Iată, de exemplu, noi am avut o atletă, o biatlonistă naturalizată din Rusia, Natalia Levcenkova, care a fost campioană a Europei la biatlon. La Torino, la Jocurile Olimpice din Italia a ocupat locul opt, un loc foarte bun. O să mă întrebaţi: la ce bun? Ei bine, după evoluţia acestei sportive, la noi au fost create, de exemplu, secţii de biatoln şi nu doar de biatlon de iarnă, dar şi de vară. Sportul s-a diversificat acum foarte mult. Eu sunt pentru naturalizări, dar foarte atent şi care să dea anumite rezultate.”
Europa Liberă: Dle Josan, un corespondent al postului nostru de radio a constatat că 34 este numărul clădirilor de înălţimea zgârâie norilor din Dubai care puteau fi construite cu cele 51 de miliarde de dolari cât se estimează că ar costa Jocurile Olimpice de la Soci. Ce motivează totuşi organizarea acestor competiţii atât de costisitoare şi dacă, cumva, cotizează şi Comitetul Internaţional Olimpic, or ţara care găzduieşte Jocurile decide cât să se aloce şi cât, de exemplu, să scape printre degete?
Efim Josanu: „Odată cu venirea lui Juan Antonio Samaranch, cel de-al şaptelea preşedinte al Comitetului Internaţional Olimpic, structura concurenţială între oraşele care doreau să găzduiască Jocurile Olimpice s-a schimbat în mod categoric. El a fost acuzat de faptul că a introdus elementul comercial în Jocurile Olimpice, dar tot el spunea: daţi-mi o altă posibilitate cum să avem mijloace, banii nu cad niciodată din cer. Da, Comitetul Internaţional Olimpic cotizează, fără doar şi poate, însă eu nu cunosc procentul. Cei care câştigă dreptul de a găzdui Jocurile Olimpice de Iarnă sau de vară, în mod cert primesc subsidii din partea Comitetului Internaţional Olimpic. Dar ele sunt, după părerea mea, în raport cu ceea ce trebuie să contribuie ţara care găzduieşte, absolut insignifiante, pentru că aţi spus corect, eu ştiam de 50 de miliarde, iată că apare şi al 51-lea miliard.
Ruşii se întreabă şi ei se uită, într-un fel, cam îngroziţi la faptul că vor găzdui şi Campionatul mondial de fotbal în anul 2018. Acestea sunt cheltuieli, într-adevăr, enorme şi gigantismul în Jocurile Olimpice este o problemă tot atât de stringentă şi tot atât de gravă ca şi lupta împotriva dopajului, pentru că ţările mici au mult mai puţine posibilităţi să găzduiască Jocurile Olimpice precum numai marele metropole ale lumii.”
Europa Liberă: Mai mulţi lideri occidentali vor lipsi de la Soci, inclusiv preşedinţii american, francez şi german. Rusia este criticată tot mai intens în Occident pentru încălcarea drepturilor omului. Aceste competiţii au avut dintotdeauna implicarea politicului, dle Josanu?
Efim Josanu: „Să ştiţi că întotdeauna politicul s-a implicat şi întotdeauna îmi amintesc de Juan Antonio Samaranch, care a fost, în primul rând, un mare diplomat, pentru că în 1980 au fost boicotate Jocurile de la Moscova şi în 1984 au fost boicotate cele de la Los Angeles. Lumea aştepta deja, practic, intrigată că s-a încheiat era Jocurilor Olimpice moderne. Ei bine, acest mare diplomat a ştiut să atenueze unghiurile ascuţite şi Jocurile şi-au recâştigat valoarea pe care o merită.
Politicul s-a implicat tot timpul şi nu în modul cel mai fericit. Jocurile, după părerea mea, sunt ale sportivilor şi întrebările pe care le adresaţi sunt foarte interesante pentru că ele mă expediază şi pe altă direcţie. Ştiţi ce este mai costisitor şi ceea ce pune pe gânduri în viitor? Preţurile pentru securitatea jocului, oamenii sunt oarecum nelinişiţi.”
Europa Liberă: Deci, terorismul a devenit o ameninţare pentru Jocurile Olimpice?
Efim Josanu: „Nu, nu este vorba că a devenit o ameninţare, ci o scenă unde se pot demonstra. Yasser Arafat a fost primul care în 1972, atunci când a organizat actul terorist de la Munchen, a vrut să demonstreze lumii întregi şi aşa şi a spus: „noi nu vom fi la Jocuri, dar prezenţa noastră veţi simţi-o”. Deci, jocurile au căpătat atâta notorietate, atâta celebritate, încât în jurul lor se adună nu doar idei, dar şi fapte. Din nefericire, elementul terorist foloseşte aceste jocuri, indiferent pe ce meridian s-ar desfăşura.
Există suprasolicitarea: banii, din păcate au crescut, primele pentru locurile I, II şi III cresc. Vă puteţi imagina, dacă în 1992, Tudor Casapu, Campion Olimpic, primea pentru medalia de aur 3 mii de dolari, ei bine, dacă nu mă înşel, medaliaţii noştri cu bronz, de la Londra, au primit până la 80 de mii de euro. Banul atrage şi e şi normal, pe de o parte, un sportiv trebuie să aibă condiţii, fără aceasta nu poate exista performanţă. Dar, ceea ce spuneam mai înainte: dincolo de rezonabil, orice efort devine din ce în ce mai periculos.”
