Ce se mai aude despre „legea 2%”, legea care, în principiu ar urma să ofere contribuabilului dreptul de a decide cui, cărei organizaţii neguvernamentale, cărei instituţii să dea 2% din impozitele percepute de stat? Şi ce argumente au deputaţii care au preferat să adopte propria variantă de lege, lege care, pe
Europa Liberă: Aşadar, o promisiune electorală mai veche pentru o necesitate stringentă la fel de veche: o lege ce ar permite redirecţionarea a 2% din impozitele încasate către organizaţiile cu activităţi orientate spre bine social al omului. Un proiect de lege şi mai multe amendamente, inclusiv un mecanism de aplicare, erau în proces de plămădire de către un grup de lucru al ONG-urilor şi experţilor. Toate au fost blocate la un moment dat, iar Parlamentul adoptă o altă versiune a legii, elaborată de un grup de deputaţi. Aşa se văd lucrurile, simplu vorbind. În primul rând, dle Ghilețchi, de ce a fost adoptată versiunea deputaţilor şi nu cea migălos elaborată de ong-şti şi experţii în domeniu?
Valeriu Ghileţchi: „În primul rând, această iniţiativă elaborată de grupul de lucru nu a ajuns pe masa Parlamentului. În urma discuţiilor care au avut loc în cadrul guvernului, guvernul a luat decizia de a nu trimite acest proiect de lege în Parlament. În calitate de deputat, împreună cu alţi colegi eram de acord să examinăm iniţiativa venită din partea guvernului, s-o comasăm cu iniţiativa noastră şi în a doua lectură să avem o lege care ar satisface aceste cerinţe.”
Europa Liberă: Dar care sunt, din punctul Dvs. de vedere deosebirile, adică ce avantajează proiectul adoptat faţă de cel în fază de pregătire?
Valeriu Ghileţchi: „Eu nu cunosc varianta finală a celui în pregătire, am văzut câteva variante deoarece pe parcursul activităţii grupului de lucru ei l-au tot modificat. Dar principala deosebire este următoarea: în proiectul elaborat de grupul de deputaţi mecanismul de aplicare a acestei norme este lăsat pe seama guvernului. În timp ce grupul de lucru a elaborat în detalii şi mecanismul de aplicare a prevederii respective.
Noi am considerat că guvernul, în baza actului normativ adoptat de Parlament, ar putea elabora acest regulament, lucru care s-a mai întâmplat în alte domenii. Aceasta este deosebirea principială din punctul meu de vedere, dar a mai existat şi o nemulţumire legată de includerea cultelor în proiectul de lege. Deşi la prima etapă, grupul de lucru a inclus cultele religioase, ulterior din câte cunosc a decis să nu includă cultele în proiectul de lege, ceea ce mi se pare incorect deoarece însuşi istoricul acestei legi ţine de biserici.
Dacă ne uităm în Europa, unde a fost pentru prima dată aplicată această normă, ea a fost aplicată în contextul finanţării bisericii. Deci, prin urmare la ora actuală în Europa, în toate ţările unde există acest mecanism, prevederea se aplică inclusiv cultelor religioase.”
Europa Liberă: Înţelegem că, istoric, la originea legislaţiei gen „2%” a fost preocuparea pentru a sprijini financiar cultele. Dar nu cumva, acum, alinierea cultelor la ONG-uri ar putea presupune o discriminare, dacă nu de jure, apoi de facto a ONG-urilor? Şi să vă spun un motiv, ca exemplu. Preotul şi şeful unui ONG, chiar dacă, acesta din urmă, erou al sacrificiului pentru o cauză, vor fi în „categorii de greutate” diferite. Îndemnul de a da un ban pentru intenţiile bisericii făcute de un preot vor cântări mai mult decât ale oricui altuia, nu?
Valeriu Ghileţchi: „Dvs. încercaţi să sugeraţi discriminarea bisericii. Eu repet: în toate ţările unde la ora actuala există această prevedere cultele sunt incluse. Chiar în România, în Polonia, în Lituania, Slovacia, Ungaria, în ţări care recent au adoptat astfel de norme legislative au fost incluse bisericile şi prin urmare s-a făcut lucrul acesta inclusiv din considerente echitabile. Eu cred că totul depinde de activitatea unei organizaţii obşteşti. Dacă activitatea acestei organizaţii este cunoscută, oamenii vor sprijini proiectele pe care ea le îndeplineşte. Nu văd o problemă de discriminare. Discriminare ar fi fost dacă noi am fi exclus o categorie din această prevedere legală.”
Europa Liberă: Cel mai solid totuşi reproş care i se aduce acestui proiect pare să fie totuşi următorul: cultele religioase nu sunt parte ale sistemului fiscal şi nu achită impozite. Cum se va putea urmări în acest caz utilizarea la destinaţie a banilor primiţi din impozite pentru servicii sociale?
Valeriu Ghileţchi: „Este o percepţie absolut eronată, deoarece orice cult, inclusiv orice parte componentă a cultului care este înregistrată, pentru că doar aceste organizaţii ar putea beneficia de redirecţionarea de 2%, are un cod fiscal. Faptul că ai obţinut un cod fiscal, legislaţia te obligă să prezinţi rapoarte financiare semestriale, anuale. Deci este, repet, o percepţie eronată în societate precum că bisericile sunt scutite de impozite şi nu prezintă rapoarte financiare. La fel ca şi organizaţiile obşteşti, toate bisericile prezintă asemenea rapoarte.
În calitate de episcop timp de opt ani de zile din partea cultului am semnat aceste rapoarte care mergeau către Inspectoratul Fiscal. Şi sunt sigur că toate bisericile din ţară care sunt înregistrate din punct de vedere juridic şi au un cont fiscal, sunt obligate să prezinte aceste rapoarte şi le prezintă, pentru că în caz contrar ar fi sancţionate financiar.”
Europa Liberă: Şi ca să mai clarificăm din nou un reproş care a sunat din partea societăţii civilă, că ar fi doi deputaţi, inclusiv Domnia voastră, care ar fi avut interes ca această normă să fie promovată în varianta actuală, vreau să vă întreb cine de fapt este autorul acestui amendament la politicile fiscale?
Valeriu Ghileţchi: „Eu am luat iniţiativa şi am insistat mai mult, atât în cadrul fracţiunii noastre când am discutat politica bugetar-fiscală, cât şi în cadrul comisiei ca acest amendament să fie adoptat. Au fost discuţii şi cu ministrul finanţelor, pentru că în proiectul iniţial erau incluse şi persoanele juridice, or teama Ministerului Finanţelor era că s-ar putea produce anumite abuzuri şi atunci am decis să lăsăm norma valabilă doar pentru persoanele fizice.
Eu am insistat pentru că pentru orice deputat, atunci când îşi asumă un angajament în campania electorală, este o datorie morală ca acest angajament să fie îndeplinit. Am fost sprijinit de ceilalţi colegi care au semnat această iniţiativă legislativă, dar am dat eu dovadă de mai multă iniţiativă, ceea ce mi se pare absolut normal. Nu văd în cazul dat o anumită problemă.”
Europa Liberă: Simplu vorbind, ce au de câştigat cultele de pe urma unei astfel de legi?
Valeriu Ghileţchi: „Cultele, la fel ca şi organizaţiile obşteşti, vor putea avea la discpoziţie mai mulţi bani, mai multe fonduri pentru a realiza proiecte cu caracter social. Cultele sunt la fel, dacă nu mai mult implicate în domeniul social…”
Europa Liberă: Chiar vroiam să vă întreb: Dvs., în general, cât de impresionat sunteţi de opera socială sau de caritate a cultelor în Republica Moldova?
Valeriu Ghileţchi: „Eu pot vorbi doar din experienţa cultului pe care l-am condus în trecut şi ştiu şi alte culte din republica Moldova care sunt foarte active în domeniul social. Sunt o serie întreagă de proiecte ce ţin de familii cu mulţi copii, de orfani, bătrâni – toate aceste proiecte necesită finanţare şi atunci când oamenii cunosc despre aceste proiecte, cu siguranţă vor dori să sprijine şi în continuare derularea acestor proiecte. Multe proiecte au fost finanţate din exterior, dar a venit timpul când ar trebui să le finanţăm şi cu bani din interior.”
Europa Liberă: Apropo, de ce cultele, în condiţiile R. Moldova, ar trebui să se regăsească neapărat alături de ONG-uri, unii ar spune înăbuşindu-le chiar prin felul în care le vor ţine în umbră? De ce să nu existe un mecanism făcut special pentru culte şi destinat colectării de fonduri pentru caritate, filantropie etc.?
Valeriu Ghileţchi: „Prin ceea ce spuneţi sugeraţi un model aparte pentru republica Moldova. Eu vorbesc despre o normă europeană. Dacă noi vrem să ne aliniem practicilor europene, atunci ar trebui să aplicăm acele principii şi norme care există în comunitatea europeană. De ce ar trebui în Republica Moldova să creăm o lege în care să nu se regăsească cultele, când în toată comunitatea europeană cultele se regăsesc în legea 2 % şi să inventăm o nouă lege de finanţare a cultelor. Nu mi se pare corect şi ar fi şi o discriminare dacă am aplica această normă.
O critică care a existat din partea organizaţiilor obşteşti a fost prezenţa certificatului de utilitate publică. Dar acest certificat de utilitate publică, dacă ne vom uita la legea cu privire la organizaţiile obşteşti, din start a fost introdus doar pentru organizaţiile obşteşti. El nu se referă, şi este scris în lege în articolul 1, alineatul III, că el nu se referă în mod expres la organizaţiile religioase. Deoarece aceste organizaţii au un mod de constituire şi de funcţionare diferit de legea cu privire la asociaţiile obşteşti.
Eu personal consider că am putea anula certificatul de utilitate publică pentru toate organizaţiile obşteşti, ca să nu existe discriminare şi între organizaţiile obşteşti, iar fondurile care vor fi cheltuite să fie ulterior verificate de autorităţile statului. Pentru că asta contează până la urmă: cum ai folosit fondurile care ţi-au fost donate ?”
Europa Liberă: Pe de altă parte, am citit deja constatări că în ultimele câteva luni se observă o creştere considerabilă a numărului de ONG-uri înregistrate, mult mai rapidă decât întreprinderile care să genereze venituri. Ar putea însemna oare acest lucru că litera legii, aşa cum e acum, înţelegem că fără un mecanism clar de implementare, nu este suficient de explicită şi că multă lume speră „să facă un ban”?
Valeriu Ghileţchi: „Eu nu cred că înregistrarea ONG-urilor în ultima perioadă ţine de legea 2%. Legea a apărut în decembrie anul trecut, discuţiile au început la începutul acestui an. Eu cred că este un alt element aici: oamenii doresc să se implice, este o activitate firească într-o ţară care merge pe calea dezvoltării democratice ca societatea civilă să se maturizeze şi să fie mai activă.
Mai este însă o problemă aici şi urmează acum să aşteptăm ziua de joi, pentru că această lege a fost atacată la Curtea Constituţională. Joi după masă Curtea Constituţională se va expune pa marginea acestei legi.”
Europa Liberă: Ce, apropo, se întâmplă dacă legea va fi invalidată de Curtea Constituţională?
Valeriu Ghileţchi: „Dacă va fi declarată neconstituţională, nu vom avea altă soluţie decât să acceptăm decizia Curţii, dar va fi regretabil pentru că a durat o perioadă îndelungată până legea a fost votată, ea poate fi îmbunătăţită, poate fi perfecţionată. Dar anularea acestei legi mă tem că va amâna propriu-zis această iniţiativă şi această idee foarte bună pentru o perioadă încă foarte îndelungată.”
Europa Liberă: Aţi dat asigurări, fiind vorba de culte, că acestea oricum vor putea raporta foarte strict statului cum utilizează banii? Cum, de vreme ce există atâtea exemple de preluare a banilor de la enoriaşi fără nicio hârtie şi garanţie decât, poate buna credinţă a clerului?
Valeriu Ghileţchi: „Probleme există în toate organizaţiile. Nu este vorba doar de organizaţiile religioase. Organizaţiile religioase activează în baza legislaţiei în vigoare, orice credincios când face o donaţie sau când plăteşte un serviciu, dacă e să vorbim de biserica creştin-ortodoxă, pentru că în bisericile evanghelice toate serviciile sunt gratuite, poate solicita să i se dea acest certificat. E la fel ca atunci când ai merge la piaţă, sau la magazin şi e dreptul tău să soliciţi un certificat pentru banul pe care l-ai achitat.”
Europa Liberă: Şi, în sfârşit, cum vedeţi Dvs. soluţia acestei probleme, sau cum ar fi înţelept să se meargă în continuare avându-se în vedere boicotul, sau lipsa de comunicare şi de înţelegere dintre comunitatea ONG-urilor şi, iată, puterea legislativă?
Valeriu Ghileţchi: „Cel mai înţelept, din punctul meu de vedere, ar fi ca „copilul să nu fie tăiat în două”, cum spune metafora biblică. Copilul numit „legea 2%” s-a născut, el urmează să crească şi să fie util societăţii. Cel mai important la ora actuală este să acceptăm faptul că această lege a fost în sfârşit votată de Parlament, să fie elaborat un regulament privind aplicarea acestei legi şi dacă în cadrul elaborării acestui regulament se va descoperi că mai există nişte lacune şi legea ar trebui modificată, ar trebui completată, să se facă completările şi să avem o lege funcţională în Republica Moldova, aşa cum avem şi în alte ţări europene.”
