Incă de când Paul Simon cânta „50 Ways to Leave Your Lover” (50 de feluri de a-ți părăsi iubitul/iubita) s-a pus problema unui manual al rupturii intr-un cuplu. Au fost mai multe încercări, dar acum e prima oară că cineva publică un manual complet, cu exemple și sfaturi practice, inclusiv tehnici de antrenament. E vorba de: Le Gentleman largueur, ou l’art de rompre (sans passer pour un connard) / Gentlemanul care părăsește, sau arta de a rupe (fără să pari un cretin) de Charlotte M.
Cartea a fost bine primită în Franța, unde a fost propulsată de presa națională, precum Libération. Se vinde, abil și bine, se pare, mai ales electronic.
Manuale de o utilitate fantezistă au existat și vor exista întotdeauna. Recent am prezentat un Ghid al perfectului arivist, al rechinului social. Aici însă, cu acest ghid al rupturii in cuplu, nu mai e vorba de un manual care să-ți permită să repari ceva - căci e vorba de un manual al despărțirii -, ci de rețete pentru a lăsa în urmă o impresie bună. Pentru a îndulci durerea și senzația de înșelătorie. In privința asta, ghidul recent despre administrarea blândă a rupturii își atribuie și o utilitate socială reală.
Am intrat într-o perioadă în care tehnicile elementare de interacțiune socială devin din ce în ce mai tulburi. Manualul pe care îl pomeneam anterior, cel al perfectului parvenit, ne învață chiar din titlu cum să fim „fake”. Dar, la urma urmei, același lucru ne învață și manualele de prezentare și înfățișare la interviurile de angajare, pentru cei disperați după o slujbă.
Acestea nu sînt cărți care ne transmit cunoștințe, ci cărți care ne învață cum să mimăm posedarea cunoștințelor. Nu sînt lecții de profesionalism, sau de învățare a tehnicilor interacțiunii sociale și a lucrului în grup, ci manuale de simulare.
Chiar și acest Ghid al gentlemanului rupător, lepădător, Le Gentleman largueur, ou l’art de rompre, deși are ca scop declarat atenuarea durerii inutile, se ocupă mai ales de învățarea felului în care presupusul „gentleman" își poate „salva fața", lăsând o frumoasă impresie în urmă.
Tot o lecție de cum să fii „fake”, până la urmă, și tot ghidul unui manipulator egoist. „Te-am lepădat bestial, dar nu vreau să mă urăști.” De parca ar conta într-adevăr ce lași în urmă.
Dar așa e în epoca noastră: în amor, ca și în politică, trebuie mai întâi „salvată fața”… autenticitatea vine după aceea.
