Miniștrii liberali s-au retras miercuri din executiv oficializând în acest fel ruperea coaliției de centru-stânga care a guvernat aproape doi ani România și care în ciuda unei susțineri de 70 la sută în parlament nu a reușit să promoveze niciunul dintre marile proiecte promise, între ele modificarea Constituției și Legea descentralizării.
Stânga și-a pregătit din timp terenul pentru a prelua o guvernare pe cont propriu și are deocamdată o susținere de 48 la sută în Parlament.
Dacă, însă, Uniunea Democratică a Maghiarilor din România decide să intre la guvernare atunci socialiștii vor avea o majoritate suficientă inclusiv pentru a trece legi organice.
In plus se anunță și câteva dezertări din rândurile liberalilor, care ar putea cel puțin formal să mențină Uniunea Social Liberală, sub numele căreia socialiștii și liberalii au câștigat alegerile generale din 2012 și care încă răspunde unor așteptări publice.
Ruperea acestei Uniuni are multiple cauze, de la îndemânarea socialiștilor de a prelua ministerele bănoase, în așa fel încât sponsorii partidului să fie mulțumiți, până la necesitatea clarificării apelor înaintea alegerilor europarlamentare și mai ales prezidențiale.
Protocolul de constituire a Uniunii Social Liberale prevedea alocarea fotoliului de premier socialiștilor și cel de președinte al republicii, liberalilor: o forumulă care a devenit tot mai greu de acceptat pentru stânga românească, în condițiile în care PSD, cel mai mare partid autohton, are în sondaje peste 40 la sută din intențiile de vot, iar PNL doar 20 de procente.
Principalul efect al ruperii alianței de centru-stânga, în care liberalii nu au reușit să promoveze nici o măsură din propriul program, ar putea fi o reașezare a “dreptei” și eventual susținerea unui candidat comun.
Unii sociologi consideră că un astfel de candidat l-ar putea bate pe exponentul stângii, ceea ce ar putea duce la reconfigurarea puterii.
Teoretic, dacă formațiunile care se autodefinesc de “dreapta” vor avea o strategie comună, atunci ar putea prin negocieri, înainte sau după scrutinul prezidențial de la finele anului, să pună sub semnul întrebării guvernul condus de Victor Ponta, printr-o moțiune de cenzură.
Un alt efect al ruperii coaliției ar putea fi erodarea mai puternică a socialiștilor la guvernare și în special a lui Victor Ponta, potențial prezidențiabil al stângii.
În schimb socialiștii vor avea mână liberă asupra bugetului înainte de alegeri, ceea e posibil să ducă la creșterea cheltuielilor sociale și la dezechilibre importante în economie, fiindcă guvernul Ponta va încerca să-și fidelizeze cât mai mult electoratul.
Controlul unui singur partid asupra ministerului de Interne, în perspectiva alegerilor, ar putea fi de asemenea o vulnerabilitate, greu de neutralizat, dacă ținem cont de tradiția stângii românești de a acapara instituțiile statului în propriul folos.
