Casa de om cu bani a fost, cîndva, oglinda arhitectului și a stilurilor. Acum, e oglinda unui proprietar scăpat de sub control care varsă bani și plătește scandaluri tencuite. Colecția caselor stridente ale marilor oligarhi e de găsit în fiecare oraș răsăritean. Lumea le știe și oricine le poate ghici de la mare distanță, după formă și lipsă de proporții.
De regulă, arhitectul e silit să construiască cuburi moderne de sticlă sau oțel în care așază, după modelul luxului din filmele americane proaste, instalații absurde - de la toalete cu comandă digitală la baruri cu neoane încastrate în marmură. Cînd pune mîna pe o casă veche, oligarhul se simte dator să dea iama într-o splendoare. Pe afară, casa rămîne arătoasă, deși o placă strălucitoare cu emblema marelui om urîțește cît poate zidul.
Înăuntru e un prăpăd. Parchetul vechi cu intarsii e scos și înlocuit cu marmură pestriță. Zugrăveala e încărcată în aur. Uși venerabile sunt înlocuite de plăci metalice fosforescente. Lumina vine din poliedre strălucitoare, de care atîrnă zorzoane sticloase. Scara interioară e înlocuită de lifturi transparente.
Gustul și măsura care au dat odinioară distincția burgheziei au pierdut lupta cu o armată plină de bani, deloc educată și obișnuită să creadă că nu trebuie să respecte nimic.
