Ce crede despre criza ucraineană istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru, în discuția avută astăzi în studioul nostru de la Chișinău cu Vasile Botnaru.
Gheorghe Cojocaru: „După fastuosul spectacol pus în scenă, la închiderea Jocurilor Olimpice de la Soci, Rusia, cea care a făcut istorie, în această competiție, s-a grăbit să stabilească un șocant anti-record, cutremurând o lume întreagă: Rusia a invadat teritoriul Ucrainei suverane, miza directă a acestei mutări fiind peninsula Crimeea, cu populație majoritar rusă, și o serie din teritoriile din Estul statului ucrainean.
Deși, așa după cum rezultă din mandatul acordat președintelui Vladimir Putin de Camera superioară a Parlamentului de la Moscova, trupele ruse ar putea fi îndreptate în întreg teritoriul Ucrainei, pentru a lua sub „ocrotire” populația rusă, sub pretextul violării drepturilor acestora, și a staționa acolo, până la „normalizarea” situației...”
Europa Liberă: Motivație invocată și în reglementarea transnistreană. În regiunea răsăriteană a Republicii Moldova, staționează trupe rusești, până la o ipotetică „normalizare” a situației, care, iată că, nu se mai „normalizează”, de peste două decenii încoace. În cazul Ucrainei, de ce Putin a luat o asemenea decizie?
Gheorghe Cojocaru: „Ucraina este prea mare chiar și pentru Federația Rusă pentru a putea fi supusă unui control militar total. De aceea, mai curând, așa după cum și s-a dovedit în fapt, interesul rusesc a urmărit niște zone anume, ca Crimeea, în care se poate infiltra mai ușor. Este adevărat că în orașele din peninsulă, în care își făceau apariția comando-urile în uniforme fără semne de distincție, aceștia erau priviți ca niște mesageri ai fostei Uniunii Sovietice, nu rare fiind cazurile când se afișa dorința de reîntoarcere sau de refacere a Uniunii Sovietice.
Prin urmare, această răsucire a lui Vladimir Putin pe tabla de șah geopolitică consună cu dorința unui segment anume din populația Ucrainei actuale, prezent și în societatea din Republica Moldova, de altfel, de a restaura fosta supraputere mondială, în ciuda noilor realități internaționale și sfidând dreptul internațional.
Liderul rus, care, la sfârșitul anului trecut, părea să fi câștigat pariul în cazul Ucrainei, lăsând pe din afara jocului Occidentul, odată cu fuga rușinoasă a lui Victor Ianukovici de la Kiev și revenirea Ucrainei pe orbita occidentală, și-a văzut amenințat marele său proiect eurasiatic și s-a grăbit să recurgă la un plan „b”, cu o pronunțată componentă militară, dărâmând cu propriile mâini mai tot ce a construit până acum.”
Europa Liberă: Mai am o întrebare la care toți caută răspuns. Ce consecințe ar putea avea intervenția militară rusă în spațiul statului suveran ucrainean?
Gheorghe Cojocaru: „Asupra acestor consecințe punctuale, de la cele politice și diplomatice la cele economice, se vor pronunța Statele Unite și aliații săi europeni, organismele internaționale, ca ONU, UE, OSCE, Consiliul Europei sau NATO. În spațiul post-sovietic, această intervenție în forță a Rusiei în teritoriul unui partener strategic ca Ucraina ar putea genera efecte similare celor din timpul puciului din august 1991 de la Moscova, când, drept reacție, fostele republici sovietice și-au declarat la unison independența de stat și secesiunea de URSS. Astăzi, față în față cu scenariul ucrainean în curs de desfășurare, acestea vor trebui să reanalizeze mult mai atent opțiunile lor de securitate și de alianțe strategice, pe termen scurt și lung.”
Europa Liberă: După tot ce am văzut la televizor, inclusiv conferința de presă sau zisa conferință de presă a liderului de la Kremlin, ce va fi cu Crimeea?
Gheorghe Cojocaru: „Crimeea rămâne „butoiul cu pulbere” la Marea Neagră, un bastion pe care Rusia nu îl va preda „fratelui” său ucrainean, ci îl va administra, mai curând, după tiparele așa-numitului model transnistrean, urmărindu-și propriile interese geopolitice și de securitate și punând în dificultate proiectul european al Ucrainei.”
