O expoziție la aniversarea a 150 de ani de la nașterea unui mare pictor expresionist rus: Alexei von Jawlensky (1864-1941)

Luna aceasta se împlinesc 150 de ani de la nașterea unuia din cei mai remarcabili artiști ai secolului XX, pictorul rus Alexei von Jawlensky. Aniversarea este comemorată în Germania, nu în Rusia, printr-o mare expoziție retrospectivă a lucrărilor sale, prezentată de Muzeul de Artă din Wiesbaden, orașul german în care artistul și-a trăit ultimii 20 de ani de viață.

Cîteva zeci de muzee, de primă importanță din Germania, cărora li s-au adăugat numeroare altele din diverse țări (exceptînd Rusia), - între care Muzeul de artă modernă de la Paris, Centre Pompidou, cel de artă modernă și contemporană de la Strasbourg, Muzeul Bojmans Van Beunningen din Roterdam, cel Național din Oslo, Muzeele de Artă de la Zürich, Basel, Lucerna, Winterthur și Berna din Elveția, Galeria Națională a Sloveniei, Muzeul Guggenheim și cel de Artă Modernă (MOMA) de la New York, Galeria Națională de la Washington - plus cîțiva importanți colecționari și galerii de artă private, au contribuit la succesul imens pe care îl are zilele acestea expoziția aniversară a lui Alexei von Jawlensky, deschisă cu o săptămînă în urmă la Muzeul de Artă de la Wiesbaden.


Expoziția aniversară, la 150 de ani de la nașterea marelui pictor expresionist, se intitulează „Orizontul Jawlensky. Alexei von Jawlensky în reflecția întîlnirilor sale artistice din perioada 1900-1914”.

Născut în Rusia, într-un oraș din vechea gubernie Tver, la 13 martie 1864, Alexei von Jawlensky a fost inițial produsul școlii marelui pictor realist rus Ilia Repin, la Sankt Petersburg. În cercurile artistice locale avea să o întîlnească pe Marianne von Werefkin, artistă ce își va dedica viața promovării sale, pînă la a renunța o vreme să mai picteze, și împreună cu care, din octombrie 1896, Jawlensky se muta la München. Într-un centru în plină expansiune artistică, studiind inițial în școala particulară a pictorului sloven Anton Azbe, Jawlensky avea să lege legături strînse cu artiștii curentului Secession, cu o serie întreagă de artiști conectați atît la lumea artistică pariziană cît și berlineză.

Jawlensky avea să studieze intens diversele curente impresioniste și post-impresioniste, iar picturile sale în primii ani ai secolului al XX-lea, magistrale în sine grație imensului său talent, vor reflecta în ele ideile și expresiile unor mari pictori, de la Manet, Courbet și Cezanne, la Alfred Sisley și Paul Signac, trecînd apoi la Van Gogh și Gaugain, la așa-numiții „fauves”. Expoziția aniversară include tablouri excepționale ale tuturor acestor maeștri, alături de cele ale lui Jawlensky.

În aceeași strălucită perioadă de început de secol, Jawlensky se alătura cercului excepțional de pictori de la Murnau (între alții lui Wassily Kandinsky și Gabriele Münter) și Asociației Noilor Artiști din München, formată în 1909, și din care avea să se nască, în 1911, un celebru cerc de artiști „Der Blaue Reiter”.

Erau anii în care, Jawlensky își reînoia legăturile cu Henri Matisse, Emil Nolde și Munch, se apropia de, și ea devenită celebră pictoriță, rusoaica Sonia Delaunay - ale căror picturi figurează și ele în expoziția aniversară de la Muzeul din Wiesbaden. Iar pictura sa se îndrepta vădit spre o formulă fundamental expresionistă, privilegiind portretele și naturile moarte, în culori excepțional de vii și expresive.


Alexei von Jawlensky avea să fie marcat apoi de declanșarea primului război mondial, cînd în calitate de cetățean rus, era silit să abandoneze totul în Germania, pentru a nu fi internat, refugiindu-se peste noapte în Elveția. Războiul avea să lase urme adînci, doi dintre pictorii de mare talent ai grupului său, August Macke și Franz Marc fiind uciși în conflagrația mondială.

Din aceea perioadă datează unele din ciclurile sale de picturi cele mai personale și cunoscute ulterior, Capete mistice și Fețele Mîntuitorului, despre care s-a spus că aminteau icoanele tradiționale ale tinereții sale din Rusia. Întoarcerea spre Divinitate era parte însă a unui curent mai larg în arta expresionismului, reflecție a agitației umane, spirituale provocate de ororile războiului, așa cum o atesta, de exemplu, un larg panou ilustrînd viața lui Isus, realizat în aceleași vremuri de Emil Nolde.

Și unul și altul aveau să sufere, în anii ascensiunii nazismului, blamul oficial, numeroase tablouri fiindu-le calificate drept „artă degenerată”, confiscate din muzee și expuse la faimoasa expoziție organizată de Goebbels la München, în ajunul celui de-al doilea război mondial. Jawlensky, grav bolnav, murea în 1941 la Wiesbaden, unde se stabilise după primul război mondial, atras între altele de existența unei mari comunități de emigranți ruși.


O expoziție excepțională ce merită văzută și din ale cărei picturi o serie întreagă pot fi accesate în galeria foto atașată pe site, parte a lor puse la dispoziție de serviciul de presă al Muzeului din Wiesbaden.