Într-un articol publicat zilele acestea în revista „World Affairs Journal”, un cunoscut specialist în istoria relațiilor internaționale, istoricul Walter Laqueur, autor între multe altele al lucrării „Visul care a eșuat: reflecții despre Uniunea Sovietică”, observa că „pentru conducerea rusă și părți largi ale clasei politice, America și, într-o ceva mai mică măsură doar, Europa, sînt dușmanii Rusiei, porniți să le rănească patria în orice fel posibil. În secolul al XIX-lea, anti-occidentalismul a avut, în principal, un caracter cultural. Sub comunism a fost parte a războiului ideologic [...]”
„Iar astăzi?” se întreabă profesorul Laqueur, pentru a răspunde: „[Anti-occidentalismul] pare să fie produsul unei anume letargii (inerții) intelectuale a președintelui Putin și a generației sale, care sînt strînși între două justificări pentru statul pe care îl controlează în prezent. Una, a ceea ce ei consideră, în mod sentimental, moartea unei societăți ordonate și a unei puteri globale a comunismului glorios. Cealaltă, ar fi o versiune modernizată a ideilor mai vechi ale Bisericii Ortodoxe Ruse, autoritate și naționalism, ce se luptă încă să se nască. În momentul de față, credința într-o autoritate centrală și un stat puternic, cuplate cu anti-Occidentalismul, este aproape singurul lucru existent pe plan ideologic. Și probabil că, pe termen lung, ele nu vor fi suficiente.”
Walter Laqueur reamintește în acest context, într-un post-scriptum, datat 9 martie, la articolului său, că președintele Putin a calificat „dezintegrarea Uniunii Sovietice drept cel mai mare dezastru geopolitic al secolului XX.” Și profesorul adaugă: „URSS nu poate fi restaurată, dar dată fiind situația actuală internațională, Moscova ar putea transforma multe sau chiar toate teritoriile pierdute într-o zonă de «interese privilegiate ale Rusiei»”.
Ceea ce se petrece la ora actuală în Crimeea și estul Ucrainei ține, evident, de această strategie. O parte a intelectualității din Rusia a răspuns apelului de a-l susține pe președintele rus. Cotidianul guvernamental „Izvestia” a publicat astăzi semnăturile a peste 85 de personalități culturale care - se scrie într-o introducere de cîteva rînduri - „își reiterează sprijinul ferm pentru poziția președintelui Federației Ruse și a Crimeei ucrainiene”, pe motiv că „nu pot rămîne indiferenți, în zilele cînd soarta compatrioților noștri din Crimeea [este în joc]”.
Între cei angajați în cruciada anti-occidentală - și nu este o surpriză, date fiind declarațiile și gesturile sale anterioare, începînd de la războiul ruso-georgian, dirijorul Valeri Gergiev este unul din cei mai vehemenți susținători ai politicii președintelui Putin.
„Rusia în nici un caz nu poate deveni o țară agresoare”, era citat dirijorul, cu litere mari, pe pagina de Internet a săptămînalului „Argumentî i factî”. Devenit un soi de oligarh ideologic al președintelui Vladimir Putin, Valeri Gergiev răspundea astfel într-un amplu interviu acordat redactorului-șef al publicației moscovite. În ciuda nenumăratelor sale angajamente și a faimei sale în Occident, Gergiev nu ezită să-și facă publice resentimentele anti-occidentale; este drept, de regulă doar în limba rusă și în publicațiile de uz intern ale Rusiei.
„Calitatea vieții din Rusia nu depinde de opinia publică a americanilor și a venit timpul să ne obișnuim cu ideea. [...] Așa că se ne gîndim cum să ne îmbunătățim viața și nu la ceea ce scriu ei despre noi”. „Am văzut deja asta în urmă cu cinci ani - spunea mai departe Valeri Gergiev cu o aluzie la războiul ruso-georgian, - dar de atunci încoace încă nu ne-am obișnuit. Acum lucrul cel mai important este să prevenim o vărsare de sînge.
În ce mă privește, eu știu că Rusia, în nici o circumstanță, nu poate deveni o țară agresoare, deși multora din lume li se spune altfel. Dar mulți din ei știu exact cît de strîns sînt legate popoarele noastre”, comenta dirijorul vorbind de ucraineni și ruși.
Pentru Gergiev, criza politică în curs ar fi, în esență, determinată de „vrajba” răspîndită de occidentali. „Ceea ce se petrece în Ucraina a îngrijorat Statele Unite și Europa. Dar aceste evenimente îi privesc în primul rînd pe ucraineni și pe ruși. Iar pe plan istoric, - pledează Valeri Gergiev - aceasta nu este nici prima, nici a doua, nici a treia încercare de a încăiera cele două națiuni surori. Bătălia intensă politică purtată astăzi, cu un imens amestec de erori, fraudă și murdărie, este foarte primejdioasă. [...] Este imperativ să nu se cadă într-o reacție în lanț de mînie - ura se răspîndește cu mare repeziciune.”
Anti-occidentalismul este îmbinat cu naționalismul rus, ce pare să-și găsească la Gergiev un soi de justificare în naționalismul ucrainean manifestat în deceniile de după dezintegrarea Uniunii Sovietice.
„Am spus-o de multe ori la Kiev, iar ultimul meu spectacol acolo este legat de marea operă rusă „Hovanșcina” [de Mussorgsky] care, nu le-a sunat bine acolo în ultimii 25-30 de ani. Cinstit să spun, am dirijat acolo spectacolul pentru banii lor - nu fiindcă noi, cei din Moscova, am fi găsit-o drept foarte necesară pentru Ucraina. [...] Nu trăim vremuri foarte bune [...] Între noi au apărut probleme, inclusiv fiindcă unora de la Kiev li s-a părut normal ca nici o operă rusă să nu poată să sune bine pe scena lor. [...]”
Valeri Gergiev se raliază altfel propagandei și justificărilor oficiale ruse, insistînd în interviul său cu „Argumentî i faktî”: „Acum auzim deschis lozinci fasciste. Ele sînt strigate în Ucraina de oameni care au preluat aproape în întregime controlul asupra țării. Și acesta [fascismul] este „aproape” cuvîntul cheie, principala problemă a zilei, dacă nu vom putea să împiedicăm dihonia să se răspîndească în întreaga Ucraină.”
Nici o rezervă față de comportamentul agresiv al Rusiei în Crimeea. Valeri Gergiev nu face, în finalul interviului, decît să revină obsesiv la ideea sa anti-occidentală și să regrete „colapsul Uniunii Sovietice”.
După spusele sale: „Artiștii nu își pot permite să se miște pe linia corectitudinii politice. Și am trecut prin aceasta în ultima săptămînă mai mult decît odată, în Germania, în Anglia în America. La conferințele de presă am auzit că totul merge rău în țara mea. Și am răspuns, cu mare precauție, da-ți-mi voie să spun că în Europa de astăzi, nu sînt mai puține probleme decît în Rusia. [...] Pentru mine, personal, este clar că în America sînt de rezolvat acum, în esență, aceleași probleme, dar că această imensă țară este obișnuită să gîndească în termeni de dominație mondială. Iar colapsul Uniunii Sovietice, greșelile conducerii sovietice, lenea ei, mărginirea (miopia) ei, decrepitudinea și reprezentarea dogmatică a lumii, au oferit Americii această ocazie.”
Opiniile Eroului muncii al Federației Ruse, dirijorul Valeri Gergiev...