S-ar zice că Parlamentul României ţine să ne ofere acelaşi tip de spectacol, cu distribuţia puţin schimbată dar cu un deznodământ identic: Camera Deputaţilor a refuzat să aprobe începerea urmăririi penale în cazul lui Daniel Chiţoiu, fostul ministru de finanţe.
Voturile care i-au asigurat imunitate lui Daniel Chiţoiu n-au fost date de colegii săi din Partidul Naţional-Liberal ci de deputaţii social-democraţi, adică de foştii aliaţi.
E curios cum se manifestă solidaritatea între parlamentari dincolo de apartenenţa la un partid. Cazul Chiţoiu se înscrie într-o serie mai lungă: în ultimii ani povestea s-a repetat cu foştii miniştri Varujan Vosganian şi Paul Dobre, cu deputaţii pesedişti Ion Stan şi Vlad Cozma, cu toţii scoşi astfel de sub ameninţarea anchetelor purtate de Direcţia Naţională Anticorupţie.
Se ajunge uneori la situaţii ce frizează absurdul: deputatul Cozma nu intră sub urmărire penală spre deosebire de tatăl său, important „baron” în judeţul Prahova, amândoi fiind implicaţi în aceleaşi afaceri dubioase.
Daniel Chiţoiu este şi el acum la adăpost, spre deosebire de soţia sa şi mai ales de naşul său Dan Ruşanu, asupra cărora planează acuzaţii de corupţie foarte grave.
Cum poţi să o anchetezi pe soţie făcând abstracţie de implicarea soţului e un mister pe care nu ştiu dacă procurorii şi judecătorii vor reuşi să-l rezolve.
Nu mai spun că probabil toţi cei numiţi mai înainte vor pretinde, precum Varujan Vosganian, că hotărârea Parlamentului certifică nevinovăţia lor, deşi o astfel de decizie nu ar putea fi dată decât de instanţele abilitate.
Parlamentarii români se cred, aşadar, ca să reluăm o vorbă celebră dintr-o carte a lui Orwell, „mai egali decât alţii”.
Ei uzează şi abuzează de prevederile care le asigură imunitatea, îşi dau mâna şi fac zid ca să obstrucţioneze justiţia.
Nu mai puţin simptomatice sunt declaraţiile unor oameni politici cu funcţii de mare răspundere în stat în ce priveşte posibila graţiere a fostului fotbalist Gică Popescu, unul din cei opt condamnaţi în aşa-zisul „dosar al transferurilor”.
Şi prim-ministrul Victor Ponta, şi preşedintele Camerei Deputaţilor Valeriu Zgonea, şi preşedintele liberalilor Crin Antonescu au dat mesaje absolut iresponsabile, declarându-se în favoarea graţierii lui Popescu la nici trei zile de la încarcerarea acestuia.
Atitudinea lor, demagogică şi populistă, a provocat – cum era previzibil – o reacţie în lanţ, cu atât mai mult cu cât unele televiziuni au declanşat o intensă campanie mediatică.
Or, solicitarea de graţiere a lui Gică Popescu se situează, în momentul de faţă, în afara procedurilor juridice legale.
O dată în plus, am avut un exemplu de politicieni dispuşi să nesocotească legile şi hotărârile justiţiei. Şi, în fapt, să fraternizeze cu infractorii.
