Ce crede despre ultimele evoluții din criza ucraineană istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru, în discuția, avută astăzi în studioul Europei Libere de la Chișinău, cu Vasile Botnaru.
Gheorghe Cojocaru: „Crimeea s-a desprins deja de Ucraina, înainte de referendumul din 16 martie, declarat ilegal de autorităţile de la Kiev, ale cărui rezultate însă sunt aşteptate la Moscova, pentru a avea un argument juridic necesar absorbţiei acestui teritoriu ca subiect al Federaţiei Ruse. S-au făcut deja şi estimările privind costurile care vor trebui suportate în legătură cu integrarea Crimeii în sistemul social-economic al Rusiei, precum şi s-a calculat volumul investiţiilor care vor trebui alocate, pe termen mediu, pentru dezvoltarea acestei regiuni. În opoziţie cu o lume întreagă, clasa politică şi societatea rusă, în ansamblu, par mai solidare ca niciodată în ceea ce priveşte readucerea Crimeii lângă marea Rusie.”
Europa Liberă: De bună seamă, mesajele patriotarde induse de la Kremlin au cauzat o stare de spirit care l-a afectat, vedem, chiar şi pe Oleg Tabakov, semnatarul demersului de tristă pomină. Dar ce se întâmplă în Ucraina? Care este atitudinea societăţii ucrainene faţă de ceea ce se întâmplă în Crimeea?
Gheorghe Cojocaru: „Puternic afectată, societatea ucraineană pare să nu-şi poată reveni dintr-o stare profundă de şoc, cauzată de presiunea militară a Rusiei şi de înlăturarea, pas cu pas, a prezenţei autorităţilor legitime, civile şi militare, în peninsulă, şi de valul de intoleranţă şi ură care a erupt la suprafaţă, în Crimeea. Umiliţi, dar nu şi îngenuncheaţi, militarii ucraineni din peninsulă nu dezertează, după cum li se cere, şi nu se lasă provocaţi, realizând că orice împuşcătură ar putea arunca Ucraina, ba poate şi lumea întreagă, în prăpastia unui război terifiant. Chiar dacă conducerea de la Kiev declară că nu va ceda un centimetru de pământ ucrainean, Ucraina nu are la îndemână mijloacele necesare pentru a păstra Crimeea.”
Europa Liberă: De altfel, multă lume acum îşi aminteşte de romanul providenţial al lui Vasili Aksionov „Остров Крым”. Ce câştigă şi ce pierde Rusia prin anexarea Crimeii, dacă acest lucru se va produce, după referendumul din 16 martie?
Gheorghe Cojocaru: „Prin anexarea Crimeii, dacă aceasta se va întâmpla realmente şi de jure, după 16 martie, Rusia câştigă un bastion geostrategic la Marea Neagră, pe care oricum îl controla militar şi până acum. Îşi adaugă o bijuterie la propria coroană, umilind Ucraina, punctând autoritar în jocul geopolitic cu Occidentul şi dând satisfacţie unui larg curent intern patriotic.
Totodată, făcând acest pas, Rusia pierde Ucraina, o antagonizează şi o determină să caute protecţie în spaţiul euroatlantic. Fără Ucraina, proiectul euroasiatic al liderului rus va sta sub un mare semn de întrebare. În acelaşi timp, mergând la confruntare deschisă cu Occidentul, Rusia va trebui să se aştepte la o serie de mişcări geoeconomice şi geostrategice care îi vor afecta, la rându-i, confortul geopolitic.”
Europa Liberă: Să ne imaginăm o linie de bilanţ. Ucraina cu ce se va alege din toată povestea aceasta?
Gheorghe Cojocaru: „În numai câteva săptămâni de după măcelul de la Kiev şi fuga lui Victor Ianukovici din capitală, noua Ucraina a reuşit să atragă nu numai simpatiile, dar şi sprijinul financiar al Uniunii Europene şi al Statelor Unite, necesar redresării economiei sale.
Dar, pe de altă parte, Rusia păstrează un set de pârghii economice cu care poate vulnerabiliza viaţa economică din Ucraina, poate mări preţul la gaze, poate opri importurile sau poate rezilia contractele cu o serie de întreprinderi ucrainene. Paradoxal, dar anume sub presiunea contextului atât de tensionat şi dramatic, datorat Rusiei lui Vladimir Putin, Uniunea Europeană pare să-şi schimbe fundamental optica asupra legăturilor sale cu Ucraina sau cu Republica Moldova, oferindu-le perspectiva integrării în familia europeană, o perspectivă pe care o refuzase, până mai ieri. Fără Crimeea, dacă acesta va fi preţul minim pe care va trebui să-l plătească pentru opţiunea sa europeană, Ucraina poate urma drumul spre Uniunea Europeană, ca şi Serbia, fără Kosovo.”
