Aşadar, şoferii de microbuze şi patronii lor revin în forţă! După ce au tăcut o vreme, acum cer ritos majorarea preţului călătoriei pînă la 5 lei sau ajutorul finanicar al Primăriei.
Dorinţa lor nu e nouă şi era limpede încă acum doi ani că ea va deveni tot mai arzătoare. În calitatea mea de pasager, de om fără maşină, o să le spun iată ce. Eu deja de vreo cîteva luni am cam renunţat să mă plimb cu microbuzul. Am renunţat pentru că deja mi se făcea silă de jegul şi praful care mă intimidau în aceste maxi-taxiuri. Totuşi, acum mai urc încă în ele de două-trei ori pe săptămînă. Însă din clipa în care preţul călătoriei va fi 5 lei, le voi spune LA REVEDERE pentru totdeauna! Şi nimic nu mă va obliga să plătesc 5 lei pentru o călătorie. Nu am atîta bănet, din păcate. Aşa că divorţul nostru va fi definitiv.
Apropo, patronii rutelor ar trebui să ia în considerare nu doar problemele lor financiare, ci şi problemele financiare ale populaţiei. Dar se pare că aspectul acesta nu-i prea deranjează. Şi e păcat. Căci soiul acesta de transport în comun nu mi se pare nici pe departe veşnic.
Eu aş mai înţelege cumva revendicările acestor transportatori privaţi dacă ei ne-ar oferi confortul necesar. Or unele microbuze sunt de-a dreptul execrabile şi par mai curînd o batjocură decît un mijloc de transport.
Totuşi, sînt curios să ştiu un fapt. Patronii rutelor şi edilii, care vor trebui să ia în curînd o decizie, ar putea să călătorească zilnic cu microbuzl C JN 352 de pe ruta 135? E o întrebare foarte serioasă asta. Repet numărul maxi-taxi-ului rablagit şi respingător: C JN 352. Dacă ei sunt gata să călătorească împreună cu mine în acest microbuz, voi accepta şi eu majorarea. Dacă nu vor, atunci e mai bine să uite de majorări…
