„Îmi pare rău de Ucraina şi mi-e ruşine de Rusia...”

Forţele pro-ruse din Crimeea au capturat nava „Slavutici”, considerată cea mai importanta navă a flotei ucrainene, care a fost blocata in portul Sevastopol de vase militare ruseşti. Capturarea a avut loc simbata noaptea si un corespondent al postului nostru de radio relateaza despre cum s-au desfasurat ostilităţile. Corespondentul nostru a dorit sa-si păstreeze anonimatul din motive de securitate.

„Serghei, Serghei, ramii in cabina şi stai pe loc. Si deschide usile, ticăloşii ăştia o sa le zdrobeasca oricum”, ţipa un barbat de vreo 30 de ani in mobilul său. Era imbracat in trening. „Spune-i bătrînului să stea pe loc”, a continuat bărbatul să ţipe.

„Am fugit de pe vas azi de pe vas ca un şobolan”, a spus un alt bărbat, mai scund, dar bine făcut, intervenind in conversaţie. Acesta era cu siguranta beat şi supărat in timp ce remorcherul s-a apropiat de nava ucraineana „Slavutici”. Citeva duzini de oameni puteau fi vazuti la pupa. Era 5 si jumătate după amiaza, simbata.

Ca sa ajung unde era ancorat vasul „Slavutici” a trebuit sa iau feribotul „Jupiter”. Bărbatul care era pe feribot linga mine vorbea la telefon intr-o maniera afacerista. Aranja trimiterea „unor băieţi” la Simferopol, ca să ajute forţele Ministerului de Interne. Cineva a sunat inapoi, dar in loc de sunetul unui telefon s-a auzit o detunatura si o voce a strigat „toata lumea la pamint sau trag”… Barbatul a luat telefonul si a raspus... da, Katia…

Steagul ucrainian flutura pe vasul „Slavutici”, intre doua vase care aveau arborat drapelul Rusiei. Pe punte se vedeau citiva oameni care îşi adunau lucrurile; erau in civil si aveau pungi de plastic in miini. Era clar ca se pregateau sa plece. Pungile de plastic erau cu insemnele de la BMW.

La locul meu de observare a sosit si un cuplu. Bărbatul spunea că oamenii de pe vas au fost trădaţi. Nu au primit nici un fel de ordine sau instrucţiuni, numai ameninţarea că ar putea ajunge in fata instantei… Bărbatul a incercat sa isi faca loc, incercind sa ajunga la vas. Miscarea sa a atras atentia marinarilor ruşi, care i-au aratat clar ca nu il vor lasa sa treaca. Femeia m-a intrebat daca sunt ziarist şi cind i-am spus ca da si ca as vrea sa imprim ce spune, m-a refuzat. Nu m-a mirat.

Femeia a continuat totuşi să vorbeasca. „Euforia s-a dus. Oamenii incep deja sa inteleaga ca nu isi vor mai putea vedea rudele, ca ar putea sa fie chiar un razboi. Eu nu sunt impotriva Rusiei a spus femeia, dar nu cred ca ar fi trebuit sa ii taie Crimeii legaturile astfel. In februarie nimeni nu se gindea ca sa fie parte a Rusiei. Dar lucrurile s-au precipitat incă înainte de referendum. E incredibil cit de repede se pot schimba oamenii…; apoi femeia a plecat de linga mine, s-a dus linga barbatul care o însoţea şoptindu-i ceva la ureche si acesta a venit catre mine.

„Poti sa scrii sau sa nu scrii ce iti spun, dar ucrainienii au incercat sa ma traga de partea loc ca ofiter de marină sovietic. Dar nimeni nu a umilit pe nimeni şi nici nu a ameninţat cu arma.” Bărbatul nu părea ca se simte prea bine. „De ce sunt vasele astea capturate de asa zisele forţe de auto-apărare din Sevastopol si nu armata rusa? - l-am intrebat. A ris.

„Pentru ca așa cei care le captureaza dau impresia ca sunt „cetăţenii nemulţumiti” şi nu „duşmanii”. Si sunt şanse mai mari astfel ca cei de pe vas sa nu traga in ei. Dar mereu printre aceste forţe zise de apărare, sunt membri ai forţelor speciale ruse şi poti să îţi dai seama de asta dupa cum acţioneaza. Forţele de autoapărare nu ar fi fost in stare niciodata sa captureze singure un vas. Imi pare rau de Ucraina şi mi-e ruşine de Rusia, a spus bărbatul…

Dupa 4 ore, n-am mai putut sa ma ascund la locul meu de observatie de pe colina. Locul era păzit.

„Sa mergem pe dig”, mi-a spus un barbat. L-am urmat. Au mai venit cu noi un cuplu de vreo 40 de ani care aveau o fetita de vreo 12. Barbatul purta costum cu cravata, iar femeia tocuri inalte si o haina lunga. Fetita avea panglici colorate in păr. „Fiul meu o sa ia cu asalt nava”, a spus femeia, îndemnîndu-şi bărbatul sa incepa sa filmeze. Fiul meu a luat cu asalt si nava Ternopil, a continuat femeia cu mindrie… Dupa ceva timp au plecat de pe dig.

Vasul „Slavutici” se putea vedea de pe dig, dar nu prea bine. Un pescar vorbea despre capitanul vasului: „E incapaţinat si a spus ca nu se va preda si asa o sa faca; o sa traga ca sa omoare. 40% din echipaj deja a părasit nava. Cei care erau cu contract au sarit in apă si au inotat pîna la ţărm. Au venit mamele şi i-au luat acasa. Multi dintre ei sunt localnici, de aici din Crimeea” a povestit pescarul.

Intre timo remorcherul a ajuns la vas. „Incepe!” a strigat bărbatul cu telefonul mobil care vorbise cu „Serghei”. O femeie a inceput sa strige „Rusia, Rusia, Predați-vă! Un bărbat a înjurat-o..

De pe vasul „Slavutici” veneau mesaje prin megafoane spunind că cei de pe remorcher acţioneaza ilegal. Apoi s-a auzit melodia „Variaga”… „Nici măcar nu au un cîntec al lor” - s-a auzit cineva spunind.

Bărbatul care mai inainte spusese că a parasit nava ca un sobolan avea lacrimi in ochi. „Mi-am scris raportul si astazi am plecat”, jelea el. Il cheama Mikola. Pina astazi a fost matelot pe Slavutici. „Dar ce puteam sa fac?! Impotriva cui sa lupţi?! Pentru ce sa lupti?! Am stat patru saptamini pe vasul asta, si acum unde ar trebui sa ma duc?! In Ucraina ?! Sa fiu inchis acolo pentru cinci sau șapte ani? Mama mea e handicapata, copilul meu merge la şcoala la Sevastopol. Am o nevasta. Cum as putea sa ii ajut? Sa le spun sa aştepte, pina ce ma vor elibera din inchisoare?”…

L-am intrebat de ce este atit de sigur ca va fi bagat la inchisoare in Ucraina. „Trei militari care au plecat au fost inchisi la Kerson, mi-a raspuns el, informatia a fost verificată, Centrul de recrutare a fost contactat. „Nu am nimic impotriva Ucrainei. Pina la ora 11 am fost ucrainean de buna credinţă, dar nevasta m-a sunat şi mi-a spus: „în nici un caz!” Asa ca m-am îmbătat azi.

Miine o sa ma intorc pe nava „Slavutici”, dar de data asta o sa fiu rus… Barbatul şi-a continuat monologul presarat din abundenţă de injuraturi si obscenităţi…

Deodata s-a auzit o explozie; „folosesc grenade, a spus cineva… Scena parea sa fie ca un raid al unor piraţi. O ambarcaţiune mica a inconjurat nava, pe ea erau soldati inarmati, aceleasi trupe care nu se amesteca in „demonstratiile civilor nemultumiti”.

In curind s-a facut intuneric. Cei care atacau vasul au cerut sa li se aduca proiectoare. Pe vas se puteau vedea usi crăpate. Se auzeau împuşcături, dar nu era clar cine trage in cine. Un singur lucru era limpede: era sfîrşitul. Steagul ucrainean, singurul care mai ramasese arborat in portul Sevastopol, a dispărut.

Printre cei care au urmarit scena era si o femeie tinara de vreo 20 de ani. N-a spus nici o vorba.

Vasul a fost luat cu asalt. Echipajul nu a avut nici o şansa să scape. Incepea sa fie frig. Tinara femeie nu îşi lua ochii de la vasul „Slavutici”.

Nu am intrebat-o pe cine avea pe acel vas…