Odată cu agresiunea rusească împotriva Ucrainei și cu anexarea Crimeii, cancelariile occidentale au înțeles că influența și strategiile lor în Est ar trebui să fie mai clare, și mai ales să aibă o finalitate, pentru a oferi un orizont tangibil popoarelor care se zbat să iasă din mâzga post-sovietică. Așa încât, sub presiunea ofensivei rusești, Parteneriatul Estic a început să se reconfigureze într-o „anticameră” a aderării fostelor state sovietice la Uniunea Europeană.
Pe fundalul sporirii pericolelor la adresa securității sale naționale, Republica Moldova a primit un semnal important de la Bruxelles cu privire la disponibilitatea Uniunii Europene de a devansa semnarea Acordului de Asociere pentru luna iunie sau chiar aprilie curent, așa cum a declarat, aflată în vizită la Chișinău, influentul europarlamentar român Monica Macovei. Această precipitare a funcționarilor europeni, susținuți de americani, reflectă încercarea Occidentului de a smulge tot ce se mai poate salva din ghearele imperialismului rusesc revanșard. Dacă n-am sta sub spectrul unei invazii militare a Moscovei, faptul că suntem pe cale să profităm de o conjunctură geopolitică nu poate decât să ne bucure, însă șansele noastre depind în chip esențial de conduita clasei politice și de dorința societății moldovenești de a se desprinde de lumea eurasiatică.
Or, când vorbim de aspirații populare, lucrurile nu sunt nici pe departe tranșate. Moldova este un stat divizat din punctul de vedere al opțiunilor politice. Problemele economice complică dilemele identitare nerezolvate, iar alternativa la actuala guvernare o reprezintă un partid comunist nereformat, care va bloca parcursul european al Moldovei doar pentru a fi pe placul Rusiei.
Nici autoritățile nu sunt pregătite să facă față. Conflictul ruso-ucrainean ne surprinde fără un ministru al Apărării și cu un serviciu secret incomplet la nivelul conducerii. După cum se comportă agenții de influență ai Rusiei în Moldova, deghizați în lideri de partide, ONG-iști și șefi de autonomii teritoriale, se vede cât de timorat și neprofesionist acționează structurile abilitate cu siguranța națională. E bizar să ne agățăm de promisiunea Rusiei că nu va anexa Transnistria, sperând că n-o să pățim nimic, și să nu mișcăm un deget pentru a astupa breșele din sistemul nostru de apărare.
În acest context de maximă vulnerabilitate internă, a venit propunerea Partidului Liberal și a Partidului Liberal Reformator de ieșire a Moldovei din CSI. Inițiativa sună bine electoral pentru cele două formațiuni. Nimeni nu pune la îndoială faptul că procesul nostru de integrare europeană va deveni de la un punct încolo incompatibil cu aflarea Moldovei în CSI, dar cred că acest moment trebuie pregătit cu multă grijă. Să nu confundăm prudența cu lașitatea, nevoia de a chibzui atent consecințele imediate ale unui asemenea gest cu spiritul defetist.
Moldova are de parcurs, consecvent, toate etapele de până la semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. E vorba de câteva săptămâni, decisive, când nu avem dreptul la greșeală, când cuvântul de ordine se cuvine să fie luciditatea și moderația. E prea multă tensiune în proximitatea noastră pentru a mai adăuga pretexte adversarilor integrării europene, motive de inflamare a spiritelor în societate și o sursă de destabilizare în interiorul coaliției de guvernământ, acolo unde propunerea PL și PLR nu se bucură de suficient sprijin.
Sigur că o dezbatere serioasă, o analiză comparativă între prezența Moldovei în CSI și asocierea la Uniunea Europeană nu poate fi decât benefică. Dacă vom trece de la sloganul politic la argumentul bazat pe cifre, informații precise și demonstrații concludente, ne va fi mult mai ușor să creăm acel curent de opinie publică necesar adoptării unor decizii cruciale.
