Ludmila Butnaru: Născută la 15 martie 1966 în oraşul Străşeni. A absolvit, în 1990, Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de jurnalistică. A lucrat mai mulţi ani la Compania „Teleradio-Moldova” în calitate de corespondent la emisiunea „Telematinal”. În prezent este redactor la Departamentul „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
Luni
M-am trezit cu acelaşi gând nerăbdător ce mă tot frământă în ultima vreme: „Când soarele, în sfârşit, v-a râde din tot sufletul?” Ba are dinţi, ba mă mângâie duios pe frunte... În ultima vreme, zău, sunt derutată. Mă grăbesc la serviciu în speranţa că timpul s-a limpezi... şi nu numai timpul... Prea multă nelinişte s-a adunat în mintea mea. Păşesc pragul biroului, lucrez în calitate de redactor la revista „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, şi, ce-mi văd ochii, colegele mele de breaslă pun ţara la cale, ca de obicei. În fiecare dimineaţă vorbim despre cele mai importante evenimente ale ţării. Am fost pusă la curent imediat că preşedintele Comisiei pentru serviciile secrete a Camerei Reprezentanţilor a Congresului SUA, republicanul Mike Rogers, a cerut Statelor Unite să pună la dispoziţia Forţelor Armate ale Ucrainei armament pentru ca aceasta să poată apăra ţara de agresiunea rusă. Inima îmi tremură... Riscul izbucnirii unui război între Rusia şi Ucraina creşte. Situaţia este chiar mai explozivă decât era cu o săptămână în urmă... Care ar fi ieşirea din situaţie? Încercăm să găsim soluţii: cineva zice că referendumul ar calma spiritele, altcineva susţine că războiul este inevitabil... iar eu ştiu un lucru, cu certitudine, două ţări, una mare, alta mai mică, vor merge la compromis, mai devreme sau mai târziu. Soarele, chiar de l-am căutat toată ziua, n-a apărut pe cer!
Marţi
Dis-de-dimineaţa, somnoroasă, am urcat în microbuz. Deşi aveam ochii deschişi nu vedeam nimic! Nu căutam nici soarele, nici iarba de un verde crud, nici insectele, prietenele mele fidele, care, mereu se ascund prin părul meu lung. Seara m-am culcat târziu. Dragoş, băiatul meu, a venit târziu acasă. Mereu îmi spune ce gânduri are. Şi eu, la rândul meu, îi dau sfaturi. Lucrează în calitate de jurist la o firmă nu prea mare. Salariul nu e pe potriva gândurilor unui tânăr. Este ispitit să plece peste hotare, mai cu seamă că are cetăţenie românească. Vreau să-şi găsească rostul în ţara MOLDOVA! Suntem robi în patria noastră, susţinea el! Până la urmă, l-am convins că şi în străinătate nimeni nu te aşteaptă cu colacii în coadă. Eşti străin printre străini!
Spre regret, tinerii nu cred în izbândă. Ei sunt de părerea că relaţiile rezolvă totul! Dragoş ar fi fost un avocat minunat, dar, după ce un an şi jumătate a fost stagiar la un Birou de avocaţi, după ce a mâncat toate cărţile necesare pentru a lua licenţa de avocat, a picat la examen. Pentru a deveni avocat există o taxă stabilită! Aşa că teoriile mele se lovesc ca nucile de perete... Coborând din transport am călcat într-o groapă... Păi, mereu port încălţăminte pe tocuri înalte! Mi-am amintit imediat că ieri, 24 martie, ministrul transporturilor a semnat noi contracte pentru reparaţia unor trasee naţionale. Reabilitarea se va face din fonduri externe. Valoarea lucrărilor ajunge la 80 de milioane de euro! Banii vor fi oferiţi de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, de Banca Europeană de Investiţii, precum şi de Comisia Europeană!
Merg mândră pe drum în speranţa că vom reuşi să făurim o viaţă mai frumoasă, mai îmbelşugată copiilor noştri!
Miercuri
Miercuri, de obicei, e o zi complicată. Pregătim pentru tipar revista „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”. Parlamentul, Guvernul, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională, ministerele, „fiind „hărnicuţe”, ne-au trimis materiale. Trebuie să reuşim la timp să le redactăm! Şi hotărârea cu privire la aprobarea Programului „Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2014-2016), şi hotărârea cu privire la aprobarea Strategiei de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2028) mă impresionează... dar, spre regret, nu izbutesc să le citesc atent. Oricum, din când în când, comentez unele idei importante: „Fetelor, românii oferă până la 50 de burse (în limita a 200 luni-bursă) studenţilor şi masteranzilor în instituţii de învăţământ superior de stat!” „România mereu ne ajută!”, comentează colega mea continuând să redacteze hotărârea pentru aprobarea Programului de cooperare şi asistenţă dintre Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Educaţiei Naţionale din România, semnat la Chişinău la 21 februarie 2014.
La ora 19.00 am plecat acasă. Eram nespus de fericită că cititorii vineri, 28 martie, vor lua cunoştinţă de cele mai importante decrete, legi, hotărâri, dispoziţii ale diferitor instituţii superioare de stat.
Joi
În fiecare dimineaţă mă trezesc cu înfrigurare. Am temerea că aş putea pierde vreo secundă din emisiunea „Perezagruzka”, o emisiune, după mine, captivantă. Urechile rămân lipite de televizor, iar picioarele aleargă când la bucătărie, când în hol... Pe toate reuşesc să le fac. Astăzi, luând în consideraţie unele sfaturi ale stiliştilor, îmi vei procura o rochiţă „jos pălăria!” Sunt sigură că am să fac o alegere bună. Ştiu ce culoare mi se potriveşte, ştiu ce stofă mi se potriveşte, ştiu ce model mi se potriveşte... Abia acum înţeleg că multe în viaţă le-am făcut haotic. Mă refer la vestimentație, şi nu numai... Rochia a făcut mare forfotă, la ora de prânz am procurat-o din magazinul „Lumea copiilor”. Colegile de serviciu m-au convins s-o îmbrac. Demonstrând haina, totuşi, cu grijă mă uitam la uşă. N-aş fi vrut ca Semion Ropot, şeful Departamentului „Monitorul Oficial al Republicii Moldova” să mă vadă. Glume, râsete... întrebări delicate. Mă rog, aşa sunt femeile ... După ziua de ieri, prea complicată, aveam nevoie de emoţii pozitive. Mai cu seamă că soarele, năstruşnicul, s-a ascuns de oameni. Şi eu care îl aştept atât de mult!
Vineri
Am căutat fluturaşul. L-am căutat pretutindeni! Am scotocit şi prin dulapuri, şi prin sertare, şi în lada de gunoi... A dispărut... E un fluturaş foarte important! Îi aveam prins în piept când soţul m-a întâlnit, 27 de ani a tot „zburat” prin casa noastră! Între timp s-a cam jerpelit, s-a spălăcit, dar n-a dispărut... Dragoş, băiatul, într-o zi foarte serios a spus că îl va dărui viitoarei soţii. Abia după două ore de deznădejde l-am găsit într-o lădiţă pe care soţul mi-a trimis-o din Spania. Actorul Vasile Butnaru este soţul meu. Actualmente este într-un turneu. Şi el s-a bucurat că fluturaşul nu şi-a luat zborul din inima familiei. Auzind ca am să prezint jurnalul săptămânal la Europa Liberă m-a rugat să transmit ascultătorilor că în curând se va întoarce în ţară, că va continua să prezinte monospectacole cu aceeaşi ardoare.
Soarele toată săptămâna s-a jucat cu mine. Ba apărea, ba dispărea... Mi-am amintit de cuvintele soţului: „Soarele e în inima ta, nu-l căuta în altă parte!”
