Pe urmele compozitorului Moisei Weinberg și a inspirației sale moldovenești

În Germania, lîngă Frankfurt, la Academia de Musică de la Kronberg, s-a desfășurat o clasă de măiestrie mai puțin obișnuită, cu participarea cunoscutului violonist Gidon Kremer, dedicată unui singur compozitor, cu origini basarabene, Moisei Weinberg. Personalitatea și contextul creației lui Weinberg le-au fost prezentate studenților de doi muzicologi britanici, profesorul David Fanning și soția sa, Michelle Assay, cu care a stat de vorbă Victor Eskenasy.

Născut la Varșovia, din părinți muzicieni plecați de la Chișinău în cel de-al doilea deceniu al secolului XX, Moisei - sau Mieczyslaw după numele său polonez - Weinberg și-a trăit întreaga viață matură în fosta Uniune Sovietică, unde a ajuns, împreună cu alți refugiați din Polonia, în 1939, imediat după declanșarea celui de-al doilea război mondial. Descoperit și îndrăgit de Dmitri Șostakovici, al cărui prieten va deveni în anii maturității sale, Weinberg a lăsat în urmă o operă importantă și a fost cumva redescoperit în ultimele decenii, grație unor muzicieni pasionați de el și a unei biografii publicate de profesorul David Fanning, de la Universitatea din Manchester.

Cu David Fanning și soția sa, Michelle Assay, de origine iraniană, muzicolog și ea și entuziastă a creației lui Moisei Weinberg am stat de vorbă la Academia din Kronberg, lîngă Frankfurt, zilele trecute, cu ocazia clasei de măiestrie conduse de violonistul Gidon Kremer.

De la apariția primei ediții a biografiei lui Weinbrg, în 2010, David Fanning și soția sa au adunat un material nou din arhivele ruse, în mare parte inedit, ce triplează cantitativ lucrarea inițială. În consecință muzicologii britanici intenționează să publice un nou volum, ce va apare, foarte probabil, în 2016.

David Fanning ne-a spus pentru Europa Liberă, la Kronberg: „Weinberg a scris enorm de multă muzică, 154 piese cu număr de opus și 70 de partituri de muzică de film, așa că poți descoperi lucruri despre el, studiind întreaga viață. Soția mea Michelle și cu mine am fost de două ori în Rusia și vom merge din nou anul acesta, iar în arhive se păstrează documente extrem de interesante, corespondență între Weinberg și Șostakovici, și poți afla în ele despre erorile lui Weinberg, o mulțime de manuscrise imposibil de găsit în afara Rusiei. Toate împreună contribuie la completarea unui real puzzle...”

Ce ați descoperit despre conexiunile moldovene ale compozitorului, l-am întrebat pe profesorul David Fanning: „E vorba în primul rînd de conexiunile sale familiale, care sînt foarte complicate, fiind vorba despre partea basarabeană a familiei lui, care a sfîrșit stabilindu-se în Polonia. Weinberg a folosit muzica populară moldovenească, pe care o cunoștea, în Rapsodia pe teme moldovenești, dar nu s-a limitat la ea. Există și alte compoziții: un balet cu un dans moldovenesc, un dans pe care îl folosește în Simfonia a 5-a, care este una dintre lucrările lui cele mai bune.”

„Cunoșteam, împreună cu Michelle, cît de frumoasă este această muzică, dar nu aveam nici cea mai mică idee că în ea ar exista un dans moldovenesc. Am încercat, dar nu am putut identifica un anume dans din Moldova.”
Michelle Asay a intervenit în acest moment, spunînd: „... este Simfonia a 6-a și am senzația că motivul este utilizat și în Trio-ul său cu pian. Este în mișcarea a doua, al doilea subiect.”

„Așa că - spune David Fanning - sînt încă multe lucruri de descoperit studiindu-i muzica. Provenea dintr-o familie evreiască, dar una religioasă. Așa că a crescut în cultura evreiască, dar e foarte greu să spui ce provine exact din muzica evreiască sau poloneză, moldovenească sau chiar rusă atunci cînd e vorba de stilul său folcloric.”

Am continuat întrebîndu-i pe muzicologii britanici dacă au făcut cercetări și la Chișinău și ce documente au descoperit?

„Nu, nu am fost. Este o mare problemă în ce privește documentele de familie. Cred că le-au luat cu ei la Varșovia și au fost pierdute din cauza invaziei naziste. Tatăl, mama și sora sau au murit cu toții în acele împrejurări, iar el însuși a luat cu el numai ce putea transporta într-un rucsac. Nu și-a luat, însă, de exemplu, certificatul de naștere. La o vîrstă mai tîrzie a vrut să-si modifice numele, să revină la cel din Polonia, la prenumele Mieczyslaw în locul lui Moise, și a întîmpinat enorme dificultăți din partea autorităților sovietice, tocmai fiindcă îi lipsea certificatul de naștere. În rezumat, este probabil că o foarte mare parte a documentelor nu mai există.”


Am încheiat interviul întrebîndu-i cînd vor sfîrși cercetările pentru noua carte, ce ar urma să apară, mi-a spus profesorul Fanning, la Editura Toccata Press din Londra. Michelle Assay a intervenit spunînd: „O problemă este că David e perfecționist, ca și mine. Intervin tot felul de idei, cum e acum aceea de a merge la Chișinău; trebuie, totuși, să fii capabil să pui un punct cercetării și să lași pe altcineva, în viitor, să o completeze. Între altele pentru că în arhivele din Rusia a devenit extrem de greu să pătrunzi și în ciuda unei corespondențe asidue cu o mulțime de persoane, simt că este nevoie să le mai aduc multe cutii cu ciocolată, fiindcă altfel nu capeți acces la nimic...”