Se împlinesc astăzi o sută de ani de la naşterea lui Romain Gary, una din cele mai complexe şi mai ataşante figuri ale literaturii franceze din secolul XX. Pe numele său adevărat Roman Kacew, s-a născut la Vilnius, într-o familie evreiască. Părinţii se despart curând iar el va rămâne foarte legat de mamă, pe care o va idolatriza. Cei doi locuiesc o vreme la Varşovia iar în 1928 emigrează în Franţa. Gary devine, în 1935, cetăţean francez.
Face o şcoală de aviaţie, în 1940, aflat la Bordeaux, fuge cu avionul în Algeria iar de acolo în Anglia. Se înrolează în forţele aflate sub comanda generalului de Gaulle şi execută numeroase misiuni de luptă pe continent, reuşind, în una din ele, să aducă în chip miraculos avionul înapoi, deşi atât el cât şi pilotul erau grav răniţi.
Un cor de elogii însoţeşte primul roman al lui Gary, Educaţie europeană (era primul roman de după război care evoca nazismul şi Rezistenţa). În 1956, romanul Rădăcinile cerului obţine premiul Goncourt. Scrie şi cărţi direct în engleză, mai multe dintre romanele sale sunt ecranizate.
În 1975 se produce evenimentul care l-a transformat într-un „caz” de istorie literară: sub pseudonimul Emile Ajar publică romanul Ai toată viaţa înainte şi este, din nou, laureat al juriului Goncourt, situaţie unică în istoria premiului. Secretul este bine păzit, Gary mai duce câţiva ani o viaţă literară dublă, publicând atât sub numele său cât şi sub acela de Ajar. Mistificarea a fost dezvăluită, după moartea scriitorului, într-o faimoasă emisiune a lui Bernard Pivot.
Pe 2 decembrie 1980 Romain Gary s-a împuşcat la domiciliul său, după ce luase masa la restaurant împreună cu editorul Claude Gallimard. Sinuciderea sa a dat naştere multor speculaţii. Gary îşi exprimase în repetate rânduri oroarea faţă de bătrâneţe şi avertizase că nu va accepta decrepitudinea fizică. Şi apoi, a fost drama trăită alături de a doua lui soţie, actriţa Jean Seberg.
Când s-au căsătorit, în 1963, Jean Seberg, mult mai tânără decât Gary, se afirmase ca o stea în plină ascensiune a filmului american. Avusese, până la 20 de ani, şansa să joace în două filme de succes, Sfânta Ioana şi Bonjour, tristesse. În A bout de souffle, filmul lui Godard, interpretează rolul unei studente care vinde pe Champs-Elysées ziarul Herald Tribune, secvenţă ce a făcut înconjurul lumii. Superba blondă cu figură angelică alunecă însă într-un teribil derapaj existenţial. Intră în contact cu Panterele Negre, o organizaţie ce pretindea că apără drepturile populaţiei de culoare din Statele Unite, dar care desfăşura, în fapt, activităţi teroriste. Noii săi tovarăşi o scurg de bani, devine dependentă de alcool şi de droguri. După mai multe tentative de sinucidere, cadavrul ei este găsit, în septembrie 1979, înghesuit lângă bancheta din spate a maşinii. Asupra morţii ei planează, şi astăzi, multe semne de întrebare.
Povestea lui Jean Seberg şi Romain Gary, care debutase ca un basm holywoodian, s-a transformat într-un coşmar. Sau, cum anunţa, premonitoriu, titlul unuia dintre romanele lui Gary: Dincolo de această limită biletul dumneavoastră nu mai e valabil.
