Vizita la Chişinău a adjunctului secretarului-general al NATO, Alexander Vershbow. Oferă sau nu această vizită şi ultimele evoluţii regionale vreun motiv sau prilej de regândire a relaţiilor NATO-Republica Moldova? Cum pot evolua aceste relaţii? Ce are la îndemână neutra Republica
Europa Liberă: Vizita secretarului adjunct al NATO, Alexander Vershbow, la Chişinău, cum trebuie citită din punctul dumneavoastră de vedere semnificaţia acestei vizite, în vremuri destul de tensionate acum?
Viorel Cibotaru: „În primul rând este un cadru festiv, deci vizita secretarului adjunct al NATO a fost planificată de mai mult timp şi este prilejuită cu ocazia desfăşurării evenimentelor în cadrul aşa-numitei săptămâni NATO, deci a unor activităţi care se desfăşoară în fiecare an. Totodată are şi un aspect pragmatic, pentru că aşa cum a declarat domnul Vershbow, el vine să se informeze privind necesităţile de apărare şi de dezvoltare a sistemului său de apărare şui de securitate a Republicii Moldova şi să vadă în ce măsură NATO poate să ne ajute în acest proces.”
Europa Liberă: Şi care ar fi aceste aspecte, domnule Cibotaru?
Viorel Cibotaru: „Eu cred că este devreme probabil să vorbim, trebuie să aşteptăm şi comunicatele oficiale şi concluziile. Astăzi, la Ministerul de externe va fi şi o conferinţă în care va evolua şi domnul Vershbow.
Eu cred că, în primul rând acum este vorba de multiple aspecte care se conţin în planul individual de acţiuni Republica Moldova - NATO şi se referă la toate compartimentele, intensificarea dialogului politico-militar cu Alianţa Nord-Atlantică, informarea reciprocă privind evenimentele din zonă, sistemul de apărare, consolidare.
Doi, este absolut necesar acum şi este absolut stringent pentru Republica Moldova să-şi revadă sistemul, harta riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii, să-şi revadă conţinutul documentelor de securitate şi apărare, să-şi revadă principiile, termenii, resursele pentru efectuarea reformei sectorului de apărare.
Trei, este sectorul de informare publică. Am văzut scăderea unor rating-uri de suport pentru activitatea alianţei, dar şi pentru rolul în securitatea colectivă a Republicii Moldova. Am văzut confuzii privind aplicarea practică a principiului de neutralitate a Republicii Moldova. Deci este nevoie de intensificat eforturile în domeniul public, în domeniul informării publice, în domeniul relaţiilor civil-militare, aşa cum le văd americanii, dar şi a intensificării şi controlului democratic asupra forţelor armate. Am văzut ce s-a întâmplat în Ucraina, vedem ce se întâmplă în Federaţia Rusă, deci iarăşi această problemă revine în priorităţile mai multor guverne şi a mai multor societăţi. Este desigur şi partea tehnică, care nu trebuie neglijată, tehnologiile, înzestrările.”
Europa Liberă: Un comunicat de la preşedinţie scoate în evidenţă afirmaţiile domnului Vershbow, potrivit căruia NATO „respectă statutul de neutralitate al Republicii Moldova” şi în continuare autorităţile de la Chişinău, a mai spus oaspetele Republicii Moldova, urmează să decidă asupra gradului de aprofundare a relaţiilor cu alianţa. „Dorim să construim o relaţie de durată” a spus domnul Vershbow. Ce trebuie sau putem să înţelegem prin aceste cuvinte – aprofundarea relaţiilor cu Alianţa, în condiţiile cum a subliniat domnia sa ,,respectului faţă de statutul de neutralitate a Republicii Moldova”. Până unde poate ajunge această aprofundare?
Viorel Cibotaru: „Deci, prima este ridicarea unui scut pentru a proteja de diferite speculaţii şi critici privind intenţiile actualei guvernări de a schimba acest statut şi de a-şi fixa un alt scop decât cel de relaţii standard care s-au format în această perioadă şi care „nu ar fi în defavoarea acestui principiu de neutralitate”. A doua, este partea practică, necesară, pragmatică, pentru că noi ne aflăm acum în ciclul de revizuire a acestui program, de adaptare şi în mai va fi semnat sau va fi aprobat tacit, de ambele părţi, planul revizuit, adaptat şi este un lucru normal, indiferent de evenimentele de împrejur.
Sigur că sunt acele evenimente care şi-au pus amprenta pentru că oricum suntem toţi membrii Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, suntem toţi membri ai unor multiple programe pe care le desfăşoară NATO şi atunci când NATO suspendă relaţiile cu una din ţările importante ale acestui parteneriat, Federaţia Rusă, sigur că nu poate să nu se reflecte inclusiv şi asupra relaţiilor noastre. Iată cum aş citi eu acest mesaj. Sigur că una sunt dezbaterile noastre interne, dar şi cele externe privind statutul Republicii Moldova ca stat neutru sau ca un stat care îşi regândeşte modul său de a-şi asigura securitatea şi alta este agenda zilei care este plină de nişte acţiuni, fie planificate şi care sunt în curs de implementare, fie acele noi care sunt planificate astăzi.”
Europa Liberă: Domnul Cibotaru, e limpede pentru toată lumea că militar NATO nu poate ajuta Moldova în caz de ceva. Şi secretarul adjunct NATO a precizat public acest lucru la Chişinău. Totuşi, cu ce poate sprijini NATO Republica Moldova?
Viorel Cibotaru: „Noi ne axăm mai degrabă pe nişte scenarii absolut virtuale atunci când vorbim. Sigur că asta şi este unul din principalele scopuri ale existenţei Alianţei Nord-Atlantice, de a acorda asistenţă în crearea unui sistem colectiv de apărare. În acest sens oricum NATO acordă ajutor, inclusiv şi Federaţiei Ruse până în ultimul moment, în standardizare, în interoperabilitate, în schimbul de tehnologii, mai ales în domeniul elaborării unor noi strategii de societate.
În acest sens eu cred că relaţiile cu Alianţa trebuie numai să se intensifice, odată ce NATO îşi regăseşte rolul său, având în vedere acel comportament agresiv pe care îl abordează în ultimul timp Federaţia Rusă. Pe de altă parte, discuţia naţională privind modul în care noi trebuie să construim forţele armatei ar trebui mai puţin să depindă de modul în ce măsură NATO poate sau nu să ne acorde ajutor militar.
Pentru că este problema noastră să formulăm exact ce ne dorim noi, dacă vedem sau nu un potenţial inamic, dacă suntem noi gata să răspundem la riscuri legate de agresiune militară. Dacă noi vom defini cu claritate acest lucru, cu fermitate, atunci şi NATO evident se va adapta la deciziile Republicii Moldova.
Astăzi Republica Moldova continuă să fie în mreaja documentelor care au fost adoptate în ultimul timp când Federaţia Rusă era partenerul strategic, când nu era nici un potenţial inamic în faţa Armatei naţionale, când noi etalam dorinţa noastră de a participa în exclusivitate în operaţiuni de menţinere a păcii şi tendinţa de dezarmare şi de slăbire a forţelor noastre armate şi de reducere. Noi suntem astăzi în altă situaţie şi deci noi primii trebuie să spunem exact în ce situaţie ne aflăm, ce ne dorim, de ce ne temem şi cu cine vrem să prietenim.”
Europa Liberă: Aţi declarat, domnule Cibotaru recent că „din moment ce garanţii soluţionării conflictului transnistrean , Ucraina şi Rusia se află în situaţie de război, nici un fel de garanţie pentru soluţionarea acestui conflict nu mai există” şi că „nu există certitudine privind garanţiile de securitate ale Republicii Moldova, în consecinţă acest principiu de neutralitate este compromis de către unul din principalii parteneri, Federaţia Rusă.” Statul de neutralitate este astăzi inexistent, absolut contraproductiv şi inutil, dup cum aţi fost citat, şi dacă e aşa cum spuneţi ce e de făcut ca cetăţeanul Republicii Moldova să se simtă în siguranţă? Ce ar trebui să decidă bărbaţii de stat într-o asemenea situaţie?
Viorel Cibotaru: „Cuvintele mele sunt valabile pentru momentul actual, acum când ne aflăm în desfăşurarea unor evenimente tragice în Ucraina. Acesta este scenariul cel mai negru, atunci când noi vom fi nevoiţi să revedem toate aceste principii. Eu nu exclud că noi am putea reveni la o situaţie mai mult sau mai puţin echivalentă cu cea care a fost înaintea anexării Crimeii şi invaziei oamenilor verzi în Ucraina. Reacţia trebuie să fie momentană.
Oricum, noi trebuie să revedem cum s-a comportat Republica Moldova în această situaţie, dar dacă situaţia se agravează şi mai mult şi evenimentele din Ucraina vor avea o întorsătură şi mai dramatică şi cu aspecte de agresiune militară, păi atunci noi astăzi pur şi simplu pierdem timpul. Eu cred că noi în primul rând trebuie să avem o discuţie publică focalizată asupra acestor probleme, şi la nivelul societăţii, şi la nivelul elitelor, şi la nivelul grupurilor de experţi. De acum s-au schimbat nişte lucruri fundamentale şi noi trebuie, măcar din aceste considerente ar trebui să ne revedem strategiile şi abordările noastre.
Sigur este şi o discuţie politică vizavi de în ce măsură toate acele tratamente pe care le-am aplicat din '92 încoace ne-au ajutat să ne simţim sănătoşi, să ne simţim o societate în curs de dezvoltare sau au eşuat. Concluzia mea este foarte simplă, că noi am eşuat. Noi singuri ne-am creat nişte probleme din care astăzi nu ştim cum să ieşim.”
Europa Liberă: În general, domnule Cibotaru, cine ocroteşte şi garantează acum, la momentul de faţă, statutul de neutralitate al Republicii Moldova şi cum se poate apăra, de exemplu, Republica Moldova dacă va considera că este atacată, că doar nu o să pareze eventualele gloanţe cu pagini din Constituţie?
Viorel Cibotaru: „Principiul de neutralitate este astăzi protejat cu foarte multă migăleală de către Federaţia Rusă. Pentru ea acesta este un instrument de menţinere sub control a Republicii Moldova şi este jumătate din garanţia faptului că Republica Moldova nu va pleca, cum spun unii exponenţi ai puterii din Federaţia Rusă, în spaţiul euroatlantic.
Doi, este acea parte a societăţii, a elitelor cu mentalitatea aceasta post sovietică, post comunitară, având în vedere Comunitatea Statelor Independente, în care noi mai continuăm să credem în nişte stereotipuri privind prietenia popoarelor.
Al treilea lucru sunt proştii, mii de scuze, dar în fiecare societate există oameni care mai degrabă se află la primele trepte ale piramidei lui Maslow şi pentru ei s-a diluat această înţelegere privind responsabilitatea vizavi de apărarea patriei, vizavi de independenţa, demnitatea naţională. Eu cred că lucrurile stau în toate aceste trei sfere şi credeţi-mă, este un lucru anevoios. Despre aceasta ne vorbesc şi sondajele de opinie, despre aceasta ne vorbeşte şi calitatea discursului politic şi acele confruntări politice pe care le vedem atât pe platourile televiziunilor sau a radiourilor cât şi în societate în general.
