La un an după ce a fost condamnat la închisoare, George Becali a primit o permisie de 24 de ore. Om de afaceri şi finanţator al clubului de fotbal Steaua, Becali este binecunoscut şi prin înclinaţia sa pentru exhibiţionism. Mă gândeam că închisoarea l-a calmat puţin şi că statutul sau de deţinut îl va obliga la o anumită decenţă. Am văzut însă, dimpotrivă, un Becali la fel de exuberant în fanfaronade şi de iresponsabil în declaraţii. De cum a ieşit pe poarta penitenciarului a fost luat în primire de o liotă de ziarişti care l-au înghesuit tot timpul cu microfoanele şi camerele de luat vederi. A circulat într-un somptuos Rolls Royce, însoţit de un întreg cortegiu de maşini cu reporteri, paparazzi şi bodyguarzi. Înainte de a se duce acasă s-a oprit la un cimitir, unde a vărsat o lacrimă la mormântul unei mătuşi. Cimitirul s-a dovedit a fi un cadru propice pentru o conferinţă de presă spontană, ocazie cu care Becali s-a lansat într-un lung şi colorat discurs exprimându-şi totodată convingerea că, odată ajuns preşedinte, Victor Ponta îl va graţia. Elanul retoric al lui Becali era potenţat de recitarea, cu o voce tunătoare, a unor pasaje din Biblie, majoritatea într-o adaptare personală. Circul s-a repetat a doua zi dimineaţă, când omul de afaceri s-a întors la închisoare.
Mă întreb cine este principalul vinovat că astfel de scene se petrec într-o ţară care se pretinde racordată la principiile democraţiei europene. Pe Becali îl ştim. Foarte limitat intelectual, el are un soi de şiretenie care îl ajută să se descurce în anumite situaţii şi să dea replici care stârnesc hazul galeriei. Graţie misticismului său ostentativ şi faptului că aruncă adesea cu bani în dreapta şi în stânga şi-a creat reputaţia de mare filantrop. Dar Becali n-ar fi fost nici pe departe ceea ce este fără sprijinul complice pe care i l-a acordat mass-media. Există un post de televiziune care a făcut din Gigi Becali un subiect permanent şi care a dus o susţinută campanie de victimizare a omului de afaceri şi de diabolizare a justiţiei. Dar era suficient să vezi cum îi sorbeau reporterii cuvintele deunăzi, când perora la cimitir sau la poarta puşcăriei.
Mai vinovaţi poate sunt politicienii. Să ne amintim că acest personaj a ajuns europarlamentar, după care a devenit în 2012 deputat în Parlamentul României, graţie Partidului Naţional-Liberal, care s-a declarat încântat să-l primească în rândurile sale. Acum, profitând de permisie, Becali i-a făcut campanie gratis lui Victor Ponta, prezicându-i că va deveni preşedinte. Nici vorbă ca prim-ministrul să ia distanţă faţă de astfel de declaraţii şi faţă de un astfel de comportament: din contra, a afirmat – nu era pentru prima oară – că încearcă pentru Becali un sentiment de reală simpatie. Auzindu-l, puşcăriaşii şi infractorii din România s-au simţit, cu siguranţă, reconfortaţi.
