O cunosc pe Oksana de peste cinci ani, cam de când și-a început slujba la unul din corpurile de experți în drepturile omului de la Strasbourg. Era pe atunci o tânără practicantă cu studii de filologie absolvite la Donețk, iar abilitatea ei de a vorbi fluent nu doar engleza și franceza, dar si rusa și ucraineana au facut-o omul potrivit într-o instituție confruntată cu un număr din ce în ce mai mare de plângeri de violare a drepturilor omului venite din fostele țări sovietice.
Apariția Oksanei nu îți atragă atenția. O silueta fragilă, vorbe puține, cult al eficienței discrete. După fiecare eveniment la care ne întâlneam, ea din partea instituției, eu ca jurnalist acreditat pe lângă această, obișnuiam să rămânem la o cafea și să vorbim despre ultimele spectacole din Strasbourg, despre locuința ei de vară din Crimeea sau despre diferența dintre borșul românesc și cel ucrainean. Acum șase luni mi-a vorbit prima dată despre politică. Iar de atunci, întâlnirile noastre au luat forma unui soi de de confesiuni sau analize politice ale frământărilor din țara ei natală.
Discordia din familie: în viitor spre vest sau în trecut spre Uniunea Sovietică?
Așa am aflat că mai are o soră care trăiește tot la Strasbourg. Mama fetelor însă a rămas la Donețk. Ce legătură au toate astea cu politica? Nu ar avea dacă mama tinerelor nu s-ar afla de partea cealaltă a baricadei: ea ii susține pe separatiști. A căzut în capcana propagandei rusești și acum visează la reîntoarcerea măreței Uniuni Sovietice. Un vis care le desparte pe mamă de fete.
Plajele goale din Crimeea
E vară în Strasbourg așa că o întreb, știind deja de locuința ei de vară de la mare, cum sunt plajele din Crimeea.
Oksana: „Poți să intri pe Internet și să vezi pe site-urile din Crimeea că acum plajele sunt goale. În mod normal, acum ar fi trebuit să fie plin de turiști acolo. Sora mea locuia până la aceste evenimente în Crimeea. Vecina mea a fost să o viziteze anul trecut. Și îmi spunea că se trezea la 7 dimineața ca să găsească un loc bun de plajă, căci după aceea se aglomera foarte tare. Cei din Crimeea începeau să își facă banii în luna mai. Toate stațiunile Yalta, Gurzuf, Sudak, sunt goale.
ț
Probleme cu apa
Oksana: „Știi, în Crimeea este este o problemă cu apa. Acolo nu prea este apă potabilă. Când aparținea Ucrainei, apa potabilă venea din Ucraina. Acesta este unul dintre motivele pentru care Crimeea a devenit parte a Ucrainei. Înainte, Crimeea era un deșert. Nu creștea nimic acolo. Înțeleg că din cauza faptului ca nu mai au apa, căci partea ucrineană nu mai furnizează apă, au pierdut producția de orez de anul ăsta. Se negociază prețul apei cu partea ucraineană acum. Știi, unii spun în glumă că poate ar trebui să le vindem apă cu prețul cu care rușii ne vând nouă gazul.”
Un loc neprielnic pentru afaceri
Oksana: „Marii producători de produse alimentare din Rusia au fost nerăbdători să își inceapă operațiunile în Crimeea. Apoi au descoperit că prețurile la mâncare din Crimeea sunt de 2, 3 ori mai mici față de cele din Rusia. Apoi, e o problemă cu transportul. Marfurile nu pot fi transportate pe teritoriul ucrainean, căci este foarte scump. Au doar transport pe apa, care este iarași foarte scump. Expertii spun că există pericolul unor crize alimentare in Crimeea. Însă, în general, marile companii nu pot face afaceri în Crimeea pentru că Ucraina interzice băncilor să facă orice tranzacții cu autoritățile din de acolo. Este considerat un teritoriu ocupat. De aceea marile companii nu vor să își asume aceste riscuri si să deruleze afaceri intr-un astfel de mediu.”
Peste 70.000 de refugiați din Crimeea
Toate acestea au obligat-o pe Oksana să închidă apartamentul din Crimeea și să aștepte vremuri mai bune. De închiriat nici nu poate fi vorba, de unde turiști? Cui să îl închirieze? O întreb dacă mai ține legătura cu vecinii ei din Crimeea și dacă mai sunt tătari sau ucrainieni acolo.
Oksana: „În Ialta a fost un liceu ucrainean, toată lumea vorbea în Ucraina despre acest liceu pentru că performanțele profesorilor și elevilor erau remarcabile. Acum este închis și este transformat într-o școală rusească. Deși noua administrație a declarat că ucraineana, rusă si tătară sunt trei limbi de stat. Tătarii sunt în pericol. Se pare că sunt în jur de 70.000 de ucraineni și tătari au plecat din Crimeea. Există în Kiev un centru special creat pentru a-i ajuta pe cei veniți din Crimeea să își găsească de lucru, să se stabilească acolo. Sunt și ruși printre ei, care preferă să se refugieze în vest, nu în Rusia sau în vestul rusofon al Ucrainei.”
„Nimeni nu îi cunoaște pe membrii asa-numitului guvern al Republicii din Donețk”
Și totuși, tu ești din Donețk, îi cunoști pe cei care formează așa numitul guvern al Republicii din Donețk? o întreb.
Oksana: „Este o întrebare bună. Nimeni nu știe, pentru că acești oameni înainte de a se auto-declara lideri ai acestor structuri nu au fost membri ai unor organizații civice, înainte de regimul Ianukovici nu și-au exprimat dezamăgirea pentru cum mergeau lucrurile in țară, nu au vorbit despre federalizare. Cunoștințele mele din Donețk cred că sunt oameni plătiți de Ianukovici- care a furat o mulțime de bani, peste șapte miliarde de dolari, iar cu banii aștia poți plati o multime separatiști si guverne.
Gubarev, liderul așa numitei republici separatiste spune deschis ca sunt platiti, din diferite surse. Acesti oamei nu numai ca nu au educatie decenta, nu educatie inalta, dar nici experientă politica”, spune Oksana și îmi arată pe Internet imagini cu două tinere îmbracate sumar și provocator: „Poftim, aceasta e ministra de externe și aceasta cea a culturii”.
„Rusia vrea să întrețină tensiunile in Estul Ucrainei”
Oksana: „Ce vrea Rusia in estul Ucrainei? Eu cred că doar vor să mențină tensiunile și să întrețină acest conflict pentru ca apoi să poată spune că Ucraina este un stat falimentar care nu e în stare să țină țara în frâu. Și, desigur, să se ofere ei să ne ajute. Ei nu vor să avem lideri ligitimi. Este clar că după ce s-au lămurit cât îi costă Crimeea nu iși mai pot permite să absoarbă încă două regiuni. E prea costisitor.” Știi, mă tot întrebam ce vor rușii în Sloviansk. De ce oare, e un oraș atat de mic?? Acum am înteles de ce Sloviansk. Pentru ca e o resursa pentru gaze de sist.”
„Mă tem ca cei din Sectorul drept sunt provocatori ruși”
Oksana: „Și, a propos, de extremiști, de fasciști, de Sectorul drept... Nu sunt sigură dacă nu cumva sunt provocatori ruși... Nu sunt membri ai guvernului si nici nu vor fi vreodata. În Donețk nu sunt prezenți. Pe Maidan erau, si unii erau chiar curajosi. Liderul lor, Jaroș, candideaza fără șansă la prezidențiale... Fără șanse mai ales pentru că a primit două milioane de hrivna pentru candidatură si nu a putut să explice de unde are banii in condițiile în care este șomer.”
Mai sunt două zile până duminică, iar Oksana se pregătește de vot. Va merge împreună cu familia ei dar și cu alte zeci de ucrainieni care locuiesc în Strasbourg și împrejurimi. Speranța ei este ca toți ucrainienii din Ucraina și de pretutindeni să voteze. Și, cine știe, poate chiar și mama ei o va face...
„Celor din Donețk le este frică”, spune.” Comisia electorală centrală a spus că se vor ține alegeri în orice condiții. Legea nu impune oprirea alegerilor dacă e război sau neliniște. Există posibilitatea ca cei care trăiesc acolo să meargă în alte părți ale Ucrainei sa voteze.”
„Tot ce știu vreau să cred este că ne vom descurca și vom ieși la liman”
Oksana, exista vreo parte bună în ce se întamplă acum în țara ta? am întrebat-o pe experta Consiliului Europei.
Oksana: „Partea bună este că am văzut cum e împărțită societatea. Am înțeles ce sistem oribil aveam, cu o poliție plătită prost și, de aia, coruptă, care nu ne oferea nici un fel de protecție. Pentru că Ianukovici a fost preocupat doar să fure nu să le crească salariile la polițiști. Poate știi, ucrainienii strâng bani pentru armată. Mai e o parte bună, șansa unei noi clase politice. Sunt obosită să tot fiu deprimată și stresată de șase luni încoace, dar acum tot ce știu vreau să cred este că ne vom descurca și vom ieși la liman.”
