Cine pune numele Moldovei pe harta Europei?

Există oameni care cred în Moldova și îi fac imagine bună țării în străinătate, acolo unde ei sunt prețuiți mai mult decât acasă. Unii ar spune că sunt din ce în ce mai puțini acești oameni. Cine pune numele Moldovei pe harta Europei?

La Bruxelles, în această săptămână, am cunoscut mai mulți oameni care fac imagine bună Republicii Moldova. Unul dintre ei este Grigore Vulpe, președintele Asociației Basarabia-Bruxelles cu care am avut o discuție pe îndelete în capitala Belgiei.

S-a născut în satul Brânza din sudul Moldovei. De peste zece ani s-a stabilit la Bruxelles și spune că doar vizitând țările din UE oamenii vor putea depăși prejudecățile pe care le au despre comunitatea europeană.

Europa Liberă: Cum s-a întâmplat că aţi luat drumul pribegiei? De voie? De nevoie?

Grigore Vulpe: „La anii care mă vedeţi şi dumneavoastră pe mine, nu ţi-ar veni să pleci de acasă, dar nevoile m-au pus, aşa încât acum sunt obligat să-mi pun capul pe căpătâie străine. Gândul meu dintotdeauna, nu m-a părăsit niciodată, ca să mă întorc înapoi, dar nu mă întorc cu mâna goală.”

Europa Liberă: Aceasta înseamnă că în 11 ani aţi reuşit să agonisiţi bani, să mai puneţi şi deoparte, să veniţi să investiţi în Moldova?

Grigore Vulpe: „Nu atât agoniseala în sensul banilor, ci agoniseală de experienţă, agoniseală de cunoştinţe, pentru că la studiile pe care le-am făcut eu altădată, pe timpul sovietic, am mai făcut aici o universitate a vieţii, sunt şi student, la vârsta aceasta, la Universitatea Liberă din Bruxelles.”

Europa Liberă: Felicitări. Ce înseamnă universitatea vieţii pe care aţi făcut-o aici, în Belgia?

Grigore Vulpe: „O descoperire a felului cum se trăieşte, cum se munceşte, cum se aplică cunoştinţele, forţele şi mijloacele aici faţă de cum se aplică la noi. Deci, este o diferenţă.”

Europa Liberă: Este diferenţă de mentalitate?

Grigore Vulpe: „Absolut. Fără discuţii. Şi de mentalitate, şi de ataşament. Deci, este foarte multă responsabilitate.”

Europa Liberă: În ce constă diferenţa de mentalitate?

Grigore Vulpe: „Am ajuns şi în Franţa, şi în Germania, în alte regiuni ale Belgiei, unde m-a mirat orice localitate cu stilul, forma şi conţinutul ei. De mult ori îndrăzneam să cobor din maşină şi stăteam cu ochii ţintiţi spre un anumit loc, dar aici nu trece o pasăre ca să nu fie observată, s-a apropiat un cetăţean şi mă întreabă de ce m-am oprit şi ce vreau. Cum eram cu mâinile la spate, scot buletinul şi îl arăt: „– Eu sunt belgian, dar nu născut în Belgia, eu sunt venit şi mă interesează felul cum dumneavoastră aţi făcut, mă miră şi mă minunez de ce aveţi acolo şi spuneţi-mi şi mie cum de reuşiţi să faceţi atât de durabil, atât de perfect şi atât de cu gust”. „– Trei lucruri: dragoste, responsabilitate şi cunoaştere”. „– Dragoste, ce o fi şi aceasta, zic eu”. „– Domnule, îmi zice, eşti creştin? De ce religie?”. „– Ortodox”. „– Aici nu e mare diferenţă. Eu sunt catolic. Păi, dacă dragoste nu e, nimic nu e. Trebuie să-ţi placă, trebuie să iubeşti. Din momentul când te-ai gândit că îţi place şi iubeşti, trebuie şi să cunoşti cum se face. Şi după ce le-ai făcut trebuie să fii şi responsabil, să ai grijă să nu se demoleze, să nu se ruineze, să nu vină cineva să o strice, trebuie să o păstrezi”. Un răspuns cum nici nu se poate mai simplu, dar m-au cuprins nişte fiori şi mi-a dat o lecţie de filozofie a vieţii practice. Dacă ar fi să procedăm şi noi întocmai, indiferent unde, la orice funcţie administrativă, muncitor, slujbaş sau politician, de aceştia nici nu mai vorbesc, dacă am avea aceste trei principii, eu cred că lucrurile ar sta cu totul altfel. După zece ani, pentru prima dată am fost anul trecut acasă. Nu pot să vă descriu emoţiile şi tot ceea ce am simţit, fiindcă sunt un om sentimental, nu atât de materialist, mai mult sentimentalist, mi-au dat lacrimile fără ca să vreau, pentru că nu cunoşteam oamenii, erau schimbaţi la faţă, dezorientaţi, cu privirile parcă în hău, mai mult surzi, că le vorbeam şi simţeam că nu aud, nu mai spun de priceput, nu aveau cum să priceapă. Ce am făcut din ţara aceasta? Pricini sunt mai multe. Indiferenţa cu care au fost trataţi cetăţenii sau uneori conştient au fost aduşi în situaţia în care sunt ei. Căci oamenii tot au încercat să mai lupte, dar au fost înlăturaţi de la dreptul de a trăi, de a munci şi de a avea, de a fi proprietar cu adevărat, am auzit oameni care s-au dus să-şi are ogorul şi acolo deja era semănat. Am încercat să discut, pentru că eu, pe lângă activitatea de zic cu zi pentru ca să-mi câştig pâinea, am şi o organizaţie nonguvernamentală care se ocupă cu identificarea resurselor de finanţare a unor proiecte pe care le-am pus de multă vreme în discuţie cu diferiţi potenţiali investitori.”

Europa Liberă: Domnule Vulpe, de 11 ani sunteţi aici, în spaţiul comunitar, în spaţiul Uniunii Europene. La Chișinău opiniile se împart atunci când este vorba încotro să meargă Moldova – cu estul, cu vestul. Unii zic că ar fi mai bine cu Uniunea Europeană. Alţii spun că ar fi mai bine cu Uniunea Vamală. Cum i-aţi explica dumneavoastră unui eurosceptic de ce este bine în UE?

Grigore Vulpe: „Cu ocazia abolirii vizelor, cei care sunt sceptici, chiar îi invit şi insist să vină să vadă cu ochii lor. Dar primul lucru pe care ar trebui să-l facă toţi aceşti sceptici, pentru că ei, am auzit, sunt încărcaţi cu fel de fel de informaţii denaturate, un sâmbure de adevăr se va găsi şi pe acolo, căci uscături sunt de-a rândul, dar aici vor curăţa repede uscăturile. Deci, eu i-aş invita să vină. Şi dacă vin, să meargă la o biserică, indiferent ce confesiune au, măcar de trei ori la rând, şi imediat vor vedea care este diferenţa. Eu nu sunt acum adeptul sau pledez pentru catolicism, nu predic catolicismul în locul ortodoxismului, dar să vadă care este diferenţa. Pentru că biserica noastră are multe lucruri de făcut. Căci dacă la noi oamenii sunt aşa cum sunt, nu au încredere, pentru că nici biserica nu i-a ajutat, biserica ar trebui să fie aşa cum a fost odată, în vremi de restrişte, toată lumea se aduna în jurul altarelor, bisericile, acolo se adunau toţi, cu copii, acolo era salvarea, prin rugăciune. Tot ce bântuia asupra lor era, parcă, înlăturat. Astăzi oamenii sunt nihilişti, nu îi mai interesează nici biserica, se duc de formă. Şi biserica a început cu fel de fel de taxe şi de clopot, şi de cumătru şi de nu ştiu ce, încât oamenii stau şi se gândesc dacă oare chiar Dumnezeu pe acestea le vrea. De aceea, există un fel de repulsie faţă de biserică. Deci, biserica noastră parcă şi-a uitat, şi-a pierdut rolul. Dar rolul bisericii este destul de important în unitatea poporului.”

Europa Liberă: Care este rolul bisericii? Să-i ajute pe cei necăjiţi, pe cei rătăciţi?

Grigore Vulpe: „Absolut. Şi chiar şi pe cei care se consideră prea bine, pentru că îngâmfarea este mai mare păcat decât rătăcirea. Căci în rătăcire uneori poate ai nimerit fără voia ta, dar când te îngâmfi cu bună ştiinţă, devii arogant şi când negi totul în stânga şi în dreapta, şi spui: „De Dumnezeu nu mă tem şi de lume nu mi-e ruşine, şi eu fac cum vreau”. Mai mare păcat ca acesta nu mai este, ca a judecătorului care judeca văduva.”

Europa Liberă: Politica a pătruns aici în biserică? Pentru că în Republica Moldova se zice că ar fi pătruns politica în locaşul sfânt.

Grigore Vulpe: „Este inacceptabil. Dar nimănui nici măcar nu-i trece prin cap să facă treaba aceasta. Pe cine l-ar interesa din partide, căci şi aici sunt o puzderie, să se ducă la vreo biserică? Nu. Sau vreun preot să vorbească despre partidul cutare? Nu. Nu este treaba bisericii. Biserica îşi vede de tămăduirea sufletelor oamenilor, dar nu de politică. Morala este clădită pe învăţătura lui Dumnezeu.”

Europa Liberă: Deci, i-aţi spune euroscepticului să treacă pragul unui locaş sfânt. Altceva ce i-aţi mai spune?

Grigore Vulpe: „După aceea să meargă pe la muzee, mai ales de istorie a ţinuturilor natale, de istorie a artei şi culturii. Este foarte important să vezi cum a evoluat această societate.”

Europa Liberă: Mă gândesc că cetăţeanul care vă ascultă ar trage o concluzie şi ar zice că domnul Grigore Vulpe vorbeşte despre lucrurile acestea pentru că acolo, în Belgia, unde munceşte, unde are şi casă, şi masă, are un salariu decent şi poate trăi cu demnitate. Un om sărac în Republica Moldova, care o duce de azi pe mâine sau uneori mănâncă doar mămăligă, nu se gândeşte nici la valori, nici la muzee, nici la nimic.

Grigore Vulpe: „Salariul pe care eu îl câştig în raport cu cerinţele şi obligaţiunile pe care eu le am aici nu depăşeşte valorile existente în altă parte. Nu ne umflăm cu bani, noi economisim mai tare, chivernisim banul, nu-l aruncăm oriunde şi pe orice.”

Europa Liberă: Moldovenii ar fi risipitori?

Grigore Vulpe: „Da. Fac nunţi de zeci de mii de euro. Eu nu înţeleg. Noi ne văicărăm, ne plângem că nu avem şi nu avem, chiar din puţinul sau din nimicul pe care nu-l avem, mai împrumutăm, mai nu ştiu ce, dar să fim în rând cu lumea, parcă. Dar este un mare gol şi în faţă, şi în spate. Am făcut de faţadă o nuntă, după aceea ne zbatem, ne zbuciumăm toată viaţa ca să dăm datoriile sau nu ştiu ce. Bine, poate unii au alte venituri, nu pot să judec, dar, din câte înţeleg eu, nu are de unde ţara, poporul acesta să facă atâtea veselii. Dar unde sunt alte lucruri mai de valoare? Ar trebui să învăţăm. Toată lumea a dat acum ghes pe universităţi. Şi care facultăţi le aleg? Facultatea de drept. Pentru că acolo, dacă absolveşti, ai ocupat un post, ştii că îţi vin banii, dar nu ştii niciodată dacă eşti sau nu judecător, meriţi sau nu judecător să fii. Nu se duc la şcolile de meserie, nu mai are cine coase câte o pingea la un pantof.”

Europa Liberă: În ce condiţii, totuşi, aţi reveni în Moldova? V-aţi pus întrebarea? Aţi spus că deocamdată nu v-a părăsit gândul că într-o bună zi veţi face cale întoarsă în Republica Moldova şi veţi rămâne acolo.

Grigore Vulpe: „Cu siguranţă. Dar aştept ziua când se vor sătura şi aceştia de rău şi vor începe să facă şi bine. Pentru că binele pe care îl aştept este acesta – să facă o lege dreaptă. Mai sunt şi legi bune, nu este lege să furi, dar fură. De ce?”

Europa Liberă: Pentru că nu se repetă buchea şi spiritul legii.

Grigore Vulpe: „Aşa este. Aici ar trebui să găsim oamenii ca să respecte legea. S-ar găsi, poate, dar mai este pe undeva o frică, o ruşine, că este cumătru şi cum să-l judece pe cumătrul? Sau cum să-l lase pe cumătrul pradă justiţiei? Nu, îl apăr. Şi cumătrul se umflă în pene şi mai tare. El, în loc să-şi recunoască vina şi să spună cumătrului, care îi este şef, că a greşit, nu vine, dar vine cu daruri la cumătru şi îi spune să-l ierte şi să uite, că viaţa merge înainte. Şi după principiul „Hai, măi, la înghesuială, lasă că merge şi aşa” trecem din an în an. Şi trece o perioadă electorală, şi iar vine alta. Şi am înţeles că acum se încearcă iar cu macaroane, cu zahăr. Sărmanul popor nu ştie oare că patru ani de zile va plăti macaroanele acestea din gros? Acum i se pare că i se dă o pungă şi este gratis, dar patru ani va plăti punga aceasta şi va plăti greu de tot.”

Europa Liberă: Vă întrebam în ce condiţii reveniţi acasă?

Grigore Vulpe: „Trebuie să funcţioneze legea. Democraţia trebuie să-şi spună cuvântul. Democraţia este libertate şi multă responsabilitate pentru libertatea pe care o ai.”

Europa Liberă: Aveţi modele de politicieni în Moldova?

Grigore Vulpe: „Din păcate, nu. Îi ascult şi pe unii, şi pe alţii, vorbesc toţi că vor face, vor aduce, dar cum nu spun. Pe mine mă interesează cum.”

Europa Liberă: Nu aveţi modele de politicieni. Dar aveţi un pronostic pentru viitorul Moldovei în următorii cinci-zece ani ce se va întâmpla cu statul acesta? Sau ce aţi dori să se întâmple?

Grigore Vulpe: „Ce aş dori e mai uşor de răspuns. Eu aş dori ca mai întâi de toate lucrurile să înceapă de jos, nu de sus. Cei de jos nu au curajul să facă ceea ce pot face. Şi ar putea să facă, dar nu au curajul. Mergem pe un exemplu. Ce aţi dori să facem, de exemplu, la Brânza? La noi satul este pierdut, l-au adus într-o stare, într-un hal fără de hal, avem două bălţi, pe stânga şi pe dreapta, în poala Prutului, ambele sunt mâlite, nu mai este baltă, ce-i de făcut? Nu avem apă, nu de lăut, nu avem apă de băut. Vorbim despre irigaţii, să irigăm. De unde să luăm apă? Din Prut? Să aducem doar cu cănile, altfel secăm Prutul. Dar unde sunt acei 1200-1500 metri cubi pe secundă în perioada viitorilor? Acuma, când plouă tare şi care tranzitează Republica Moldova de la nord la sud pe sute de kilometri şi nu se opreşte nicăieri? De ce nu revenim la forma de altădată a bazinelor acvatice? De ce nu reabilităm terenurile limitrofe acestor zone umede? Adică trebuie împădurite. Iarna Dumnezeu mai dă zăpadă, dacă zăpada se va aşeza în cadranele acestea, rezerva de umiditate se va mări.”

Europa Liberă: Dumneavoastră lăsaţi să se înţeleagă că viitorul Moldovei este şi viitorul pe care îl va avea şi satul dumneavoastră de baştină Brânza?

Grigore Vulpe: „Nu numai satul meu. Toate satele.”

Europa Liberă: Viitorul Moldovei este european?

Grigore Vulpe: „Nici nu încape vreo îndoială. Căci dacă tot mai stăm aşa, în poziţia pe care am luat-o noi acum şi cu brânza, şi cu zerul, şi cu aţa, şi cu acul, şi cu Domnul, şi cu necuratul, nu merge. Ori eşti cu Domnul, ori eşti cu Necuratul.”

***

Andrei Dragancea este adjunct al ambasadorului Republicii Moldova în Belgia. A activat și în trecut în această misiune diplomatică. La microfonul Europei Libere, declară că astăzi, în această țară, se cunoaște mult mai mult despre Moldova și cetățenii săi.

Andrei Dragancea: „În misiunea mea precedentă, acum 12 ani, nu ştiau belgienii unde măcar se află Republica Moldova. Și după ce discutam cu ei ziceau că neapărat vor merge acasă, vor deschide o hartă şi vor vedea unde este Republica Moldova. Astăzi avem investitori care au întreprinderi şi funcţionează foarte bine în Republica Moldova, există Camera de Comerţ moldo-belgo-luxemburgheză, există oameni care manifestă tot mai mult şi mai mult interes pentru Republica Moldova. Poate din cauza crizei ucrainene lumea a aflat mai multe, lumea a descoperit că noi, de fapt, suntem situaţi într-o regiune foarte sensibilă, aflaţi între România ca hotar al Uniunii Europene şi al NATO, pe de o parte, şi Ucraina care este astăzi o ţară foarte interesantă pentru toată lumea, dar a crescut, într-un fel şi ratingul nostru. Eu vreau să vă zi că zilnic avem la Ambasadă vizitatori ori mesaje prin care belgienii, în special tinerii care vor să meargă în taberele de odihnă din Republica Moldova, cunosc ce înseamnă Sadova, cunosc localităţi pe care adesea nici noi, moldovenii, nu le cunoaştem aşa de bine. Deci, lumea se interesează, este interes, există undeva şi efectul muncii noastre. Păi, am lucrat zece ani ca să ne cunoască lumea, ca să afle unde suntem, ce facem. Astăzi belgianul ne asociază, probabil, cu un popor foarte muncitor, aceasta graţie moldovenilor care s-au stabilit aici cu traiul şi care muncesc asiduu şi fac renumele ţării noastre.”

Europa Liberă: Câţi moldoveni s-ar fi integrat aici, în societatea din Belgia?

Andrei Dragancea: „Avem moldoveni/români, care au venit în primul val, avem moldoveni care au venit cu paşapoarte moldoveneşti şi au rămas, într-un fel, ilegal la început, s-au stabilit cu traiul aici, au început să muncească la greu, s-au legalizat peste vreo zece ani de muncă şi au devenit, într-un fel, şi potenţiali cetăţeni belgieni.”

Europa Liberă: Diaspora este mare?

Andrei Dragancea: „Noi credem că avem în jur de 10 mii de cetăţeni aici. Dar o parte dintre ei sunt deja belgieni, mă refer ca şi paşapoarte, ca şi cetăţeni.”

Europa Liberă: Atât de uşor este să obţii cetăţenia Belgiei?

Andrei Dragancea: „Nu este uşor. Dar dacă munceşti şi o faci cu tragere de inimă, la opt-zece ani, poţi obţine cetăţenia Belgiei şi atunci orice cetăţean sănătos, care munceşte, care plăteşte impozite, aduce un venit ţării respective, sigur că poate să pretindă să devină cetăţean belgian.”

Europa Liberă: Şi aceşti cetăţeni fac imagine Republicii Moldova?

Andrei Dragancea: „Cu siguranţă. Pentru că au cetăţenie dublă. Deci, ei sunt şi cetăţeni moldoveni, şi cetăţeni belgieni. Noi dintotdeauna am încercat să educăm la ei spiritul patriotismului, dar şi sentimentul

de a fi bun cetăţean. Am zis întotdeauna: să fiţi buni cetăţeni belgieni aici, cu autorităţile belgiene, dar să fiţi şi buni cetăţeni moldoveni cu autorităţile noastre. Adică, să educăm la ei această cumsecădenie, dar vreau să vă zic un lucru: chiar avem cetăţeni foarte buni. Poate că este norocul nostru că în Belgia nu au venit atât de mulţi precum au mers în Italia sau Portugalia, sau în alte ţări, dar avem oameni foarte buni, oameni foarte cumsecade. Ca să vă zic că noi am organizat o mică şezătoare cu compatrioţii noştri, care muncesc pentru instituţiile europene şi s-a adeverit că avem peste 50. Deci, sunt întrebaţi moldovenii, sunt cu adevărat interesanţi, sunt cu adevărat buni, au pregătire temeinică, au cunoştinţe bune, sunt interesanţi şi ca muncitori pentru toată lumea. Deci, noi vedem în acest grup o mină de aur pentru viitorul ţării. Dacă îi facem să revină acasă cu cunoştinţele lor, cu experienţa lor, cu elanul lor tineresc şi cu faptul că nu sunt membri de partid, dar sunt oameni interesaţi să facă lucruri bune nu pentru oarecare grupare politică, dar pentru toată ţara în general, eu cred că aici este şansa noastră.”

Europa Liberă: Care este sprijinul pe care îl oferă Belgia Moldovei pe această cale de apropiere de Uniunea Europeană?

Andrei Dragancea: „Sprijinul ţării de reşedinţă pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană este foarte concludent. Deci, avem proiecte foarte clare de sprijin al vameşilor, a poliţiştilor de frontieră, a Ministerului de Interne în general pentru pregătirea către aderare. Există multe forme de manifestare a acestui sprijin, sunt convins de faptul că unele ţări rămân mult în urma Belgiei în a ne ajuta. Există disponibilitate şi nu prea des reuşim să o valorificăm la maxim, dar cu puţină voinţă şi cu puţină perseverenţă vom reuşi până la urmă să valorificăm aceste posibilităţi pe care ni le oferă ţara de reşedinţă.”

Europa Liberă: Dacă vorbim mai mult despre misiunea economică, despre cooperarea economico-comercială dintre Republica Moldova şi Belgia, ar fi şi rezerve nevalorificate?

Andrei Dragancea: „Cu siguranţă există. Chiar săptămâna trecută am discutat cu cineva despre posibilitatea importării vinurilor moldoveneşti în partea de sud a ţării. Deci, în Valonia, tradiţional, se bea vin francez, dar credem că există o nişă nevalorificată pentru vinurile moldoveneşti.”

Europa Liberă: Deşi am înţeles că vinurile moldoveneşti pot fi găsite pe piaţa belgiană?

Andrei Dragancea: „Cu siguranţă. Sunt câteva magazine, sunt câteva întreprinderi unde pot fi procurate vinurile şi spumantul moldovenesc, dar sunt puţine comparativ cu celelalte domenii. Dacă ar fi să mai vorbim acum despre unele domenii în care am putea să avem investiţii belgiene, cred că ar fi prelucrarea deşeurilor, unde belgienii sunt cu adevărat nişte experţi recunoscuţi în Europa. Cred că ar fi o altă posibilitate în valorificarea potenţialului ecologic, ceea ce am avut mai înainte în Lunca Prutului sau Răutului, sau alte bazine naturale şi care au fost defrişate sau industrial utilizate în perioada sovietică şi la care ar trebui, probabil, să revenim pentru a avea o faună şi o floră pe care a avut-o cândva Moldova. Cred că ar fi bine să mizăm şi pe experienţa belgienilor în acest domeniu şi este interes pentru asemenea lucruri. Ar fi încă în sfera producerii energiei regenerabile, belgienii tot sunt experţi în acest domeniu şi ar putea să ne ajute.”