Premierii Georgiei, Moldovei și Ucrainei au fost primiți aseară la cină la Berlin de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, într-un nou semnal al sprijinului occidental mărit pentru aspirantele la integrare europeană aflate în umbra Rusiei. Cât de importantă a fost prezența lui Iurie Leancă la cina cu Angela Merkel, l-a întrebat Valentina Ursu pe istoricul și publicistul de la Chișinău Ghe. Cojocaru.
Desfășurată în contextul crizei din Ucraina și imediat după alegerile europarlamentare, care au reliefat o tendință de creștere a forțelor politice eurosceptice, întâlnirea de la Berlin are o semnificație importantă în sine și, în special, pentru toate cele trei state: Germania, ca locomotivă a Uniunii Europene, arată că își menține cursul spre aprofundarea relațiilor cu Estul Europei și susține în continuare parcursul european al Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei.”
Europa Liberă: Și tot acolo, la Berlin, la această întâlnirea cu cei trei șefi de guvern, cancelarul Germaniei Angela Merkel a declarat că Uniunea Europeană nu urmărește să impună o alegere între Est și Vest acestor state și că nu urmărește o competiție în acest sens cu Federația Rusă. Cum ar trebui să înțelegem acest mesaj?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, din acest mesaj rezultă că ține de decizia proprie a acestor state din Estul Europei de a se pronunța liber și democratic, fără imixtiuni și presiuni din afară, asupra priorităților lor de integrare europeană și de a urma acest curs de apropiere de Uniunea Europeană.
În al doilea rând, că Uniunea Europeană rămâne deschisă către societățile democratice din Estul continentului și, în al treilea rând, trăgând, probabil, anumite concluzii din experiența recentă a relațiilor cu statul ucrainean, autoritățile europene nu ar desconsidera nici dialogul cu Federația Rusă asupra anumitor aspecte pentru a evita tensiunile inutile în procesul de redefinire a raporturilor cu această parte a Europei.”
Europa Liberă: Întâlnirea de la Berlin a avut loc înaintea reuniunii de astăzi a liderilor Rusiei, Belarusului și Kazahstanului la Astana, unde s-au pus bazele Uniunii Eurasiatice despre care se vorbește atât de mult. Vedeți vreo legătură între aceste două evenimente?
Gheorghe Cojocaru: „Doar una care subliniază existența a doi vectori opuși de integrare, dar, între Berlin și Astana este o cale lungă, un spațiu imens, în care este suficient loc pentru ambele direcții de integrare. După cum Minskul a luat decizia de a se integra în acest spațiu, tot așa și Chișinăului, de exemplu, sau Kievului trebuie să i se respecte dreptul și libertatea de a alege. Într-o lume a competiției au câștig de cauză modelele atractive și performante, iar, după cum se vede, odată cu formarea Uniunii Eurasiatice, Uniunea Europeană se va confrunta cu această nouă structură, în special, în plan economic, de unde și necesitatea de a întreține și niște linii funcționale de comunicare atât cu noul organism, în ansamblu, cât și cu actorii lui, în particular.”
Europa Liberă: Dar, oare, prin formarea Uniunii Eurasiatice nu se reface fosta Uniune Sovietică, un vis al liderului de la Kremlin Vladimir Putin, care de atâtea ori vorbea despre nevoia refacerii URSS?
Gheorghe Cojocaru: „Există asemenea temeri, nu puține, și ele nu pot fi ignorate, deși inițiatorii acestei noi structuri subliniază caracterul exclusiv economic al Uniunii Eurasiatice. Lenin, să amintim, între altele, a și propus în 1922, la momentul formării Uniunii Sovietice, crearea unei Uniunii a Republicilor sovietice ale Europei și Asiei, ca un prototip al republicii mondiale a proletarilor. Probabil, astăzi pretențiile fondatorilor acestei Uniuni sunt mai modeste, or, în condițiile actuale, formarea Uniunii Economice Eurasiatice, pe baze realmente benevole și de interes reciproc, va trebui să treacă examenul timpului și să-și dovedească valabilitatea.”
