Fără vize în Uniunea Europeană

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Eliminarea vizelor de călătorie în Uniunea Europeană a dublat numărul solicitărilor pentru cetăţenia Moldovei şi paşapoarte biometrice de la locuitorii regiunii transnistrene.

„Am paşaport moldovenesc şi aş vrea să-l schimb pe unul biometric ca să pot călători fără bariere”.

Apropierea Moldovei de Uniunea Europeană va aduce mai aproape şi cele două maluri ale Nistrului, este convingerea ministrului moldovean de externe, Natalia Gherman.

Şi… ţăranii din satele moldoveneşti din stânga Nistrului au în continuare interdicţie de la Tiraspol pentru a-şi lucra terenurile.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:

***

Cetăţenii moldoveni care au un paşaport biometric pot călători liber în Uniunea Europeană începând cu 28 aprilie. Evenimentul a fost marcat la Atena, în capitala Greciei, care deţine preşedinţia în Uniunea Europeană, unde s-a aflat o delegaţie guvernamentală de la Chişinău din care au făcut parte studenţi şi membri ai familiilor unor moldoveni plecaţi din ţară. Moldova este prima țară dintre cele șase ale „Parteneriatului estic” ai cărei cetățeni pot intra fără vize în majoritatea țărilor Uniunii Europene și în câteva țări ne-membre, ca Norvegia, Elveția și Islanda. Marea Britanie și Irlanda solicită moldovenilor în continuare vize. Peste 1600 de moldoveni au plecat spre Uniunea Europeană în prima zi când au putut circula fără vize în spațiul Schengen, a informat Poliția de Frontieră.

Procesul de liberalizare a vizelor a făcut să se dubleze, practic, numărul transnistrenilor care vor să obţină cetăţenia Moldovei şi un paşaport biometric, a declarat, cu referire la statistica oficială, şeful Biroului pentru reintegrare de la Chişinău, George Balan. „Am observat, practic, dublarea adresărilor faţă de anii trecuţi şi faţă de anul trecut, de exemplu, a numărului de populaţie care se adresează ca să-şi perfecteze actele moldoveneşti din sistemul naţional de paşapoarte. În prezent noi avem circa 300 de mii de cetăţeni cu acte în regulă în regiunea transnistreană. Federaţia Rusă are cca 180 de mii, Ucraina are cca 80-90 de mii de cetăţeni”, a declarat George Balan, la o conferinţă organizată la Cahul pe tema integrării europene şi a reglementării transnistrene.

Emisarul rus la negocierile în chestiunea transnistreană a spus că formatul de menținere a păcii la Nistru nu se poate schimba atâta vreme cât părțile nu ajung la un acord politic. Într-un interviu acordat agenției ruse Itar-Tass, Serghei Gubarev a spus că Moscova este gata să ia în considerare chemările la schimbarea misiunii internaționale, dar a adăugat că rolul pacificatorilor deocamdată nu s-a epuizat, deoarece negocierile care durează de 20 de ani nu s-au soldat cu nici un acord de natură politică. Gubarev a salutat faptul că în ultimele două decenii în Moldova nu și-a pierdut viața nici un membru al misiunii de pacificatori și a lăudat respectul pe care l-ar avea „toate părțile implicate” pentru cei peste 300 de pacificatori ruși.

Aderarea Republicii Moldova la NATO ar putea duce la pierderea regiunii transnistrene şi ar afecta stabilitatea din ţară, a declarat liderului Partidului Democrat Marian Lupu unui post de televiziune de la Chișinău. Publika.md îl citează pe Lupu cu declarația că o eventuală intrare în Alianţa Nord-Atlantică i-ar putea îndepărta şi pe cetăţenii din autonomia găgăuză, și de aceea Moldova trebuie să-şi păstreze statutul de ţară neutră, și doar în caz de pericol să ceară ajutorul altui stat sau bloc militar. În opinia lui Marian Lupu, renunţarea la neutralitate poate fi decisă doar în cadrul unui referendum.

La Tiraspol şi Bender au fost instalate corturi pentru colectarea de semnături în sprijinul unui apel către preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, în care se cere recunoaşterea independeţei Transnistriei. Acţiunea a fost iniţiată de partidul Vozrojdenie (Renaşterea), condus de liderul administraţiei transnistrene Evgheni Şevciuk, şi Uniunea comunităţilor ruse din Transnistria. Semnăturile ar urma să-i fie înmânate vicepremierului rus Dmitri Rogozin, care este aşteptat de 9 mai la parada din Tiraspol

Pe 9 mai, de Ziua Victoriei, preşedintele rus Vladimir Putin şi premierul Dimitri Medvedev vor fi în Crimeea, după parada militară din Piaţa Roşie, anunţă mediile de informare ruseşti. Putin va vizita baza flotei de la Marea Neagră, din portul Sevastopol. Va fi prima vizită a preşedintelui de la anexarea peninsulei.

Statele Unite au impus noi sancţiuni unor oficialităţi şi companii din Rusia. Printre cei vizaţi este şi Igor Secin, un colaborator apropiat al președintelui rus Vladimir Putin. Au fost impuse sancţiuni şi unui număr de 17 companii rusești în legătură cu ceea ce Washingtonul numește rolul „indiscutabil” al Moscovei în violențele din Ucraina. Este al treilea val de sancțiuni americane ca răspuns la anexarea de către Rusia a regiunii Crimeea. După Washington, şi Bruxellesul şi-a extins lista de sancţiuni. La Moscova, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a criticat sancţiunile impuse de Statele Unite si Uniunea Europeană, spunând că sînt lipsite de bun simț.

***
Europa Liberă: Cetăţenii moldoveni pot călători liber în ţările Uniunii Europene din 28 aprilie. Ceea ce a făcut ca cererea de paşapoarte biometrice să crească exponenţial în ultima perioadă. Şi cum aţi auzit la ştiri, statisticile oficiale arată că numărul solicitărilor din regiunea transnistreană pentru cetăţenia Moldovei şi un paşaport biometric s-a dublat de la începutul anului. Am încercat să aflăm cât de atractiv a devenit paşaportul moldovenesc după abolirea regimului de vize pentru ţările europene, discutând cu locuitori din Tiraspol.

„Am paşaport moldovenesc şi aş vrea să-mi fac unul biometric ca să pot călători fără bariere, să scap de birocraţie. Cred că este foarte util, indiferent de care parte a Nistrului te afli, e vorba de libertatea circulaţiei.”

„Dacă aş avea posibilitatea să călătoresc, să particip la competiţii, cred că mi-aş lua cetăţenia Moldovei. Aş putea să circul liber şi în Rusia, unde se întâmplă multe lucruri interesante în domeniul sportului. Voi deveni profesor de cultură fizică, iar până acum am călătorit numai în Rusia şi Ucraina.”

„Nu, nu-mi voi schimba cetăţenia, voi rămâne cetăţeană a Federaţiei Ruse. Bunicul meu este din Moscova, ambii părinţi sunt ruşi, de aceea rămân fidelă naţiunii mele. Există expresia „suflet rusesc”, dar n-am auzit niciodată de un „suflet european” sau „suflet american”. Între noi există o anumită legătură spirituală şi nu contează dacă eşti moldovean, rus sau ucrainean. Cu toţii suntem slavi, în statul nostru tot poporul este unit, aici funcţionează trei limbi oficiale, nu ştiu dacă mai există într-o altă ţară aşa ceva, şi putem fi numai invidiaţi pentru prietenia de aici dintre popoare.”
„Nu, nu-mi doresc cetăţenia moldoveană. Şi nu văr nimic pozitiv în faptul că poţi călători liber peste hotare fără viză. Pentru că nimeni nu ne aşteaptă în Europa şi nimeni acolo nu are nevoie de noi. Cred totuşi că Rusia este mai aproape de noi decât Europa. În plus, cerinţele pentru călătoria fără viză sunt destul de drastice – trebuie să ai bani, documente justificative, viză de reşedinţă, invitaţie... Nu are sens. Dacă ai bani, oricum poţi călători liber în Europa.”

„Călătoriile fără vize? Pare interesant. Eu am cetăţenia rusă, dar nu am viză de reşedinţă, iar asta e o problemă. De aceea am mers tot timpul peste hotare prin Ucraina. Nu ştiu cât e de adevărat, însă circulă zvonuri că şi Ucraina ar putea să ceară viza de reşedinţă. Atunci singura ieşire din situaţie este paşaportul moldovenesc, şi nu atât pentru călătoria fără viză, cât pentru a putea în general de aici să pot ieşi.”

Europa Liberă: Opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol. La Chişinău, apropierea Moldovei de Uniunea Europeană este privită nu numai ca instrument de modernizare a ţării, dar şi de apropiere între cele două maluri ale Nistrului, prin oportunităţile pe care le oferă pentru toţi cetăţenii, indiferent de care parte s-ar afla. De acest lucru este convinsă şi ministrul afacerilor externe al Republicii Moldova, Natalia Gherman, cu care a stat de vorbă colega mea Valentina Ursu.

Europa Liberă: Doamnă ministru, în ce condiţii poate creşte numărul euro-optimiştilor?

Natalia Gherman: „Numărul euro-optimiştilor va creşte atunci când vor fi mai multe rezultate concrete, în urma procesului de integrare europeană pentru fiecare cetăţean. Şi aici aş vrea să menţionez evenimentul istoric care s-a produs, pe 28 aprilie curent – a intrat în vigoare decizia privind liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova. Fiecare

R. Moldova a revenit cu adevărat la normalitate, într-un domeniu atât de important pentru fiecare dintre noi – mobilitatea sporită a cetăţenilor în spaţiul european...
dintre noi a fost nu doar fericit, dar şi foarte mândru pentru ţară, pentru munca enormă depusă de cei care au negociat şi au implementat acest proces, dar şi pentru susţinerea fiecărui cetăţean, că eu nu cred că cineva a rămas indiferent.
Mie mi se pare că Republica Moldova cu adevărat a revenit la normalitate, într-un domeniu atât de important pentru fiecare dintre noi – mobilitatea sporită a cetăţenilor în spaţiul european. Moldovenii au recăpătat nu doar posibilitatea de a circula fără vize, dar şi demnitatea, demnitatea pentru noi ca popor şi demnitatea pentru fiecare dintre noi ca cetăţean… Atunci când noi alegem unde şi când trebuie să plecăm, atunci când nu sunt impedimente în calea mobilităţii, create artificial, atunci cu adevărat ne simţim liberi.”

Europa Liberă: Doamnă Gherman, procesul de eurointegrare poate face mai constructiv dialogul dintre Chişinău şi Tiraspol?

Natalia Gherman: „Fără îndoială. Beneficiile procesului de integrare europeană a Republicii Moldova sunt deschise pentru toţi cetăţenii ţării, indiferent unde locuiesc. Constatăm, în ultima perioadă, o solicitare sporită pentru paşapoartele Republicii Moldova din partea populaţiei care locuieşte în stânga Nistrului, deoarece cetăţenii de acolo au văzut rezultate tangibile, concrete, pentru fiecare dintre ei şi, poate, pentru prima dată, au crezut în succesul acestui proces de integrare europeană.”

Europa Liberă: Dialogul politic dintre Chişinău şi Tiraspol poate pune la bază acest subiect – eurointegrarea?

Natalia Gherman: „Mie mi se pare că atitudinea şi reacţia cetăţenilor simpli care locuiesc în regiunea transnistreană va trebui să fie un element de bază care, în mod normal şi logic, ar trebui să motiveze şi conducerea politică a regiunii în ceea ce priveşte continuarea dialogului politic. Cei care nu vor sau nu pot auzi mesajele oamenilor pentru care, în mod normal, trebuie să lucreze, nu merită să fie la conducere şi nu merită să continue acest proces. În asemenea caz, procesul se va desfăşura de dragul procesului şi nu pentru a obţine rezultate concrete pentru oamenii care aşteaptă asemenea rezultate.
Bineînţeles, trebuie să muncim în continuare, pentru a face Republica Moldova, mai ales, malul drept al Nistrului şi mai atractiv pentru cei care locuiesc în regiunea transnistreană. Şi tot ce facem împreună cu UE este tocmai îndreptat spre modernizarea, transformarea şi dezvoltarea întregii ţări. Mai multe proiecte finanţate de Uniunea Europeană au fost deja realizate, mai mulţi kilometri de drumuri naţionale au fost reabilitate. Şi această activitate va continua şi pe viitor. Poduri au fost reconstruite, mai multe proiecte sociale au fost finanţate pentru cetăţenii care locuiesc în diferite regiuni ale Republicii Moldova. Şi, nu în ultimul rând, Republica Moldova, în această perioadă, din 2009 încoace, a devenit o ţară cu adevărat democratică, cu adevărat liberă, unde se respectă drepturile şi libertăţile fundamentale ale fiecărui cetăţean, unde oamenii nu sunt discriminaţi pe niciun criteriu, unde presa activează în condiţii libere şi independente.

Poate nu realizăm că acesta este un mare succes al societăţii noastre, atât de firesc este pentru noi sentimentul de libertate, libertate în acţiuni, în exprimare, în gândire. Însă, dacă facem comparaţie cu ceea ce a fost înainte, până în 2009, sau dacă facem comparație cu situația existentă, în alte state ale Parteneriatului Estic, de exemplu, comparația este categoric în favoarea Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Natalia Gherman, ministrul afacerilor externe al Republicii Moldova, răspunzând întrebărilor Valentinei Ursu.

***

Europa Liberă: Între timp, în regiunea transnistreană a început o campanie sprijinită de autorităţi pentru colectarea de semnături pe un demers către preşedintele rus Vladimir Putin în care se cere recunoaşterea independenţei regiunii transnistrene. Iniţiativa urmează unui apel la recunoaştere al Sovietului suprem din Tiraspol adresat Rusiei şi comunităţii internaţionale şi care nu este primul de acest fel în ultimele două decenii. Cât de eficientă ar putea fi noua campanie? Europa Liberă i-a întrebat pe câţiva locuitori din Tiraspol şi Bender.

„Cred că este o acţiune eficientă şi oportună. Trebuia demult iniţiată şi probabil că acum este momentul potrivit”.

„Ce rost are, dacă am mai făcut odată acest lucru şi nu ne-au recunoscut. Am avut şi un referendum la care majoritatea s-a pronunţat pentru, dar nu ne-au recunoscut. Şi atunci care este sensul? Să ne îmbărbătăm din nou, că vrem cu toţii, dar n-o să ne lase? La ce bun?”

„Desigur, mi-aş dori mai mult să fim împreună cu Europa, decât cu Rusia. Cel puţin ar fi mai simplu să călătorim. De aceea, nu noi semna apelul. Este important ca oamenii să-şi schimbe mentalitatea şi atunci şi lumea din jurul lor se va schimba. Dar oamenii încearcă să schimbe ceva în exterior, ca să schimbe lumea. Nu au cum. Schimbările vin numai din interior.”

„Voi semna apelul şi îmi doresc ca Transnistria să se alipească la Rusia. Este spre binele Transnistriei. Neapărat voi merge.”

„În legătură cu evenimentele foarte neplăcute din Ucraina, cred că este o acţiune oportună şi care va da roade.”

„Am trecut de câteva ori pe lângă corturile unde se adună semnături şi voi semna şi eu neapărat. Nu ştiu cât de eficientă va fi această campanie, dar noi trăim cu speranţa şi va fi şi un gest de patriotism din partea noastră, mai ales acum când întreaga lume, şi America şi Europa sunt împotriva acţiunilor lui Putin. Eu cred că trebuie să-l susţinem pe Putin şi că majoritatea populaţiei Transnistriei sprijină a sa politică”.

***

Europa Liberă: Despre liberalizarea vizelor, apelul la recunoaştere al Transnistriei şi alte evenimente importante ale săptămânii trecute, colega mea Lina Grâu a stat de vorbă cu politologul din Tiraspol, Andrei Safonov:
Andrei Safonov: În Transnistria s-a reacționat extrem de pragmatic la liberalizarea regimului de vize, cu același pragmatism pe care locuitorii de acolo l-au adoptat în toți acești 24 de ani de existență a problemelor politice nesoluționate dintre Chișinău și Tiraspol. Pașapoartele biometrice constituie indiscutabil o modalitate de soluționare a unor probleme cu care se confruntă oamenii, iar atractivitatea lor ar fi fost și mai mare dacă ar fi existat posibilitatea de a munci în țările Uniunii Europene. Deși nici așa cum este acum nu e rău.

Dar este prematur să se mizeze pe faptul că simpatiile politice ale transnistrenilor vor sălta brusc dinspre cele pro-ruse și pro-eurasiatice către cele pro-europene. Și asta, pentru că Rusia și proiectul eurasiatic în general în Transnistria este perceput ca o garanție a securității fizice, politice și economice, ca o garanție a existenței statului transnistrean, chiar dacă acesta rămâne nerecunoscut.

Dar, în același timp, toată lumea înțelege și faptul că Federația Rusă este interesată atât în fortificarea influenței sale în Transnistria, cât și în extinderea acestei influențe către tot teritoriul fostei Moldove sovietice. Iată de ce trebuie să ne așteptăm ca Rusia să participe tot mai activ la viața politică a Republicii Moldova. Această activizare va spori către sfârșitul toamnei, când în Republica Moldova urmează să aibă loc alegeri parlamentare. Moscova fie va reuși să influențeze schimbarea cursului de politică externă a Chișinăului prin intermediul noilor autorități care vor veni în urma acestor alegeri, fie parcursul european al Republicii Moldova se va menține în totalitate.

Cred că acest factor va și determina tactica acțiunilor de mai departe a Moscovei în raport cu Transnistria. Dacă va deveni clar că nu există cale-întoarsă în procesul integrării europene, ajutorul pentru Transnistria și probabilitatea ca independența acesteia să fie recunoscută vor crește.

Europa Liberă: Săptămâna trecută în Transnistria a început colectarea de semnături în susținerea apelului către președintele rus Vladimir Putin cu privire la recunoașterea independenței Transnistria și alipirea ei la Rusia. Din informația apărută în presă rezultă însă că nu există prea mulți doritori de a semna acest demers. Cum vă explicați acest lucru?

Andrei Safonov: În situația dată nu contează atât de mult numărul mare sau mic de semnături. Transnistria pune accent pe rezultatele referendumului din 2006 care sunt deja cunoscute. Astfel încât orice proces de colectare de semnături nu aduce nimic noi, ci mai degrabă este o încercare de a aduce în atenția publică problema Transnistriei, pe fundalul evenimentelor din Ucraina.

Transnistria pare să nu se implice în ceea ce se întâmplă în Ucraina, deoarece țara vecină este foarte mare. Dar se pare că cei din conducerea Transnistriei au decis să amintească totuși Moscovei că a venit timpul să țină cont mai mult de doleanțele aliaților ei, chiar dacă sunt aliați nerecunoscuți.
Europa Liberă: Dle Safonov, toți actorii occidentali spun că cerințele Transnistriei sunt irealizabile, pentru că regiunea este parte a Republicii Moldova. Cât de real credeți că este ca în circumstanțele actuale Moscova să recunoască totuși independența Transnistriei?

Andrei Safonov: Cred că în acest moment este încă devreme să punem problema în felul acesta, cel puțin până în momentul în care se vor clarifica lucrurile în estul și sudul Ucrainei.

Cum vor evolua lucrurile acolo e greu de spus, dar din punctul meu de vedere există un factor important care trebuie luat în calcul. În acest moment Transnistria a luat o pauză și nu se implică direct în confruntarea din Ucraina. Acest lucru înseamnă că Tiraspolul își menține o anumită libertate de manevră și își asigură atât o atitudine bună din partea Moscovei, cât și o minimă loaialitate din partea puterii actuale de la Kiev – cel puțin nu îi dă motive pentru introducerea de sancțiuni. Astfel încât orice decizie care va fi adoptată în privința Tiraspolului pva veni nu pe un teren agresiv, ci pe unul pozitiv.

Transnistrenii, am impresia, au adoptat acum, pe de o parte, o poziție de așteptare, iar, pe de altă parte, încearcă să lucreze cu Moscova la modul direct – pe probleme de ajutor financiar, umanitar, investiții în sectorul agro-alimentar etc. Acum, aceste aspecte pentru economia și sectorul social ale Transnistriei sunt mai importante chiar decât recunoașterea independenței pe plan internațional.

Europa Liberă: O întrebare care preocupă atât Chișinăul, cât și Occidentul este dacă nu cumva contingentul de trupe ruse din Transnistria se poate implica în confruntarea care are loc între Kiev și Moscova. S-a scris despre mai multe scenarii, inclusiv despre faptul că trupele de la Tiraspol pot ajunge la Odesa sau la Chișinău. Credeți că există vreo amenințare de destabilizare a situației în regiune venind din partea trupelor ruse?

Andrei Safonov: Cred că la mijloc este mai mult un element de înfricoșare prin care unii experți și politicieni tensionează situația.

În Transnistria sunt mai puțin de 1500 de militari, dintre care o parte sunt pe bază de contract, sunt și femei-subofițeri – nu este contingentul cu care poți organiza o operațiune de atac. Pentru comparație, în Crimeea erau până în 16 mii de militari ruși. În plus, nu e logic ca Transnistria să fie folosită în aceste scopuri, deoarece de la frontiera transnistreană până la Odesa sunt 100 km. Dacă Rusia ar dori să desfășoare vreo operațiune militară acolo, i-ar fi cu mult mai simplu să o facă pe mare sau aerian, nu printr-o operațiune terestră care ar necesita și un contingent cu mult mai mare.

Având în vedere și declarațiile părții moldovenești care a spus că nu are informații cu privire la careva intenții ostile din partea Transnistriei sau a trupelor ruse dislocate acolo, cred că se va merge pe tactica așteptării – atât din partea Chișinăului, cât și din partea Tiraspolului. Pentru că atunci când se luptă giganții, micii boxeri nu au ce căuta pe ringul de luptă.

Europa Liberă: Tiraspolul a anunțat că săptămâna trecuta s-au împlinit 20 de ani de când a fost lansat procesul de negocieri pentru reglementarea conflictului transnistrean. Cum vedeți viitorul acestui proces?
Andrei Safonov: Din punctul meu de vedere, pe fundalul evenimentelor din Ucraina care au loc acum, excluderea componentei militare, violente, a conflictului transnistrean a fost un succes considerabil și din acest punct de vedere negocierile dintre Chișinău și Tiraspol, în formate diferite, a avut un efect pozitiv. Altceva este că nu s-a reușit semnarea unui acord privind reglementarea politică, dar acest aspect nu depinde doar de Moldova și Transnistria. Trebuie să fim conștienți de faptul că acum se decide nu doar care vor fi cedările sau pozițiile menținute de către părți. Se decide de fapt menținerea în una sau alta sfere de influență – pe de o parte UE și SUA, pe partea cealaltă – proiectul integraționist eurasiatic, nucleul căruia este Federația Rusă. Adică Moldova și Transnistria trebuie să adopte decizii politice radicale care vor determina soarta ambelor regiuni pentru decenii înainte.

Astfel încât acest moment – al reglementării politice a conflictului – nu va fi soluționat prea curând. Dar din punctul de vedere al monitorizării situației în Zona de Securitate, al mecanismului de dispersare a trupelor, de eliminare a provocărilor procesul de negocieri și-a jucat și continuă să joace rolul său pozitiv.

Europa Liberă: Apropo despre Zona de Securitate și Misiunea de pacificare din acolo, experții IDIS Viitorul au prezentat un studiu în care sugerează reformatarea acestei misiuni și înlocuirea ei cu una civilă sub mandat internațional. Cât de realistă vi se pare această sugestie?

Andrei Safonov: În contextul actual legat de Ucraina sunt sigur că Tiraspolul va bloca imediat o astfel de inițiativă, de altfel cum a făcut și până acum, iar Moscova va susține această poziție. Și în Transnistria, și în Moldova mai mulți politicieni sunt îngrijorați de faptul că o misiune civilă nu va putea controla în mod eficient situația în Zona de Securitate, în special aflarea în această zonă a trupelor militare și paramilitare.

Atenția de la acest subiect acum este sustrasă de evenimentele din Ucraina. Și am amintit asta pentru a sublinia că inclusiv contextul actual din Ucraina va determina Kievul, cel mai probabil, să-și formuleze o abordare nouă vizavi de ceea ce se întâmplă între Moldova și Transnistria.

Europa Liberă: Din toamna acestui an Republica Moldova va avea un regim de comerț liber cu Uniunea Europeană. Tiraspolul oficial nu dorește să se alinieze la acest Acord, pe de altă parte însă cifrele indică asupra faptului că exporturile sunt orientate în mare parte către UE. Acest lucru înseamnă că agenții economici transnistreni nu vor putea exporta în condiții preferențiale pe piața europeană și vor înregistra pierderi. Ce ieșire vedeți din această situație?
Andrei Safonov: Cred că această situație este o consecință a raportului de forțe dintre UE și Federația Rusă. În 2006, cu aportul UE Ucraina a fost determinată să nu admită exporturile din Transnistria decât dacă sunt însoțite de certificate de origine din Republica Moldova. Acest lucru a determinat reorientarea fluxurilor de mărfuri dinspre est către vest.

Acum însă, când rolul Federației Rusă se fortifică, cel puțin în Ucraina în zona de est și în sud, când susținerea Moscovei crește, Rusia va depune efortul de a reorienta înapoi fluxurile de mărfuri din Transnistria.

Astfel încât cred că pe de o parte Transnistria va propune UE să elaboreze un mecanism de compromis pentru comerțul reciproc, dar Tiraspolul nu va adera oficial la zona de liber schimb cu UE și nici nu va merge pe calea asocierii comunitatea europeană.

Europa Liberă: Săptămâna trecută Tiraspolul a restituit școlii cu predare în limba română din Bender ștampila și bunurile confiscate acum două luni, când directorul instituției a fost reținut de miliția transnistreană. Putem spune că problema este soluționată, sau ne putem aștepta la noi agravări, eventual în toamnă, când reîncepe anul școlar?

Andrei Safonov: Cred că acum nici Chișinăul, nici Tiraspolul nu știu cum va evolua situația în toamnă. Acum e greu de prezis situația pentru următoarele o lună-două. Situația cu restituirea ștampilei cred că este un pas de pozitiv de compromis.

Situații de felul acesta au mai fost – în momentele acutizării relațiilor Chișinăul și Tiraspolul au acționat mereu exercitând presiuni asupra acestor școli de sub jurisdicția Chișinăului. Ulterior, când se făceau pași în întâmpinare, atenția față de aceste școli din fericire scădea și copiii și profesorii aveam posibilitatea să lucreze în condiții normale.

Nu știu cum va fi de această dată, dar faptul că instituțiile de învățământ au fost excluse din confruntarea reciprocă este indiscutabil un moment pozitiv.

Mai mult decât atât, cred că dacă relațiile dintre Chișinău și Tiraspol se vor agrava din nou, de data aceasta atenția va fi îndreptată nu atât către instituțiile de învățământ, cât spre aspectele cu caractere economic – exporturile, importurile, situația din Zona de Securitate, posibile încercări de a influența asupra situației din Ucraina. Contradicțiile, în opinia mea, vor deveni mai globale și situația privind instituțiile de învățământ va trece pe planul doi.

Europa Liberă: Politologul din Tiraspol Andrei Safonov, într-un interviu realizat de Lina Grâu.

***
Europa Liberă: Discuţiile între principalii negociatori ai Chişinăului şi Tiraspolului, Eugen Carpov şi Nina Ştanski, decurg anevoios în ultima vreme, iar una din chestiunile cele mai sensibile este cea a terenurilor care aparţin fermierilor din satele moldoveneşti din stânga Nistrului. A început luna mai, iar pământul rămâne pârloagă, pentru că administraţia din Tiraspol nu le mai permite ţăranilor să-şi lucreze terenurile şi nu mai recunoaşte înţelegerea din 2006, prin care liderul de atunci Igor Smirnov îşi dăduse acordul. Ceea ce nu însemna însă că ţăranii nu aveau periodic probleme. Acum însă, Tiraspolul nu le mai recunoaşte actele de proprietate asupra pământului şi-i pune pe ţărani să se înregistreze la Dubăsari şi să-şi ia în arendă propriile lor terenuri. Despre dificultăţile prin care trec fermierii, Valentina Ursu a stat de vorbă cu Ştefan Driga din satul Molovata, proprietarul unui teren de peste 400 de hectare care se află dincolo de şoseaua Dubăsari-Tiraspol. Colega mea l-a întrebat mai întâi de ce problema terenurilor devine actuală în fiecare primăvară?

Ştefan Driga: „Cine nu vrea să o rezolve. Nu vor Moldova să fie o ţară unită. Noi am rămas ca o monedă de schimb aici. Dacă apar probleme între Tiraspol şi Chişinău, Tiraspolul are o pârghie – ne închide traseul. Noi, în 2005, am depus dosar la CEDO. Sunt drepturile noastre principale care ne sunt încălcate – dreptul la proprietate privată, dreptul la muncă. Şi nimeni nu vrea să hotărască.”

Europa Liberă: Acum aţi prelucrat pământul?

Ştefan Driga: „Gospodăria pe care o conduc, „Agro-Tiras”, are 400 de hectare după traseu, dintre care 220 sunt semănate.”

Europa Liberă: Dar restul?

Ştefan Driga: „180 sunt arate, pregătite. Am participat şi eu la negocieri, i-am spus doamnei Ştanski: „Noi, oficial, nu avem nicio scrisoare, ca agent economic, să prelucrăm pământurile”. Doar nu ni s-a interzis oficial nimic, au alungat tractoristul de pe câmp şi atât. În august am arat, în septembrie, am semănat şi nimeni nu ne-a interzis, spuneau să lucrăm, că totul este bine. Astăzi, când ni se interzice, daţi-ne o scrisoare oficială ca eu să pot da în judecată. Domnul Şevciuk vorbeşte de un „divorţ civilizat”. La un divorţ civilizat, soţia sau bărbatul mai plăteşte alimente, se acordă jumătate de an să se gândească. Procedaţi şi acum tot aşa – să terminăm anul. Şi atunci se vor iubi iar, poate. De ce se procedează necivilizat? De ce aşa?”

Europa Liberă: Şi răspunsul dumneavoastră?
Ştefan Driga: „Este un şantaj pentru Republica Moldova. Da, sunt probleme, poate, economice, dar astăzi satul Molovata Nouă se dezvoltă cu mult mai bine decât satele din Transnistria: s-a construit apeduct de opt milioane, au fost reparate Casa de Cultură, primăria, grădiniţa, lucrările sociale se fac.”

Europa Liberă: Totuşi, mulţi poartă două paşapoarte în buzunar...

Ştefan Driga: „Poartă din pricină economică. Este o bătaie de joc de aceşti oameni. În primul rând, sunt nevoiţi să se pună la evidenţă la Dubăsari şi au atâtea probleme. De aceea, dacă astăzi a apărut posibilitatea de a merge cu paşaport moldovenesc în Uniunea Europeană, este un rând mare la Dubăsari, ca să se obţină paşapoarte biometrice. Lumea nu se uită la politică, ea îşi face interesul pe care îl are.”

Europa Liberă: Din moment ce liderul tiraspolean, Evgheni Şevciuk, insistă pe acest „divorţ civilizat” cu Chişinăul şi solicită această recunoaştere a regimului secesionist, credeţi că şansa reunificării Moldovei e cu izbândă?

Ştefan Driga: „Părerea lui Şevciuk nu e şi părerea majorităţii locuitorilor din Transnistria. Şi noi suntem din partea stângă a Nistrului, suntem transnistreni, suntem douăzeci şi ceva de mii de locuitori, zece sate care aparţin Republicii Moldova şi ei ne ignoră, de parcă noi nu existăm. Ei exprimă părerea lor personală, dar în toate satele din stânga Nistrului, practic, sunt moldoveni, au cetăţenie moldovenească, au rude. Ce înseamnă să fie aici o enclavă rusească, când dintr-o parte este Ucraina, iar din alta – Moldova? Aceasta este o prostie. Şi eu cred că aceasta nu va fi niciodată. Aceasta este dorinţa a 50 de conducători ai Transnistriei, dar nu a oamenilor de rând.”

Europa Liberă: Şi sprijinul acesta, care vine din partea Federaţiei Ruse, este o încurajare pentru administraţia de la Tiraspol?

Ştefan Driga: „Pentru administraţia de la Tiraspol, dar nu şi pentru oameni. Şi se întoarce aşa-numitul otkat înapoi, la Rusia, se spală banii şi nu mai mult. Duceţi-vă într-un sat, Harmaţca, Ţâbuleuca, în satele raionului Dubăsari, Doibani, Dubău, Coicova, care nu se dezvoltă şi veţi vedea ce se face acolo. Unde se duc banii, de ce nu au bani? Bugetul e mai mic decât al nostru. Politica e mare.”

Europa Liberă: Acestea sunt localități din subordinea Tiraspolului?

Ştefan Driga: „Da. Dar între cum se dezvoltă satele noastre, care sunt în subordinea Chişinăului şi cum se dezvoltă cele din subordinea Tiraspolului este o mare diferenţă.”

Europa Liberă: Despre integrarea europeană se discută? Sau mai mult despre integrarea în Uniunea Vamală Rusia-Belarus?
Ştefan Driga: „Dacă vorbeşti cu un cetăţean care priveşte canalul de televiziune ORT şi vorbești cu un cetăţean care are internet este diferenţă mare. Propaganda, care se face azi de ORT, duce lumea în eroare foarte mult.”

Europa Liberă: Şi lumea cum face diferenţă între adevăr şi minciună?

Ştefan Driga: „Nu vede diferenţa. În primul rând, dacă luăm drept exemplu Molovata Nouă, noi nu putem privi Moldova-1, Jurnal TV şi alte canale autohtone, fiindcă semnalul e foarte slab. De aceea, Moldova trebuie să facă tot posibilul ca satele din subordinea ei să aibă posibilitatea de a viziona toate programele moldoveneşti. Atunci va fi altă viziune, pricepere. Dar ORT-ul şi alte canale ruseşti au altă politică. Sheriff-ul din Tiraspol retransmite 50 de canale ruseşti şi niciunul moldovenesc.”

Europa Liberă: Apropierea Moldovei de UE ar moderniza ţara?

Ştefan Driga: „Da. Ne aducem aminte, în anul 1992, când ne duceam în România, noi eram bogaţi, ei erau săraci. Astăzi faceţi o comparaţie şi veţi vedea ce drumuri şi cum s-au dezvoltat. Dacă atunci ei erau cu zece ani în urmă, acum noi suntem cu douăzeci de ani în urmă la capitolul dezvoltare. Aceasta este părerea mea.”

Europa Liberă: Dar nu vine nimeni să-ţi facă mai mult bine decât să-l poţi face tu...

Ştefan Driga: „Nu vine nimeni. Astăzi la noi problema cea mai mare este dacă infrastructură se face. Omul de rând nu vede crearea locurilor de muncă. Guvernul trebuie să se gândească ce condiţii să creeze ca investitorii să vină şi să creeze locuri de muncă, ca oamenii să nu plece la muncă la Sankt-Petersburg, Moscova, dar să rămână în ţară. De aceea statul trebuie să creeze locuri de muncă. Cum să facă aceasta? Trebuie să se gândească, sunt specialişti. Eu şi toţi cetăţenii din Molovata Nouă am votat, avem toate drepturile, ca şi ceilalţi. Eu cer ca să mi se respecte şi mie drepturile. Garantul ţării este preşedintele, guvernul, să vină, să vadă şi să hotărască problemele. Noi avem aceleaşi drepturi ca toţi locuitorii Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Lumea va ieşi la alegeri?
Ştefan Driga: „Desigur că vor ieşi. Noi suntem Republica Moldova, de ce dumneavoastră puneți așa întrebări?”

Europa Liberă: Despre situaţia din Ucraina discutați?

Ştefan Driga: „Îi compătimim.”

Europa Liberă: Vă pune pe gânduri, vă sperie?

Ştefan Driga: „Ne sperie, desigur.”

Europa Liberă: De ce?

Ştefan Driga: „Dacă confruntările ajung al Odesa, la Tiraspol, ce facem? Nu ştim ce va fi. Clar că ne îngrijorează aceste lucruri. Suntem vecini şi nu putem fi indiferenţi. Vorbim şi cu locuitorii din Dubăsari, care sunt ucraineni şi sunt îngrijoraţi. Noi am trecut, în 1992, prin această situație, ei nu ne-au înţeles, ne numeau români. Acum au văzut ce înseamnă separatism.”

Europa Liberă: Poate fi găsit leacul separatismului?

Ştefan Driga: „Nu. Nu ştiu cum ar putea Uniunea Europeană şi America să-l convingă pe Putin. Nu hotărâm noi întrebările acestea. Noi astăzi trebuie să muncim, să facem economie, să trăim bine.”

Europa Liberă: Acolo unde e prosperitate, duşmănie nu se face...

Ştefan Driga: „Lumea nu cere nimic. Duşmănie între satele care sunt sub jurisdicţia Moldovei şi Dubăsari nu este, nu este antagonism. Noi ne întâlnim, ne ajutăm economic, mulţi ne compătimesc că astăzi vor să ne lipsească de proprietatea noastră privată. Oamenii foarte bine înţeleg că este conducerea care face politică.”

Europa Liberă: O auzeam pe doamna Ştanski, negociatorul din partea Tiraspolului, care zicea că nimeni nu vă interzice să ajungeţi la pământurile dumneavoastră.
Ştefan Driga: „Cum? Dacă tractoristul, care lucra, a fost preîntâmpinat că, a doua oară, va fi arestat. În al doilea rând, ea spune: „Da, poftim, duceţi-vă şi lucraţi, dar veniţi şi încheiaţi contract de arendă cu administraţia din Dubăsari”. Eu nu pot să dau proprietatea mea privată cuiva. În orice ţară, proprietatea privată este sfântă. De ce Transnistria nu recunoaşte proprietatea privată a noastră? La noi în familie, în anul 1931, bunelul era locuitor din Dubăsari şi avea pământ mult, şi a fost deportat, în Arhanghelsk, apoi a fost ucis, în 1937, în Tiraspol, dar tata, în 1933, împreună cu surorile a fost deportat în Siberia. Iată, au trecut 80 de ani şi istoria se repetă: pământul ni l-au luat, a mai rămas să ne deporteze… Dacă ar avea Transnistria o Siberie, eu cred ne-ar duce şi acolo... Unde-i civilizaţia? Ce să facem?”

Europa Liberă: Sărbătorile de Paşti aduc lumină în case, în sufletele oamenilor?

Ştefan Driga: „Desigur. Suntem creştini, mergem la biserică. Cu atât mai mult că a plouat. Eu ştiu că Dumnezeu este şi ne conduce, fără voia lui Dumnezeu nu se face nimic. Şi credem că va fi bine.”

Europa Liberă: Fermierul Ştefan Driga de la Molovata, în dialog cu Valentina Ursu.

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.