Opţiunile lingvistice ale şcolarilor moldoveni: „Să oferim posibilitatea pentru copii şi părinţi să aleagă” (Maia Sandu, Ministrul Educaţiei)

De astăzi, 1 iunie, la fiecare început de lună, Natalia Morari prezintă o ediţie în limba rusă a emisiunii „Punct şi de la capăt". Inviaţii primei ediţii sunt Ministrul Educaţiei Maia Sandu şi Serghei Lisenca, expert în educaţie.


Vă salut pe undele „Europei libere”. Sunt Natalia Morari şi aici este emisiunea «Punct. Şi de la capăt». Da, acum şi în limba rusă. În fiecare primă duminică a lunii, ne vom întâlni în studio, vom discuta principalele evenimente ale săptămânii. Promit că nu ne vom bate. Vom face totalurile. Dar ce poate fi mai important ca „ultimul clopoţel”, care a sunat acum două zile în toată ţara pentru o generaţie de absolvenţi, care încep o viaţă absolut nouă, necunoscută şi plină de surprize? Iar despre cât de pregătiţi sunt ei pentru această viaţă nouă, după ce pleacă din sistemul educaţional moldovenesc, vom discuta cu ministrul educaţiei, doamna Maia Sandu, şi cu expertul în domeniul educaţiei informale şi fostul profesor de istorie, domnul Serghei Lîsenko. Bună ziua, bine aţi venit la „Europa liberă”.
Europa Liberă: Doamna Sandu, se zice că să nu dea Domnul să trăim într-un timp al schimbărilor. Iar această generaţie a noastră de absolvenţi, care zilele trecute şi-au terminat studiile, trăiesc aşa timpuri, pentru că deja de câţiva ani trecem printr-o reformă a învăţământului. Puţini înţeleg ce se întâmplă, de fapt. Dar eu vreau să Vă întreb: această generaţie de absolvenţi, care mai ieri şi-a finalizat ultimul an în şcoli şi gimnazii, cine sunt ei? Cine sunt ca produs al sistemului educaţional din Republica Moldova?

Maia Sandu: „În primul rând, ei sunt copiii noştri. Şi, chiar dacă nu au cea mai bună pregătire, mai au încă timpul de a se regăsi, de a învăţa ceea ce nu au reuşit în sistemul nostru. Vreau să zic că acei care învaţă în sistemul nostru, chiar şi ei se pot realiza, dacă şi-o doresc cu adevărat. Ceea ce încercăm să facem...”

Europa Liberă: Ei se pot realiza doar în ţara noastră sau şi peste hotarele ei?

Maia Sandu: „O pot face şi peste hotare. Şi avem exemple suficiente, deoarece avem moldoveni care lucrează şi la Google, şi în bănci internaţionale etc. Nu putem
spune că astăzi nu avem copii care să înveţe foarte bine, chiar dacă sistemul nu este foarte bun. Am spus-o mereu în toate analizele şi documentele noastre.”

Europa Liberă: Serghei, aţi plecat din sistemul educaţional formal. Apropo, de ce? Pentru că nu mai aveţi încredere în acest sistem? Aşa cum aţi decis să Vă ocupaţi de cel informal, ca o părere din exterior, ce ne puteţi spune despre absolvenţii de azi? Sunt ei competitivi, mai buni, mai slabi ca cei din ţările vecine? Cu ce bagaj de cunoştinţe îşi încep ei calea spre o viaţă nouă?

Serghei Lîsenko: „În primul rând, nu accept generalizările în ceea ce priveşte absolvenţii noştri. Ei sunt cu toţii foarte diferiţi. Sunt foarte diferiţi aşa cum au valori diferite, scopuri diferite, experienţă diferită şi aspiraţii diferite. Şi din acest punct de vedere, sunt copii care au perspective reale. Ei ştiu exact ce vor să obţină. Ei ştiu exact ce trebuie să facă pentru aceasta şi ei lucrează în această direcţie. Sunt, probabil, şi mulţi copii care nu ştiu ce vor de la viaţă. Şi această grupă mare de copii nu a reuşit, probabil, în cadrul şcolii noastre să înţeleagă cum să-şi formuleze scopurile. Sistemul nostru de învăţământ, posibil, nu i-a învăţat cum pot să reuşească în viaţă. Şi viaţa din jur, din păcate, de multe ori le prezintă unele laturi negative, că nu există perspective, că nu sunt posibilităţi, că totul poate fi rezolvat doar de părinţi şi, astfel, apare o atitudine parazitară că cineva ar trebui să mă mai susţină ceva timp. Sunt şi din aceştia.”

Europa Liberă: Dumneavoastră credeţi că şcoala noastră educă această atitudine parazitară faţă de viaţă?
Serghei Lîsenko: „Cred că nu la modul intenţionat, pentru că nicăieri nu se declară aşa ceva. Dar sistemul, prin felul lui, contribuie la aceasta. Unii elevi cu o personalitate mai puternică, opunându-se sistemului şi educându-şi aceste calităţi combative, aceste calităţi de luptător, ulterior se descurcă bine în viaţă, dar ei intră în conflict cu sistemul şi trec prin mai multe situaţii de conflict. Profesorii intră de multe ori cu ei în conflict. Şi de obicei ei sunt nemulţumiţi unii de alţii.”

Europa Liberă: Reiese că cei mai puternici totuşi merg împotriva sistemului. Ceea ce înseamnă că e nevoie de schimbat sistemul. Despre aceasta am şi dorit să discutăm astăzi. Doamna Sandu, fundamentul oricărei reforme este o nouă legislaţie. În sistemul educaţional este vorba de Codul Educaţiei, care, odată cu venirea Dumneavoastră la minister, este discutat la modul cel mai activ. Se polemizează mult, deşi acesta încă nu a fost înaintat guvernului. Înainte de a trece la detalii, Vă rog să îmi răspundeţi simplu şi pe scurt la o întrebare. De ce elevii au nevoie de acest cod, de ce profesorii au nevoie de acest cod şi de ce părinţii au nevoie de acest cod? De fapt, ne-am putea descurca fără el?

Maia Sandu: „Codul educaţiei este necesar pentru ca să existe un suport juridic pentru toate acele reforme pe care le-am început. Desigur, unele lucruri sunt deja făcute şi cred că vom mai face încă câteva luni sau ani înainte. Dar dacă dorim să fim siguri de durabilitatea acestor reforme, atunci această lege trebuie să fie adoptată. Şi cu cât mai degrabă o vom face, cu atât va fi mai bine. Mi se pare că societatea chiar cere această lege nouă. Chiar dacă nu toţi înţeleg ce este în această lege, toţi înţeleg că aceasta ne va ajuta să realizăm reformele. În Strategia „Moldova-2020”, unde ne referim la calitatea educaţiei, am expus ce vrem să facem cu această lege. Calitatea include şi calitatea infrastructurii şcolare, include calitatea profesorilor, include calitatea curriculumului. Încercăm să creăm o arhitectură nouă, dacă putem spune aşa, o arhitectură a calităţii ce se referă la standardele din învăţământ. Ca să putem să verificăm unde suntem în comparaţie cu aceste standarde...”

Europa Liberă: Iar standardele actuale prin ce sunt rele?
Maia Sandu: „Dar nu avem aşa standarde. Spre exemplu, avem învăţământ universitar, dar nu avem o agenţie care să spună că într-o universitate concretă programul corespunde standardelor europene sau, să zicem, celor din regiune ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Vorbind pe şleau, acum fiecare poate deschide o universitate într-un subsol, cum se întâmpla în anii ’90.

Maia Sandu: „Da, agenţia să spună ce au mai bun. Desigur, avem o anumită procedură, dar suntem încă departe de ceea ce poate fi numit un standard bun. Şi nu e vorba doar de universităţi. Ne putem referi şi la şcoli ş.a.m.d. Or, avem nevoie de unele standarde ca să putem arăta oamenilor, chiar profesorilor, ce trebuie de făcut, încotro trebuie de orientat.

Avem nevoie şi de instituţii care, pe de o parte, să controleze, pe de alta, să ajute la implementarea acestor standarde. E vorba despre o latură a acestei legi. Pe de altă parte, noi dorim ca elevii să nu înveţe pur şi simplu, dar să înveţe lucruri utile. Şi când ne referim la utilitate, este vorba, desigur, despre ceea ce ne este cerut de piaţă, despre faptul că angajatorii de azi zic că nu le convine ceea ce pregătim noi. Iar pe de altă parte...”

Europa Liberă: Sunt pur şi simplu bani cheltuiţi din bugetul de stat...

Maia Sandu: „În şcoli este aceeaşi situaţie, pentru că noi nu vorbim doar despre creşterea profesională a omului, ci ne referim la creşterea personală şi socială a fiecărui copil. Dacă e să analizăm ce se întâmplă astăzi în şcoală, atunci vom observa că elevii nu întotdeauna înţeleg pentru ce studiază o disciplină sau alta sau nu înţeleg ceea ce învaţă în cadrul acestei discipline, la noi legătura cu partea practică nu este suficient de bună ş.a.m.d.

Aşadar, toate acestea, nu ştiu, dacă... Codul, desigur, este mare şi noi încercăm prin el să ridicăm responsabilitatea profesorilor şi mai ales a managerilor şcolari ş.a.m.d. Deoarece noi spunem la minister că un manager bun înseamnă o şcoală bună şi că un manager nu prea bun înseamnă o şcoală proastă. Aşadar, este un complex de astfel de măsuri. După ce codul va intra în vigoare, va trebui să mai lucrăm, după mine, încă vreo doi ani, ca să elaborăm unele documente normative, va trebui să creăm toate aceste agenţii. Or, avem mult de lucru. Avem nevoie să ştim că parlamentul şi politicienii vor susţine aceste reforme. Drept dovadă va fi aprobarea acestui cod.”
Europa Liberă: Probabil, nu toţi Vă susţin. Despre aceasta vom vorbi mai târziu. Este deja clar că nu toate partidele vor vota codul în forma în care el există azi, din varii motive, spre exemplu, din cauza punctului ce se referă la limba rusă. Dar, înainte să discutăm despre aceasta, aş vrea să aflu ceva, să-l întreb pe Serghei. Serghei, ceea ce propune acest cod, din câte înţeleg eu, într-un anumit sens, este o revoluţie în sistemul educaţional din Republica Moldova? Pentru că, atunci când noi ne dezicem de sistemul vechi şi în locul lui construim unul nou, calitativ, aceasta înseamnă că părinţii trebuie să depăşească mentalitatea de a da bani pentru faptul ca, la grădiniţă, copilul lor să recite cea mai lungă poezie, să fie în centru grupei, la şcoală, trebuie să nu mai dăm bani, pentru ca la sfârşitul anului notele copilului meu să fie cele mai bune, la fel şi profesorul să nu mai ceară ore obligatorii de meditaţie, ca să existe şansa pentru copilul Dumneavoastră de a lua o notă mare la BAC... Credeţi că este posibil, de fapt, aşa ceva în aşa o ţară cum este Moldova, unde totul depinde de relaţiile corupte, unde toţi foarte demult s-au obişnuit cu...

Serghei Lîsenko: „Cred că nu este vorba doar de o posibilitate, avem exemple pozitive când aceasta se întâmplă în realitate. Adică nu toţi părinţii sunt gata să dea bani doar pentru a obţine un rezultat de scurtă durată. Există părinţi care sunt conştienţi de faptul ce fac, ei au creat o relaţie constructivă cu sistemul educaţional. Or, nu este un secret că mijloacele bugetare care sunt alocate nu sunt suficiente pentru a oferi un învăţământ de calitate.

Acestea nu erau suficiente mai înainte şi acum la fel nu ajung pentru asigurarea materială, pentru resursele didactice şi pentru altele. Şi aceasta a şi fost un pretext ca părinţii să înceapă să investească.

Aşa au apărut asociaţiile părinteşti. Dar sunt şi asociaţii care ocupă o poziţie proactivă, care stau la masa de negociere cu administraţia instituţiei de învăţământ şi administraţia instituţiei de învăţământ le spune: Iată avem un buget de stat şi în limita lui noi putem să asigurăm copiilor noştri aceasta, aceasta şi aceasta. Vă convine? Părinţii zic: Nu, noi am dori ceva mai mult. Şi vă putem finanţa. Atunci instituţia şcolară zice: Bine, noi putem să propunem Dumneavoastră şi copiilor Dumneavoastră ceva mai mult. Propunem cursuri suplimentare, de aceea facem următoarele, spre exemplu, pentru noi este important astăzi, în epoca noilor tehnologii, ca fiecare să poată utiliza tehnologiile, dar noi nu avem computere. Şi atunci asociaţia părinţilor, convinsă de argumentele administraţiei, cumpără aceste computere.”
Europa Liberă: Înţeleg, am învăţat în aşa un liceu în care asociaţia părintească era foarte activă. Ea se ocupa de controlul mijloacelor financiare, aşa încât liceul într-adevăr era de calitate. Dar de aici reiese că nu putem vorbi despre învăţământ obligatoriu de calitate pentru toţi. El poate fi de calitate doar acolo unde părinţii sunt mai asiguraţi financiar. În şcoala unde părinţii sunt mai asiguraţi, aceştia îşi pot permite să finanţeze şcoala, iar undeva într-un sat, unde părinţii, cer scuze, nu au aceste posibilităţi sau părinţii au plecat în general şi au rămas doar bunicile şi bunicii, reiese că acea şcoală nu va fi competitivă. E o întrebare pentru doamna Sandu.

Serghei Lîsenko: „S-a spus aici un cuvânt – standarde, standarde minimale. Dacă vom avea standarde minimale, aceste standarde minimale vor fi acel reper care ne va permite...”

Europa Liberă: Cum vom ridica şcolile de la ţară la nivelul celor din capitală, aşa încât absolvindu-le, elevii să poată fi admişi la cele mai bune universităţi din lume. Cum?

Maia Sandu: „Nu aş spune că noi vom putea vreodată să ridicăm toate şcolile şi liceele la nivelul celor mai bune din Chişinău ş.a.m.d., deoarece mereu va exista aşa o diferenţă, mai ales dacă copiii foarte buni sau copiii cu un potenţial înalt decid să meargă în unul, două sau trei licee.

Dar când vorbiţi despre un învăţământ de calitate, nu e neapărat vorba despre cel mai bun. De calitate înseamnă, nu ştiu, mai mult de 70 de procente...

Europa Liberă: E un prag minim mai jos de care nu se va putea de coborât.

Maia Sandu: „Da. Şi această calitate, acest minimum trebuie să fie destul de înalt, ca toţi copiii să aibă condiţii şi să poată găsi de lucru ş.a.m.d. La noi, dacă e să luăm după bani, deja 7 procente din PIB sunt cheltuite pentru educaţie. Ceea ce trebuie să facem noi este să sporim eficienţa, să sporim eficienţa utilizării banilor de stat. Avem, la moment, foarte multă lipsă de eficienţă, dar...”

Europa Liberă: Da, noi o ştim foarte bine că acum, să zicem, trebui să cârpim pe ici pe colo. Banii sunt cheltuiţi elementar pentru a schimba acoperişurile şcolilor.
Maia Sandu: „Da, dar...”

Europa Liberă: Şi apoi să vorbim despre învăţământ de calitate. Da, înţeleg că ploaia nu trebuie să cadă copiilor în cap, dar ei trebuie să aibă computere, ca să poată măcar cumva să concureze cu semenii lor din capitală.

Maia Sandu: „La aceasta şi mă refeream. Dacă vom avea manageri buni, dacă vom lua decizii la nivel local în privinţa şcolilor care vor fi păstrate şi care vor fi închise sau reorganizate, dar mai ales dacă vom avea un bun management financiar, atunci şi aceste 7-8 procente din PIB vor fi suficiente. Dacă e să privim nu doar la nivelul şcolilor, aşa cum avem şi... e vorba că guvernul finanţează şi învăţământul mediu tehnic. Şi acolo lucrurile nu stau prea bine.

Acum facem o analiză a acestor şcoli. Acolo sunt prea mari diferenţele în ceea ce priveşte costurile, cât costă să pregăteşti un specialist într-o şcoală în comparaţie cu o altă şcoală, or, specialistul este acelaşi, calitatea pregătirii este aceeaşi, poate şi mai joasă, iar costul sau diferenţa este foarte mare. De ce? Deoarece acolo e un management prost. Iată ce trebuie să facem şi iată ce încercăm să facem, să îmbunătăţim, cum am mai spus, să sporim eficienţa utilizării acestor bani. Şi atunci o să ne ajungă, vor fi suficiente acele 7-8 procente din PIB.”

Europa Liberă: Dacă este să comparăm cu alte ţări, unde nivelul educaţional...

Maia Sandu: „La noi este foarte înalt nivelul de finanţare a învăţământului – 7-8 procente. Desigur, avem un PIB mic. Când PIB-ul va creşte, atunci şi cele 7-8 procente vor...”
Europa Liberă: Nu e mai mic comparativ cu alte ţări.

Maia Sandu: „Dar şi şcoli avem mai multe la număr comparativ cu alte ţări. Dacă e să luăm Singapore, după numărul de copii şi numărul de şcoli, după mine, avem de 2-3 ori mai multe şcoli ca ei. E mai uşor când şcoala este mai mare, atunci e mai lesne să inviţi acolo şi profesori, să organizezi diferite evenimente ş.a.m.d. Dar, din păcate, avem sate mici, aceasta nu înseamnă că trebuie să închidem aceste şcoli, ci să le sporim eficienţa. Şi atunci părinţii nu vor plăti bani, cum o fac astăzi.”

Europa Liberă: Noul cod va permite să scăpăm de mitul conform căruia fără studii superioare nu poţi răzbate, nu poţi avea un salariu normal, competitiv, ce poate asigura un viitor fără lipsuri.

Serghei Lîsenko: „Cred că noul cod creează pentru aceasta un anumit cadru legal. Adică, un cadru în care se vor simţi altfel şi profesorii, altfel ar trebui să se simtă elevii, altfel ar trebui să se simtă părinţii. Şi dacă e să vorbim despre participarea copiilor la viaţa şcolii, care este nivelul participării lor la luarea deciziilor? Da, în fiecare şcoală există un consiliu şcolar. Dar consiliul şcolar, de obicei, este condus de directorul adjunct pentru educaţie şi de cele mai multe ori lucrează într-o direcţie foarte îngustă. Trebuie să organizăm o sărbătoare, propun să o organizăm.”

Europa Liberă: Să facem o masă.

Serghei Lîsenko: „De multe ori... Poate nu neapărat de făcut o masă, poate chiar de organizat o sărbătoare dedicată Crăciunului sau zilei de 8 Martie. Dar există numeroase cazuri când copiii vin şi spun: Vrem să organizăm o discotecă neplanificată. Atunci cadrele didactice iau o poziţie de apărare, deoarece apar multe situaţii neplăcute: trebuie să asiguri securitatea, să asiguri una, alta. Şi atunci puţine sunt şcolile, chiar şi în aşa situaţii uşor de soluţionat, care să vină în întâmpinarea elevilor.”
Europa Liberă: Bine, odată cu aprobarea noului cod, se vor produce aşa schimbări cardinale, încât să fie auzită şi vocea elevilor?

Maia Sandu: „Ei bine, peste noapte nu se va schimba nimic. Anul trecut am emis ordinul ministerului conform căruia toate şcolile trebuie să aibă un Consiliu Naţional al Elevilor...”

Serghei Lîsenko: Consiliul Raional şi Consiliul Naţional.

Maia Sandu: „Desigur, în majoritatea şcolilor aşa consilii au şi fost create. Problema constă însă în cât de serios se comunică acolo. Deoarece avem un consiliu similar la nivel republican. Noi discutăm cu elevii. Şi pentru mine aceasta este o experienţă interesantă. Pentru că, în primul rând, ei nu întotdeauna înţeleg deciziile luate de noi. Acum le-am explicat. Au înţeles că le vrem binele, că nu suntem acolo nişte funcţionari care, în general, nu vor să gândească la copii ş.a.m.d. Dar ei ne-au şi spus: Nu ni se explică aşa cum explicaţi Dumneavoastră. Cu noi nu se comunică pe picior de egalitate, aşa cum o faceţi Dumneavoastră. Dacă s-ar discuta cu noi aşa, ne-ar fi mult mai bine, mai uşor. Această stare de lucruri nu poate fi schimbată, cum am mai spus, într-o zi şi printr-un ordin. Oamenii trebuie să înţeleagă acest mesaj al nostru care vine să...”

Europa Liberă: Şi să vrea...
Maia Sandu: „Şi să vrea, dar mesajul care vine, care va fi... Şi noi încercăm anul acesta să creăm Inspectoratul Naţional Şcolar, aşa încât atunci când va fi evaluarea şcolilor, elevii vor participa şi ei. Cu ei la fel vom discuta.”

Europa Liberă: Dar evaluarea şcolilor va influenţa asupra finanţării acestor şcoli?

Maia Sandu: „Va influenţa asupra finanţării şi noi sperăm că la noi...”

Europa Liberă: Cei mai buni vor primi mai mult...

Maia Sandu: „...va fi şi o nouă lege cu privire la salarizare, în care vom avea şi noi un anumit coeficient de majorare a salariului în funcţie de rezultate, dar nu numai, căci sunt de acord cu faptul că noi nu trebuie să luăm în consideraţie doar notele. Pe de o parte.

Pe de altă parte, în Cod noi am prevăzut un Consiliul Administrativ unde trebuie să fie şi reprezentanţi din partea elevilor. Aşadar, încercăm să creăm unele condiţii...”

Europa Liberă: Condiţii pentru autonomie...

Maia Sandu: „... dar trebuie, desigur, să lucrăm cu profesorii şi managerii şcolari, deoarece ei trebuie să înţeleagă că e nevoie să se comunice într-o altă manieră cu elevii, că e nevoie ca aceştia să fie altfel priviţi. Nu spun că aşa cazuri nu avem, dar în general în ţară avem foarte puţine.”

Europa Liberă: Pentru ca să se schimbe filosofia, doamna Sandu, sunt absolut convinsă, că atunci când Vă întâlniţi cu profesorii, ei toţi Vă zic: Suntem gata să o schimbăm şi peste noapte, dar daţi-ne bani mai mulţi. Cu salariile noastre mizerabile nu putem să schimbăm nicio filosofie. În cazul în care codul va fi adoptat, în varianta în care este astăzi, dar finanţarea va fi insuficientă, ne putem oare aştepta la rezultate pozitive?

Maia Sandu: „Cred că da...”
Europa Liberă: E posibil fără bani?

Maia Sandu: „Am demonstrat-o... De ce fără bani? Vă zic că avem în sistemul educaţional 7.5 miliarde de lei. E vorba de 7-8 procente din PIB. Mereu le spunem colegilor din guvern, mai ales celor de la Ministerul Finanţelor, că noi facem reforme, dar banii trebuie să rămână în învăţământ. Adică, să investim banii economisiţi tot în educaţie. Şi aceşti bani sunt suficienţi pentru a schimba sistemul. Vom schimba şi modelul de salarizare ş.a.m.d. Nu aş spune că banii sunt problema cea mai mare. Este important ca oamenii să vadă altfel procesul. Spuneţi că doar salariile vor schimba atitudinea faţă de filosofie. Nu. Nu doar salariile. E nevoie să lucrăm mai mult cu oamenii, training-urile cu profesorii sunt foarte importante, precum şi formarea iniţială şi cea când ei deja activează este foarte importantă. Vă pot aduce propriul exemplu, când merg în ţară să mă întâlnesc cu elevii, vorbesc cu ei...”

Serghei Lîsenko: „Pe picior de egalitate...”

Maia Sandu: „Pe picior de egalitate. Atunci când nu am răspuns la o întrebare, eu zic că nu îl am, unii profesori zic că ei cumva...”

Europa Liberă: Aceasta place, nu poate să nu placă. Dar este important răspunsul Dumneavoastră în privinţa limbii ruse, aşa cum ştiţi că deja a pornit un val de critică la adresa Codului Educaţiei care prevede că limba rusă va fi lipsită de statutul de disciplină obligatorie. Democraţii au şi reuşit să facă declaraţii cu privire la faptul că vor insista ca statutul de limbă străină obligatorie să îl obţină şi engleza, şi franceza, şi rusa. O întrebare pentru Dumneavoastră, nu vom pierde oare ceea la ce se referă străinii şi anume faptul că suntem competitivi, deoarece, ştiind limba română, putem cu uşurinţă să învăţăm o limbă europeană, iar ştiind rusa, înţelegem o parte atât de mare a lumii cum este cea a fostei Uniuni Sovietice. Desigur, aceasta ar putea să nu ne placă, dar acest fapt ne adaugă punctaj. De ce ne dezicem de ceea ce avem deja?
Maia Sandu: „Din păcate, faptul că ei zic că noi, vorbind româna, putem învăţa şi alte limbi, nu înseamnă că noi învăţăm bine limbile străine în şcoală.”

Europa Liberă: Poate de aceea că nu este prea bună calitatea predării?

Maia Sandu: „Nici la franceză, nici la engleză nu pot spune că avem foarte bune rezultate. Sunt câteva şcoli, dar în general în ţară avem rezultate proaste, aş spune. Aşa că pentru mine acesta nu este un argument. Mi se pare corect ce propunem noi şi la minister ni se pare corect. Noi oferim o alegere. Astăzi putem spune că limba chineză este foarte necesară şi nu doar să spunem. Zic să lăsăm pe copii şi părinţi să aleagă.

Guvernul îşi ia asupra sa responsabilitatea de a crea condiţii pentru studierea acestor limbi, desigur şi a limbii ruse. Faptul că în toate şcolile sunt profesori de limbă rusă nu înseamnă că aceşti oameni vor rămâne fără lucru. Peste noapte sau pe parcursul a doi, ani nu ştiu dacă vom reuşi să asigurăm toate şcolile cu profesori de limbă engleză sau spaniolă ş.a.m.d., deoarece e o situaţie mai puţin reală. Deci, în acest sens, nu vor fi aşa schimbări care sunt aşteptate.

Mi se pare că trebuie să ne concentrăm asupra predării limbii române şi a limbii materne pentru cei a căror limbă maternă nu este româna, e ceva important. Este important pentru ca toţi să fie integraţi în societate. Iar în ceea ce priveşte alte limbi, ni se pare că nu încălcăm drepturile nimănui. Noi trebuie doar să creăm condiţii şi, acolo unde putem face această alegere, alegerea rămâne pe seama părinţilor. Şi spunem aceasta, deoarece am discutat mult cu părinţii şi profesorii din întreaga ţară.

Europa Liberă: Serghei, este o întrebare importantă. Înţelegeţi perfect că trăim într-o societate ce suferă de diverse frici şi acum a mai apărut una, acea că acest cod, în varianta în care este acum, anunţă începutul sfârşitului limbii ruse, a unei limbi ruse vorbite bine în Republica Moldova. Împărtăşiţi această frică sau nu?
Serghei Lîsenko: „Eu personal nu o împărtăşesc. Dar cunosc mulţi oameni care au această frică. Cred că ei au nevoie de argumente suplimentare. În afară de aceasta, de ce apare această frică? Această frică apare din nou dintr-o experienţă anterioară – ceva a fost declarat, ceva a fost lansat în public, totul era apoi răsturnat, întors de la promisiunile făcute iniţial. De aceea omul nu mai are încredere. El are temeri. Când vorbim despre alegere, anume alegerea este ceea ce îl incomodează. El are frică să ia o decizie, mai ales când nu este deprins să facă o alegere.”

Europa Liberă: Iar pentru el mereu cineva a decis...

Serghei Lîsenko: „Şi pentru el mereu cineva a decis. Şi el îşi doreşte să transfere responsabilitatea altcuiva, ca altcineva să ia decizia, iar apoi el să poată, cu multă uşurinţă, să-l acuze pe cel care a luat în locul lui acea decizie. Eu personal susţin acel punct din Cod conform căruia este oferită posibilitatea alegerii. Şi nu doar în alegerea limbii, dar în multe alegeri, şcoala trebuie să fie mai liberală. Şi acest fapt va fi unul educativ, dar efectul nu o să se vadă mâine sau peste un an, dar peste ceva timp.”

Europa Liberă: Da, dar Dumneavoastră înţelegeţi perfect că noi nu putem scoate Codul Educaţiei din contextul politic. Mai avem doar câteva luni până la campania electorală, toţi, de fapt, au şi început-o şi deja câteva partide politice au declarat că nu vor vota acest cod anume din cauza acestui punct. Deşi democraţii insistă pe includerea punctului cu privire la denumirea istoriei, ca nici într-un caz să nu fie menţionată sintagma „istoria românilor”. Nu contează, nu mai intrăm în detalii. O întrebare pentru doamna Sandu, în cazul în care nu vor fi voturi suficiente pentru adoptarea acestui cod, anume din cauza acestui punct, ministerul va fi gata să îl revizuiască sau se va reveni după alegeri, iar atunci deja cum va da Dumnezeu, ce coaliţie vom avea, aşa şi va fi?
Maia Sandu: „Desigur, decizia aparţine parlamentului, doar el poate adopta legea. Aşa că este decizia parlamentului să o adopte în această variantă sau în alta. Noi avem propriile argumente, vom încerca să ne exprimăm mai bine poziţia, dar eu cred că este important ca legea să fie adoptată până la sfârşitul acestei sesiuni. Deoarece noi pierdem timpul. Şi nu este timpul nostru, ci al copiilor noştri şi mi se pare că nu avem acest drept ca să fie amânată aprobarea acestei legi pentru un an, doi ani sau încă vreo opt ani.”

Serghei Lîsenko: „Partidele politice reprezentate în parlament şi cele fără reprezentare în parlament la fel trebuie să aibă o atitudine mai responsabilă şi să vadă în acest cod ceea ce este mai important, să vadă acele perspective pe care le deschide pentru ţară. Să apelezi la unele nuanţe, da, e posibilă şi aşa o abordare, dar să apelezi la un rezultat doar pentru a-l atinge abia mâine, mă întreb ce va fi mâine. Mi se pare că politicienii, într-adevăr trebuie să mediteze şi să găsească un numitor comun, acele standarde minimale de calitate, pe care dorim să le asigurăm în ţara noastră şi acea mişcare care se va îndrepta către ţara noastră.”

Europa Liberă: Să dea Domnul să fie aşa, deoarece înţelegeţi perfect că toţi se gândesc întotdeauna la viitoarele alegeri, poate şi la cele locale, care vor fi peste un an sau doi. Atât, mai departe nimeni nimic nu mai vede. Acele reforme care sunt făcute acum, posibil să dea rezultate peste nouă, zece sau doisprezece ani, peste o generaţie de absolvenţi. Îmi doresc foarte mult, doamna Sandu, ca peste doisprezece ani să ne întâlnim în acest sau în alt studio sau pur şi simplu în stradă şi să putem vorbi cu mândrie despre faptul că sistemul educaţional moldovenesc a fost reformat, că elevii noştri sunt competitivi, că sunt angajaţi în cele mai bune locuri din lume, că se întorc apoi în ţară şi o reformează în continuare. Vă doresc succese. Vom reveni la această temă deja după adoptarea Codului. Sper să se întâmple până la alegeri. Toate cele bune.