La Varniţa: locuitorii regiunii transnistrene, după paşapoarte biometrice moldoveneşti

În regiunea transnistreană se remarcă un nou fenomen şi anume un interes sporit pentru paşapoartele biometrice moldoveneşti, care le vor permite locuitorilor din aceasta regiune să călătorească fără vize în spaţiul Schengen al Uniunii Europene. Este ceea ce a constatat la Varniţa, corespondenta noastră Karina Maximova. Relatează, Lina Grâu: „Ca să-ţi faci paşaport îţi trebuie actul de identitate, certificatul de naştere, eventual al copiilor, certificatul de căsătorie… Dacă e urgent - plăteşti bani, acolo scrie cât costă şi în cât timp ţi-l fac. Dacă nu este urgent – atunci e gratuit, în decurs de o lună.”

Îmi explică Vasili, devenit în câteva zile deja un bun cunoscător al procedurilor, care a venit din Transnistria în cea mai apropiată localitate, Varniţa, să-şi facă un paşaport biometric de cetăţean al Republicii Moldova.

De fapt, ca să poţi depune pachetul de documente, mai întâi trebuie să te înscrii la rând. Vasili spune că a venit cu câteva ore înainte de deschiderea oficiului „Registru” de la Varniţa şi deja era al 24-lea la rând, conform listei. Şi asta la ora şase şi jumătate dimineaţa.

Căldură insuportabilă, zăpuşeală şi liste lungi de aşteptare – acestea sunt trăsăturile caracteristice ale multor oficii de paşapoarte în luna mai şi început de iunie.
O tânără, Oxana, îmi spune că visează să obţină cât mai repede paşaportul biometric.

„Eu am avut paşaport moldovenesc, dar a expirat nu demult şi îmi voi face un paşaport biometric. E valabil 10 ani şi e avantajos. Sper să pot pleca peste hotare. Îmi închei acum studiile şi sper să lucrez sau să merg la odihnă. Vreau să ajung în Cipru, la mătuşa mea.”

Nu toţi cei care s-au înscris în rând reuşesc să ajungă la ferestruica funcţionarului ca să depună actele şi să aştepte mult râvnitul carnet de paşaport albastru cu cip electronic.

Mai înainte cu cetăţenii lucrau cinci funcţionari, acum au rămas numai doi – aşa spun cei care vin deja nu pentru prima oară în acest oficiu, aflat la o distanţă destul mare de centrul satului Varniţa şi departe de staţia de transport public. În jurul clădirii e un teren abandonat. Bine însă că ai de unde să cumperi apă şi este şi toaletă.
„Ne înscriem la rând. Vineri erau 200 de oameni. Eu am stat cu doi copii – nu am reuşit. Astăzi sunt aici de la 7.30 şi tot nu am nici o siguranţă. Eram cu numărul 86 pe listă. Stau cu grijă. Pe copiii mei mici i-am lăsat singuri acasă.”

Oamenii din rând discută între ei. Unii vociferează soluţii pentru această situaţie.

„Dacă rândurile sunt atât de mari, ar putea să pună mai mulţi funcţionari – aşa stăm aici 80 de oameni…”

Dar şi în alte oficii din localităţile apropiate situaţia nu este mai bună, ba chiar, potrivit unora care au fost pe acolo, cu mult mai proastă.

„Duceţi-vă la Anenii Noi, să vedeţi ce se întâmplă acolo. E vai şi amar! Aici e floare la ureche.”
Şi chiar dacă legislaţia le permite locuitorilor Transnistriei să-şi facă acte în orice oficiu de paşapoarte, în realitate lucrurile nu stau întotdeauna aşa. La Criuleni, îmi zic deja alţi interlocutori, le-a fost respinsă cererea şi li s-a spus să meargă la Anenii Noi sau la Varniţa. Uneori, anumite situaţii frizează absurdul:

„Soţul meu îşi face paşaport din luna decembrie. Îl expediază dintr-o instanţă într-alta, îi cer tot felul de acte despre părinţi, despre rude care ar putea să-i confirme identitatea. Iar dacă noi nu mai avem pe nimeni? Ce să facem? Unde să ne adresăm?”

De altfel, două treimi din plângerile pe care locuitorii regiunii transnistrene le adresează şefului reprezentanței din Varniţa a Centului pentru Drepturile Omului din Moldova, Veaceslav Ursu, se referă anume la acte şi documentarea cetăţenilor.