Noul Drum al Mătăsii este un drum al autocrațiilor. Mai departe spre Hami

Pe paturi, lenjeria pusă încă de la Beijing, în urmă cu mai bine de 24 de ore, nu e de loc îmbietoare și în timp ce-mi scoteam sacul de dormit, domnul din fața mea care citea o carte când m-am urcat în tren, mă întreabă de unde sunt. Zic „din România”. „Aha, și voi sunteți vecini cu rușii”, îmi răspunde zâmbind și sorbind din ceaiul decolorat. „Încă nu”, răspund eu zâmbind. Era la curent cu toată criza din Ucraina, așa cum era prezentată în China: ca și cum Rusia ar avea dreptate.

„Știi care e diferența dintre voi, europenii, și China? Voi vă temeți de ruși, în vreme ce ei se tem de noi”. „Rusia și China sunt prietene acum” zic. „Poate aliate, că prieteni e greu să fim”, devine dintr-o dată subtil cel din fața mea.

Îmi aduc aminte brusc, înainte să mă bag în sacul de dormit, de o relatare a lui Kissinger din celebrul volum „Despre China”, în care povestește întâlnirea de la Beijing dintre doi mari lideri Mao Zedong și Nichita Hrușciov din 1958: după prima zi plină de tensiuni, a doua zi Mao îl primește pe Hrușciov la piscină, nu într-un salon. Hrușciov, care nu știe să înoate este echipat cu aripioare, iar discuția începe de la bun început de pe poziții inegale în piscina lui Mao.

Demonstrarea permanentă a superiorității Chinei este o datorie istorică și în același timp un ideal programatic al Beijingului, care încearcă să se folosească de toate alianțele posibile pentru a-și consolida poziția. Odată cu scoaterea Rusiei în afara cercurilor civilizate după anexarea Crimeei, China are în față o nouă carte, pe care o poate juca gândindu-se la viitor: cea a medierii dintre euro-atlantici și Kremlin. Cu puterea economică pe care o are, cu proiectele din Centrul Asiei și prin încercarea redeschiderii Drumurilor Mătăsii, China ar putea agăța Rusia în strategii diplomatice concrete.

Numai că Noile Drumuri ale Mătăsii nu leagă între ele state democratice sau măcar aspirante spre modelul occidental, ci doar țări autocrate, în care elita politică dictează și-și menține puterea prin forță.

Nici China, nici Rusia nu vor să aibă în vecinătate democrații, pentru a nu fi contaminate, iar susținerea pe care și-o acordă reciproc face parte din același plan al opoziției față de valorile culturale și politice ale Occidentului. Ambele state au creat o axă periculoasă a țărilor care nu respectă regulile internaționale, care disprețuiesc libertățile individuale și care se autodefinesc prin opoziție față de Washington. China și Rusia sunt liderii grupului, iar în spatele lor se aliniază Siria, Iranul, Coreea de Nord, pentru a le aminti doar pe cele mai problematice.