Politicienii de la Chișinău încearcă să-l menajeze, îl copleșesc cu „politețuri”, spun că e nevoie de mai mult dialog, de mai multă comunicare, în timp ce bașcanul, asemenea lui Putin, mentorul său, este preocupat de acţiuni de destabilizare şi dezbinare interetnică.
După ce presa a semnalat întâlnirea „conspirativă” de la Bălţi între bașcanul Formuzal, episcopul Marchel și ONG-istul Garbuz, la care s-ar fi discutat planuri de dezmembrare a Republicii Moldova, Serviciul de Informații și Securitate constată că există un pericol real pentru integritatea şi securitatea statului din partea „promotorilor vectorului eurasiatic”. De ce a ajuns SIS-ul și alte instituții abilitate cu siguranța națională să reacționeze cu atâta întârziere? Comunicatul pe care l-a emis pe 10 iunie Serviciul condus de Mihai Bălan pare mai degrabă menit să liniștească opinia publică decât să demonstreze hotărâre în a combate separatismul.
Or, personajele mai sus pomenite (există şi alţii) n-au fost surprinse într-o improvizație de moment, ci acționează potrivit unui plan temeinic pregătit. Se știa de mult despre pretențiile lui Formuzal de a-și face un stat aparte, înfrățit cu Rusia. Chiar bașcanul găgăuzilor a formulat public aceste deziderate, cum este şi afirmaţia sa că daca Moldova va semna Acordul de Asociere regiunea găgăuză își va declara independența. Şi nu numai a rostit asemenea ameninţări, dar le-a şi pus în practică. Să ne amintim de referendumul anticonstituțional din februarie curent. Episodul mai recent, din Adunarea Populară, când bașcanul și alți lideri recalcitranţi au fost bătuți de colegii lor, ne-a developat tensiunile din regiune, faptul că nu toți găgăuzii preferă un scenariu ca cel din Ucraina de Est, dorit de instigatorii care îndeamnă poporul găgăuz să se apere de un pericol inventat tot de ei.
Vorbim aici despre un membru al guvernului, başcanul Formuzal, despre un oficial care a depus jurământul de credință și fidelitate față de Republica Moldova, odată cu învestirea în funcție. Domnul Formuzal pare să fie angajat, fanatic, într-o misiune de la care nu se poate sustrage. Politicienii de la Chișinău încearcă să-l menajeze, îl copleșesc cu „politețuri”, spun că e nevoie de mai mult dialog, de mai multă comunicare, în timp ce bașcanul, asemenea lui Putin, mentorul său, este preocupat de acţiuni de destabilizare şi dezbinare interetnică.
Numeroasele pledoarii ale unor emisari străini – ambasadori, comisari de la Bruxelles, oficiali NATO etc., care, aflați în Moldova, se deplasau și la Comrat – nu au influențat comportamentul bașcanului și al altor lideri cu dispoziţii separatiste. Nu i-au convins nici măcar vizitele unor înalți demnitari turci, care au recomandat găgăuzilor să susțină cursul pro-european al Moldovei, pentru că este și în beneficiul lor. Reaua-credință a politicienilor filoruşi din autonomia găgăuză nu mai trebuie demonstrată, ei trebuie opriți prin aplicarea legii.
Însă mobilizarea instituţiilor de drept nu este suficientă. Acum e foarte important să vedem cât de solidară şi lucidă va fi clasa politică, inclusiv opoziţia parlamentară, în faţa pericolului separatist. Excluderea din conducerea PCRM a unor elementele violente și extremiste poate fi interpretată ca o înţelegere a nevoii de responsabilitate, de cooperare şi de pace civică.
Nicio strategie electorală sofisticată, de mituire, de cumpărare, de „aburire” a electoratului nu-şi va avea rostul, dacă Moldova va fi împinsă în abisul unui scenariu ucrainean.
