Europa Liberă: Acum câteva zile Rusia a întrerupt livrările de gaze către Ucraina. Ce implicații are acest lucru pentru Europa, pentru România, și implicit pentru Republica Moldova?
Mircea Geoană: „Efectul imediat este relativ limitat, dar efectul politic și strategic este semnificativ. Pentru că decizia Gazprom și a autorităților de la Moscova de a folosi în continuare arma energetică ca instrument de șantaj și presiune va crea contrareacții din partea Europei și din partea țărilor vecine.
Pentru România, care are imensul avantaj de a fi relativ puțin dependentă de gazul de la răsărit, efectele sunt chiar foarte limitate. Pentru Ucraina efectele pot fi severe la iarnă. Iar în Republica Moldova trebuie să fim pregătiți să găsim formule alternative de aici până la iarnă pentru a putea eventual fi de folos”.
Europa Liberă: Ce aveți în vedere când vorbiți despre formule alternative?
Mircea Geoană: „Formule alternative însemnă urgentarea gazoductului și înființarea urgentă a companiei de utilizare a acestui gazoduct, în special din partea moldovenească. Pentru că una este infrastructura și alta este business-ul de a vinde și a cumpăra gaz în condițiile în care compania moldovenească are în acționariat Gazpromul. Nu e o chestiune simplă și sper ca în perioada următoare să găsim un răspuns convenabil ambelor părți și care să permită Republicii Moldova să nu intre într-o retorică ostilă față de Rusia, ci să se înarmeze cu formule alternative care fac bine oricărei economii – diversificarea de surse este un lucru bun economic și un lucru bun și strategic în situația dată”.
Europa Liberă: Acest segment de gazoduct care este acum în construcție este doar o parte a proiectului care ar urma să asigure o securitate energetică reală a Republicii Moldova. Mai este nevoie de o stație de pompare și de un alt segment de gazoduct până la Chișinău. În aceste condiții, cât de reală este această alternativă? România și UE au în vedere continuarea actualului proiect?
Mircea Geoană: „Nu putem să privim lucrurile izolat. Este un mozaic, un puzzle mult mai mare, în care nu putem să nu ținem cont de relațiile comerciale destul de dense în zona energiei între Federația Rusă și partenerii săi occidentali, în special Germania, Austria, Italia. Sunt țări mari care au interese economice importante în relațiile cu Federația Rusă. Deci, în clipa în care Federația Rusă va alege să persevereze în acest drum greșit – greșit pentru ei și pentru influența lor în Europa și greșit și din punct de vedere geopolitic și geo-economic – Europa va fi forțată să continue un proces accelerat de diversificare a surselor de aprovizionare, având în vedere acest pericol, acest risc pe care Federația Rusă prin politica sa de presiune și intimidare îl reprezintă.
Și atunci, am avut primul gest din partea Comisiei Europene care practic a interzis Bulgariei să continue proiectul South-Stream. Avem pe tot ce înseamnă proiect cu finanțare europeană, inclusiv în Connecting Europe, inclusiv în reactivarea Coridorului 9, care leagă Istanbulul de Helsinki trecând prin România, prin Republica Moldova, prin Ucraina, Polonia, până în Scandinavia. Deci, dacă observați, sunt gesturi poate nu atât de spectaculoase, poate nu atât de mult clamate, vedem un anumit timp de prudență la unii europeni. Dar asta nu înseamnă că în spatele acestei tentații de a nu exacerba tensiunile cu Federația Rusă nu există un început de schimbare de politică strategică la nivelul UE.
Dacă vedem și factorul american, care este și el foarte important, vom observa că în cele din urmă pe termen scurt poate că vor exista costuri pentru vecinii Rusiei, dar pe termen mediu principalul perdant este chiar Federația Rusă, care se va trezi practic cu un instrument de cash și un instrument de influență care va fi mult diminuat, cel puțin în relația cu vecinii săi și cu Europa. Și poate să vândă oricât gaz va dori în China sau în altă părți, piață mai interesantă decât piața UE nu există pe planetă și nici nu văd cineva să înlocuiască prea curând 500 milioane de locuitori cu putere de cumpărare și cu economie atât de diversificate cum este economia europeană.”
Europa Liberă: Din România vin tot mai multe mesaje de sprijin pentru parcursul european al Republicii Moldova. Am văzut și declarația recentă a Senatului, de sprijinire a parcursului european și de oferire a unei perspective clare de aderare la UE pentru Republica Moldova. În ce măsură credeți că există șanse reale pentru Republica Moldova de a deveni membru al Uniunii Europene, în condițiile euroscepticismului care există în UE, în condițiile situației interne care există în R. Moldova? Și care ar fi rolul României în această ecuație?
Mircea Geoană: „Trebuie să folosim cu foarte mult pragmatism – pragmatism în primul rând economic, comercial, investițional – faptul că peste câteva zile Republica Moldova va semna Acordul de Asociere și Acordul de liber schimb cu UE. Eu pun accent pe Acordul de liber schimb, pentru că acesta este de fapt primul instrument prin care putem să oferim prin România, și dincolo de România, soluții alternative pentru diversificarea exporturilor moldovenești, pentru un influx de capital din mai multe surse pentru economia Republicii Moldova.
Am vorbit cu premierul Iurie Leancă și voi relua la Forumul UE-Republica Moldova de la Bălți ideea creării unui fond de investiții România-Moldova, în care să putem să atragem capital străin pentru proiecte care sunt mai costisitoare, de genul autostrăzii Chișinău-Iași și mai departe de Târgul Mureș, probleme de interconectare inclusiv a sistemului de electricitate, dincolo de gazele naturale, proiecte de investiție și de creare a locurilor de muncă în Republica Moldova.
Și România are nevoie de capital și nu văd de ce nu România și Republica Moldova să nu devină o poartă a Europei – înspre și dinspre Europa. Înspre Europa dinspre noul Drum al Mătăsii, care s-a reînfiripat și care, dacă nu suntem atenți, va trece pe lângă noi. Și dinspre Europa, pentru că în cele din urmă Europa și viitoarea piață transatlantică de liber schimb va continua să fie al doilea mare plămân al economiei mondiale pe lângă zona asiatică.
România și Republica Moldova în pofida geografiei noastre care ne-a adus multe blestemății de-a lungul istoriei, avem astăzi o șansă fantastică de a ne valorifica economic și pe dividende de prosperitate situația în care ne aflăm.
Va fi mai complicat pentru Republica Moldova, pentru R. Moldova are în continuare dificultățile legate de Transnistria. Nici opinia publică din Republica Moldova încă nu a înțeles faptul că apropierea de Europa reprezintă un câștig net. Și propaganda care încearcă să stârnească reflexe mentale și psihologice din alte vremuri este destul de sofisticată și de perfidă.
Deci va fi o luptă în primul rând cu noi înșine de a putea să ne convingem și să își convingă liderii moldoveni propriul electorat, propriul public – indiferent dacă sunt bătrâni sau tineri, că sunt românofoni sau slavofoni, că sunt plecați la muncă la Moscova sau în Spania. Trebuie să convingem că acest drum european este unul în care toți moldovenii, indiferent de etnie, de preferință politică, de nostalgii sau de speranțe – toți au ceva de câștigat. Dacă această luptă cu noi înșine, luptă a moldovenilor cu propriul lor destin, va duce ca majoritatea moldovenilor să considere că drumul către Europa este drumul util și necesar, cum credem noi în România, atunci și integrarea va veni.
În clipa în care națiunea și o țară își propune cu intensitate să meargă într-o direcție, ea merge într-o direcție respectivă. Cine credea că România vă deveni membru NATO și UE, că România va fi principalul aliat al Americii în regiune, cine ar fi crezut că România va fi atât de relevantă strategic? Poate nici cei mai înflăcărați dintre noi nu credeam acum 20 de ani. Și iată unde am ajuns. Avem și noi multă treabă de făcut în România, nu spun că nu avem și noi problemele noastre.
Dar sper ca în cele din urmă cetățenii Republicii Moldova să-și dea seama că apropierea de Europa nu înseamnă ruperea relațiilor cu Rusia, oricât de tranșant și de dramatic ar încerca propaganda rusească să prezinte publicului din Basarabia, din Republica Moldova acest tip de alegere – viață sau moarte, cu noi sau cu nimeni – este greșit. Și cred că Republica Moldova poate să folosească avantajul celor două lumi – avantajul cert al Uniunii Europene și – de ce nu – avantajele certe pe car ele trage din spațiul ex-sovietic, unde există un anumit tip de expertiză, unde se vorbește limba… Dar trebuie să faci totuși o analiză strategică. Pentru că nu există un joc de sumă nulă – a merge cu Europa înseamnă ruperea punților cu Federația Rusă. Cred că este și greu - și geografic, și cultural, și istoric. Nu suntem cei mai încântați de cum s-au întâmplat lucrurile în ultimii 200 de ani în acest meci perpetuu între România și Rusia cu privire la influența asupra Basarabiei și asupra gurilor Dunării.
Dar este o realitate istorică pe care trebuie să o acceptăm. Și acest lucru cred că poate să transforme Republica Moldova, dar și România și zona noastră în una din cele mai importante platforme regionale, cu toate dividendele de prosperitate, de stabilitate și, până la urmă, de demnitate națională.”
