În studioul Europei Libere la Chișinău, Vasile Botnaru l-a intervievat pe politologul și analistul Vladimir Socor:
Europa Liberă: În ce măsură situația, chiar așa mocnindă cum este și cum va mocni în continuare, va influența situația din Republica Moldova care spera să aibă un spate sigur, astfel încât să își vadă de parcursul european? Or, acum în afară de Transnistria mocnindă, va avea și o regiune instabilă ucraineană.
În Ucraina, ca și în Republica Moldova, nu este vorba de un conflict intern ucrainean, nu e un conflict între două părți ale societății ucrainene, nici măcar între două părți ale populației din regiunile Donețk și Luhansk, numite împreună Donbas. Rusia încearcă să confere conflictului interstatal o aparență de conflict intern între două părți ale societății. Rusia a extins, cu oarecare succes, conflictul ei împotriva Ucrainei, în cadrul intern al Ucrainei. E greșit a vorbi despre criza ucraineană, criza din Ucraina, conflictul din Ucraina.
Nu, este conflictul Rusiei împotriva Ucrainei, conflict inițiat de Rusia, din motive asemănătoare cu care Rusia încearcă să mențină și controlul asupra Transnistriei și anume: orientarea europeană a guvernului ucrainean, după căderea președintelui Ianukovici și a guvernului acestuia. Maidanul a convins Rusia în mod definitiv că nu mai poate instala un guvern pro-rus și nici măcar un guvern al dublului vector la Kiev. De aceea, Rusia a luat hotărârea de a controla Ucraina în alt mod și anume prin fărâmițarea teritorială a Ucrainei denumită federalizare. Vedem imediat analogia cu federalizarea Republicii Moldova cu Transnistria, formulă în care Transnistria, nu Transnistria, dar autoritățile pro-ruse din Tiraspol, ar fi primit drepturi de veto asupra politicii guvernului central din Chișinău, paralizând orientarea europeană a Chișinăului – iată paralelele.”
Europa Liberă: Deci, Kremlinul nu avea de gând să decupeze Donețkul să îl alipească la Rostov și restul Rusiei?
Vlad Socor: „Nu, nu avea și nici nu are de gând. Rusia încearcă să transnistrizeze Donețk și Luhansk – Donbasul. Rusia, în momentul actual, controlează o serie de puncte pe harta regiunilor Donețk și Luhansk. Obiectivul operațiunilor rusești este de a interconecta aceste puncte pentru a obține o bază teritorială compactă, pe care să instaleze o echipă politică. Pasul următor al Rusiei ar fi: prin intermediul unor organizații internaționale foarte slabe, în primul rând, OSCE, să creeze o situație ca și în Moldova, în care reprezentanții instalați de către Rusia în Donbas să fie puși la masa negocierilor față în față cu reprezentanții guvernului legitim al Kievului. Nimeni, nici măcar OSCE, nu va recunoaște oficial puterea pro-rusă din Donbas, nu îi va recunoaște ca subiect de drept internațional, în niciun caz, dar îi va recunoaște de facto ca subiect de negocieri, ca și în Transnistria.”
Europa Liberă: Și aceasta ca să hărțuiască Kievul?
Vlad Socor: „Exact, ca să hărțuiască Kievul, să forțeze Kievul să cheltuiască resurse foarte prețioase pe care nu le are, de fapt, în războiul din Donbas, să facă Ucraina un partener neatrăgător pentru integrarea europeană și să șantajeze Ucraina cu negocierile în privința statutului Donbasului. Cu cât Ucraina e mai fermă pe calea integrării europene, cu atât Rusia va insista pe un statut de facto separare a Donbasului de Ucraina. Cu cât Ucraina e mai dispusă să suspende sau să amâne, sau să încetinească procesul integrării europene, cu atât rușii se vor arăta în mod înșelător mai concesivi în privința statutului politic al Donbasului, va fi o repetare a modelului Transnistriei.
Cheia succesului Rusiei este să prezinte conflictul existent ca fiind un conflict în societatea ucraineană, iar Rusia să devină un mediator și un arbitru în acest conflict, după modelul Transnistriei, în cadrul unui mecanism internațional în care Rusia ar accepta și prezența, o prezență occidentală a Uniunii Europene.
În ultimele câteva zile chiar, e o nuanță foarte recentă, analiști din institute guvernamentale rusești care lucrează pentru Kremlin spun la conferințe internaționale că trebuie creat un mecanism de mediere în conflictul, chipurile, din Ucraina, la care să participe Rusia, Uniunea Europeană, guvernul din Kiev și oamenii Rusiei din Donbas. Observați: întâi, excluderea Statelor Unite din această propunere (e o propunere); oamenii rușilor instalați la putere în Donbas sunt echivalați în negocieri cu Kievul, recunoaștem modelul Transnistriei. Și cine va fi mediatorul? Nelipsita OSCE, în care Rusia are drept de veto în interiorul organizației. OSCE nu poate să facă niciun pas, nicio declarație, măcar, fără a obține în prealabil acordul Rusiei în cadrul organizației.”
Europa Liberă: Propaganda rusească a creat impresia unui război care furnizează victime, care generează fluxuri de refugiați. În ultimă instanță, se poate întâmpla ca Rusia să vrea să aibă chiar și prezență militară pentru a apăra sau a despărți cele două tabere care, chipurile, se confruntă? Or, aceasta este întrebarea: va fi o intervenție militară?
Vlad Socor: „Eu văd acest pericol. El poate fi preîntâmpinat dacă guvernele occidentale adoptă o atitudine fermă. Deocamdată atitudinea Occidentului, în general, nu este suficient de fermă. Atitudinea americană este cu o nuanță mai fermă decât cea colectivă a Uniunii Europene. În cadrul Uniunii Europene există diferențe. Atitudinea cea mai concesivă față de Rusia apare la Berlin și la Paris. Anume aceste guverne adoptă, nu oficial, dar în practică, teoria rusească potrivit căreia avem de a face cu un conflict intern în Ucraina.
Expresia „criza din Ucraina”, „conflictul din Ucraina”, „conflictul ucrainean”, la fel cum se spune și aici „conflictul transnistrean” – o greșeală totală. E un conflict între Rusia și Moldova pe teritoriul Republicii Moldova. Și se pregătește oarecum calea către negocieri în care guvernul legitim din Kiev și conducerea instalată de ruși în Donbas apar ca părți echivalente în negocieri, după modelul Chișinău-Tiraspol.
Unele cancelarii occidentale sunt dispuse, prin pasivitate, să coopereze în mod pasiv cu această agendă. Un jucător care cooperează activ este ministrul de Externe german, Frank-Walter Steinmeier, care se ghidează după maxima, după motto-ul pronunțat chiar de dânsul: „Nu trebuie să permitem un conflict între Occident și Rusia din cauza situației din Ucraina”. Acesta este principiul domnului Steinmeier.”
Europa Liberă: De ce Rusia are atâta influență asupra Germaniei și Franței? Care sunt punctele vulnerabile?
Forța Rusiei este subapreciată de mulți comentatori. Rusia domnului Putin are atâția bani încât se poate prezenta în multe țări majore occidentale, Germania și Franța, în primul rând, se poate prezenta ca un salvator al unor mari întreprinderi industriale lovite de criză, în care Rusia investește, investește masiv: rafinării de petrol în Germania, un exemplu foarte proeminent, în cazul Franței – navele de luptă Mistral. Guvernul francez e disperat să salveze din criză șantierele navale din Nantes, ar vinde armament oricui, și diavolului, îl vând și Rusiei.
Lipsă de principii, presiunea crizei economice din Occident, acumularea de către Kremlin a unor mari resurse financiare datorită prețului petrolului, care se menține foarte ridicat – Rusia are aceste pârghii de influență.
În privința Ucrainei, cred că putem fi mai optimiști decât am fost până acum, în cazul conflictului între Rusia și Moldova în cazul Transnistriei. Există din partea multor state o dorință de a ajuta Ucraina mai mare decât exista acum câțiva ani în cazul Transnistriei. Conflictul din Transnistria a ajuns deja într-o fază de umbră adâncă din care e greu de a mai fi scos după concesiile deja făcute: Tiraspolul și Chișinăul ca părți egale, Rusia ca pacificatoare și arbitră. În Ucraina nu s-a ajuns pînă acolo.”
Europa Liberă: Moldova nu este foarte departe. În sensul acesta, pe măsură ce va avansa după semnarea Acordului de Asociere, spre alegerile parlamentare, când trebuie să decidă cum va fi formatată puterea care, de fapt, va pune în aplicare acest acord, ce pericole sau ce riscuri o aşteaptă pe Republica Moldova, tocmai ţinând cont de ceea ce se întâmplă în Ucraina?
Vlad Socor: „Deocamdată Rusia a pierdut o mare şansă de a stabili un coridor terestru de comunicare şi civilă, şi militară între Crimeea prin regiunea Odesa, ajungând până la hotarele Republicii Moldova şi României. Rusia a fost pe punctul de a realiza acest proiect în luna aprilie. Oficialităţile NATO, la cel mai înalt nivel, şi-au exprimat îngrijorarea în această privinţă în mod explicit, cu referire specifică la coridor între Crimeea şi Transnistria, au făcut acest lucru în declaraţii publice. Nu s-a întâmplat, deoarece autorităţile ucrainene, cum spuneam adineauri, şi nu atât autorităţile, dar adepţii Ucrainei, au triumfat în Odesa, cu preţul pe care îl ştim, a fost un masacru în care susţinătorii Rusiei, fortificaţi într-o clădire pe care, de altfel, o ocupaseră ilegal, au ars de vii în această clădire, au fost 42 de morţi. Şi această ciocnire a avut loc între cluburi de fotbal rivale, o situaţie complet nefirească, un simptom de anarhie, datorită prăbuşirii temporare a puterii centrale din Kiev.
Deci, Rusia a pierdut şansa de a stabili acest coridor de comunicaţie. Republica Moldova rămâne la adăpost. Dacă Ucraina se consolidează şi persistă pe calea integrării europene, îi va fi foarte greu Rusiei să comunice direct cu avanpostul ei din Transnistria, să transforme Transnistria într-un al doilea Kaliningrad, îi va fi greu Rusiei cu o Ucraină pro-occidentală. În această ipoteză s-ar putea ca în câţiva ani Transnistria să rămână izolată de Rusia şi dacă şi integrarea europeană a Republicii Moldova are succes, atunci Transnistria ar putea să ne cadă ca un măr copt în poalele hainei.
Ce poate face Rusia pentru a împiedica integrarea europeană a Republicii Moldova? Are la dispoziţie mai multe pârghii, dar nu sunt foarte influente. Rusia va încerca să împiedice ratificarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană în Parlamentul Republicii Moldova, dar Rusia nu are actori politici importanţi în Republica Moldova cu care să poată coopera. Între Rusia şi Partidul Comuniştilor din Republica Moldova există o neîncredere profundă. Dânşii au încercat de câteva ori, în decursul anilor, să coopereze, nu au reuşit niciodată să coopereze, s-au înşelat unii pe alţii. Eu sunt convins că dacă domnul Voronin ajunge să încheie, ipotetic vorbind, vreun pact de cooperare cu Rusia, sunt sigur că va face acest lucru cu intenţia din capul locului de a-i înşela încă o dată pe ruşi. Şi mai mult decât atât, eu sunt sigur că domnul Voronin o va face cu plăcere.
Rusia mizează pe Partidul Socialiştilor din Republica Moldova, dar este un partid minor. Partidul Socialiştilor este, de fapt, un proiect rusesc îndreptat împotriva Partidului Comuniştilor. Moscova calculează, după părerea mea, greşit, că Partidul Comuniştilor ar putea să-şi ia revanşa şi să vină la putere. Este un calcul împărtăşit de Moscova, de Bruxelles, de Washington şi de alte capitale europene care se tem de revanşa comuniştilor. Eu nu împărtăşesc această teamă.
Dar calculul Rusiei este să împiedice venirea la putere a comuniştilor, obligându-i, în cazul în care ei ar câştiga alegerile, obligându-i la o formulă de coaliţie şi anume cu partidul pro-rus al domnului Dodon. Se discută, de asemenea, despre o eventuală coaliţie post-electorală între Partidul Comuniştilor şi Partidul Democrat, condus de facto de către domnul Plahotniuc, aş spune partidul proprietate al domnului Vlad Plahotniuc. Eu cred că domnul Plahotniuc, nu vreau să vorbesc despre tot partidul dânsului, dar dânsul şi gruparea din jurul dânsului folosesc perspectiva unor negocieri cu Partidul Comuniştilor ca pe o pârghie de şantaj împotriva Partidului Liberal Democrat al domnilor Filat şi Leancă; exact după modelul din decembrie 2010, după alegerile din noiembrie 2010, când partidul domnului Plahotniuc a negociat pentru o formulă de coaliţie centru-stânga cu Partidul Comuniştilor, formulă moşită de către Narîşkin, care a venit la Chişinău cu acest scop în decembrie 2010, ceea ce s-a dovedit un instrument de şantaj.
Pentru că pe cealaltă parte, acelaşi domn Plahotniuc şantaja partidul domnului Filat, cerând posturi în Procuratură, posturi în Justiţie, în Centrul Naţional de Anticorupţie şi poziţii în mediul de business, în interesul grupării domnului Plahotniuc. Şi şantajul a avut succes. Anume în decembrie 2010 gruparea pro-europeană, gruparea care a asigurat integrarea europeană a Republicii Moldova în jurul domnului Filat şi domnului Leancă, a fost nevoită să cedeze aceste poziţii, ca nu cumva domnul Plahotniuc să facă o coaliţie cu comuniştii, moşită de Narîşkin. La acelaşi şantaj ne putem aştepta şi de data aceasta. Propaganda domnului Plahotniuc a inventat formula celor doi Vlazi, formulă menită nu să-l ridice în sus pe domnul Plahotniuc, dar să-l tragă în jos pe domnul Filat, prin asocierea cu domnul Plahotniuc. Ce deosebire enormă între un Vlad Plahotniuc interesat de afaceri, de poziţii în guvern şi în sistemul de ocrotire, mai bine spus, de subminare şi sabotare a legii, urmărind interese de grup şi personale, fără niciun trecut pro-european, fără o agendă pro-europeană, de fapt, neinteresat în aceste probleme, pe de o parte, și pe de altă parte, domnul Filat, care a fost un businessman mulţi ani şi eu l-am cunoscut în postura de businessman, transformat însă într-un autentic om de stat.
Teama de revanşă a comuniştilor este atât de mare încât îi constrânge pe mulţi dintre politicieni şi pe mulţi dintre observatori să favorizeze o continuare a actualei coaliţii cu aceleaşi probleme moştenite din trecut. Am avut două exemple relativ recente de şantaj: cedarea Aeroportului Internaţional Chişinău unei grupări obscure din Rusia şi cedarea unei mari părţi a pachetului de acţiuni a statului în Banca de Economii către Banca de Stat a Rusiei. Nici nu ştim cum au fost regizate aceste tranzacţii la întuneric împotriva interesului naţional. Ceea ce ştim este că au fost făcute anume de către aceleaşi grupări care au şantajat şi în trecut echipa pro-europeană din guvern şi echipa pro-europeană din guvern a cedat încă o dată.”
Europa Liberă: Prin urmare, prognozele se înscriu în formula moldovenească: „Rău cu rău, dar mai rău fără rău”?
Vlad Socor: „Să aşteptăm rezultatul alegerilor, să vedem care va fi aritmetica parlamentară. Probabil că se va ajunge la reconstituirea coaliţiei din 2009. În acest context şi ca ultimă remarcă: tema anticomunismului nu trebuie să fie o temă majoră în campania electorală a partidelor din coaliţia de guvernământ. Anticomunismul militant nu cred că este o formulă viabilă pentru Republica Moldova, unde aproximativ o treime dintre cetăţenii ţării sau o treime dintre cei care se prezintă la vot susţin Partidul Comuniştilor. Nu poţi să excluzi, să ostracizezi o treime dintre cetăţenii propriei ţări. Este nevoie de cu totul alt tip de comunicare cu această parte masivă a electoratului. Republica Moldova nu este atât de solidă, încât să-şi poată permite o politică internă polarizată, confrontaţionistă, ar fi un proces periculos pentru Republica Moldova.”
