Gazprom şi concernul energetic austriac OMV au semnat marţi, la Viena contractul privind construirea unei extensii, care să conecteze Austria la controversatul gazoduct South Stream, criticat de Uniunea Europeană. Semnarea acordului a fost urmată de vizita preşedintelui Vladimir Putin în capitala Austriei. O vizită care a provocat şi mai multe tensiuni, în cadrul Uniunii Europene dar mai ales între Austria şi Statele Unite. Corespondenta Europei Libere, Clair Bigg a stat de vorbă cu Edward Lucas, redactor-şef la săptămânalul „The Economist”, specializat în probleme energetice. Interviul este tradus şi rezumat de Ileana Giurchescu:
South Stream, care va trece prin Marea Neagră în Bulgaria, este gândit să alimenteze Balcanii şi clienţii din Uniunea Europeană ai Rusiei, evitând tranzitul prin Ucraina. Din cauza disputei energetice dintre UE şi Rusia, legată de ruperea monopolului între furnizorii şi distribuitorii de carburanţi, Bulgaria şi-a sistat pentru moment participarea la proiect. Aşa că acum gazoductul nu are un port de ieşire din Marea Neagră.
În aceste condiţii, Edward Lucas crede că semnarea acordului cu OMV are o valoarea simbolică incontestabilă dar ar putea rămâne fără nici un rezultat practic.
Europa Liberă: Acordul semnat pe 24 iunie la Viena a fost descris drept o victorie importantă a Rusiei. Sunteţi de aceeaşi părere ?
Edward Lucas: „Cred că s-ar putea dovedi o victorie mai degrabă simbolică decât practică pentru Putin. Încă nu sunt convins că South Stream chiar va fi construit. Este foarte scump, în special pentru ruşi. Mai mult, cred că mulţi în Uniunea Europeană vor avea obiecţii serioase, pentru că este un proiect care încearcă să submineze capacitatea Bruxelles - ului de a stabili, în Uniunea Europeană, regulile după care se conduce politica energetică.”
Europa Liberă: Comisia Europeană se opune proiectului ,aşa cum este gândit în acest moment, pentru că nu respectă regulile europene privind concurenţa şi împiedică politica de diversificare a surselor de energie, gândită tocmai să reducă dependenţa de Rusia. Austria, pe de altă parte, argumentează că Uniunea Europeană este atât de dependentă deja de Rusia, încât nu prea are de ales. Este justificată poziţia inflexibilă a Uniunii Europene ?
Edward Lucas: „Cred că Uniunea Europeană nu trebuie să cedeze atunci când cere ca distribuirea gazelor să nu fie făcută de aceeaşi firmă care furnizează gazele. Vrea acces liber la conducte. Mai mult, modul în care se acordă contractele trebuie să respecte regulile Uniunii Europene. Şi nu este deloc corect cum i s-au atribuit lucrările la South Stream prietenului lui Putin, Gennadi Timcenko şi firmei acestuia Stroytransgaz”. „Să nu uităm că nu este vorba numai despre diversificarea surselor energetice este vorba şi despre liberalizarea pieţii gazului. Şi în acest caz nu este nimănui de folos ca Gazprom să mai construiască un gazoduct de teritoriul Uniunii Europene.Este în ordine dacă Gazprom vrea să vândă gaz în Europa dar trebuie să respecte regulile pieţii europene. ŞI cred că aici este şi o dimensiune politică: Rusia vrea să submineze aceste reguli pentru că nu vrea ca Uniunea Europeană să devină o putere politică unită, capabilă să confrunte Rusia”.
Europa Liberă: Pe fundalul crizei din Ucraina, South Stream, care ocoleşte Ucraina, a devenit încă un subiect de dispută între Rusia, Uniunea Europeană şi Statele Unite. Moscova acuză Uniunea Europeană că a forţat Bulgaria să sisteze lucrările la South Stream ca replică la acţiunile Rusiei în Ucraina. La Viena, preşedintele Vladimir Putin cerea ca „South Stream să nu fie politizat”. Ce lor joacă politica, mai ales criza din Ucraina, în discuţiile legate de South Stream?
Edward Lucas: „Joacă un rol imens. Este ridicol să crezi că poţi discuta despre gaze fără a vorbi de politică. Rusia foloseşte gazele ca armă politică. Uniunea Europeană a luat decizia politică de a liberaliza piaţa gazului. Aşa că totul este politică”.
Europa Liberă: South Stream a scos mai mult în evidenţă diferenţele dintre ţările pro-ruse, cum ar fi Austria şi cele care vor să fie urmată o strategie mai dură faţă de Rusia. Împărtăşiţi opinia multor analişti că Putin încearcă să exploateze aceste divergenţe, ca să submineze Uniunea Europeană şi politica ei energetică?
Edward Lucas: „De când a venit la putere, Putin a folosit mereu tactica dezbină-şi-controlează pentru a influenţa relaţiile dintre Europa şi America dar şi din cadrul Uniunii Europene. A încercat să aţâţe ţările mici împotriva celor mari, ţările dependente de gazul rusesc împotriva celorlalte, şi aşa mai departe. Este una din strategiile majore ale Rusiei în relaţia cu Europa. Iar Europa nu e poate spune că a rezistat mereu cu succes.”
Europa Liberă: Bruxelles-ul a exercitat presiuni serioase pentru a convinge Bulgaria şi Serbia să suspende lucrările la South Stream. A fost şi Austria sprijină unor presiuni similare dar a rezistat sau Bruxelles-ul este mai tolerant faţă de vechii membri?
Edward Lucas: „Până acum, cele mai mari presiuni s-au exercitat asupra Bulgariei pentru că este clar, dacă Bugaria nu construieşte (un terminal), Austria oricum nu are ce construi. Dar sigur, este mai uşor să influenţezi un membru nou al Uniunii decât unul vechi”.
