Gheorghe Cojocaru: „În momentul în care, primăvara trecută, se anunța, mai întâi, apoi intra și în vigoare decizia privind anularea obligativității vizelor în țările Uniunii Europene pentru cetățenii Republicii Moldova, multă lume se arăta nedumerită de lipsa de entuziasm public în legătură cu acest eveniment cu semnificație de jalon important în relațiile Chișinăului cu Bruxellesul. Mâine va fi semnat deja Acordul de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, un eveniment de-a dreptul istoric pentru evoluțiile din ultimele două decenii din acest spațiu de pe ambele maluri ale Nistrului, însă entuziasmul cetățenilor, din nou, întârzie să se manifeste.”
Europa Liberă: Și cum ați explica această reacție temperată sau chiar lipsa de reacție a susținătorilor eurointegrării? Doar adversarii sunt vocali.
Gheorghe Cojocaru: „În tot acest interval după prăbușirea fostei Uniuni Sovietice și de apartenență la noul stat independent Republica Moldova, un stat sfâșiat de separatisme, slab și corupt, societatea întreagă, practic, a trebuit să lupte zi de zi pentru supraviețuire: oamenii au învățat că trebuie să se descurce pe cont propriu și au făcut sacrificii enorme pentru a se menține pe linia de plutire. Obișnuindu-se să-și croiască drum cu propriile puteri și, de cele mai dese ori, în afara spațiului Republicii Moldova, oamenii au pierdut încrederea, atât cât o mai aveau, în faptul că acest stat, prin instituțiile și factorii săi decizionali, ar mai putea cumva să se intereseze de propriul lor destin și să le asigure niște perspective demne de condiția umană.”
Europa Liberă: Totuși, dincolo de aceste realități crude pe care le descrieți, există, probabil, niște legături mai trainice cu locul în care s-au născut oamenii...
Gheorghe Cojocaru: „Să nu se înțeleagă greșit: nimeni nu poate fi bănuit de lipsă de atașament față de pământul pe care s-a născut, dar, totodată, nimeni nu poate fi forțat să accepte indiferența, rapacitatea și venalitatea unui sistem autosuficient ascuns sub numele de Republica Moldova. Întoarcerea statului cu fața spre cetățenii săi nu s-ar fi produs fără o schimbare a elitelor guvernante și, bineînțeles, fără implicarea Uniunii Europene, însă această schimbare în raportul dintre cetățean și stat încă nu este una pe deplin asumată, de unde, probabil, și această atitudine distantă, rezervată, ca să nu spunem, de neîncredere, încă, într-un proiect fără precedent pe aceste plaiuri după încheierea celui de-al doilea război mondial încoace.”
Europa Liberă: Iarăși, am să vă cer o părere de cronicar al contemporaneității. Cum explicați faptul că odată cu apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană, și sunt dovezi de netăgăduit, numărul adepților Uniunii Europene este în scădere, tendință atestată de sondajele de opinie?
Gheorghe Cojocaru: „Dacă ideea integrării europene este privită direct în strânsă legătură cu actuala guvernare care o promovează, atunci erodarea popularității formațiunilor de la putere, ajunse la încheierea mandatului de patru ani, poate atrage micșorarea numărului celor care sprijină acest curs de apropiere de Uniunea Europeană. Realitățile surprinse în sondaje privind scăderea popularității ideii europene pot fi și o consecință a informării insuficiente a oamenilor, care rămân conectați prioritar la sursele rusești de informare. Și, nu în ultimul rând, lipsa în societate a unei mase critice câștigate care să încline ireversibil balanța opțiunilor înspre o majoritate pro-europeană lasă loc unor surprize de tip comportamental și nu neapărat dintre cele mai plăcute.”
