Îmi amintesc de sloganul însufleţitor aruncat în mase, acum vreo doi ani, de un lider al actualei coaliţii de guvernămînt: EUROPA, NOI VENIM! Cu adevărat, frumos şi impresionant slogan, stimaţi ascultători!
Şi începi să-ţi imaginezi cohorte de cetăţeni mărşăluind cu încredere spre porţile Europei, muncind cu acribie şi primenind patria în conformitate cu valorile Uniunii Europene. Ce vis frumos!
Evenimentul de azi este, fără doar şi poate, important şi lăudabil. Moldova semnează Acordul de Asociere la UE! Prin urmare, sîntem deja în Europa? Şi da, şi nu. Mai exact, am ajuns tîrîş-grăpiş într-o nouă staţie, dar pînă la staţia-terminus mai e o cale lungă de parcurs, foarte lungă. Pe deasupra, marşul acesta triumfal spre Europa nu e nici pe departe ireversibil. Şi nu numai pentru că în toamnă, la alegeri, ar putea să învingă din nou PCRM-ul. Problema e mult mai gravă şi ţine de felul în care se comportă europenizatorii înşişi, de ceea ce se întîmplă în realitate, nu în discursurile pompoase.
Mi se pare că deja la această etapă, în această gară, ar fi trebuit să avem o bocceluţă cu mai multe realizări. Cred că trebuia, măcar un pic, să suprimăm corupţia. Să arătăm că noi nu vrem să intrăm chiar aşa în Europa. Fireşte, noi încă nu am intrat, dar se va face ceva concret în anii următori? Vor fi băgaţi în puşcărie cei care fac mişmaşuri mari? Sau o să tot vedem aceeaşi caravană a arestărilor şi condamnărilor cu suspendare care nu au nici o finalitate?
Eu unul aştept cu nerăbdare dezlegarea misterului din Pădurea Domnească. Atunci cînd o să văd pedepsirea celui vinovat de moartea lui Sorin Paciu, o să simt dintr-odată suflul europenizării. Vom ajunge atunci într-o nouă staţie de pe lungul drum al integrării. Aştept, aştept cu nerăbdare aceste clipe.
