Nicu Popescu este expertul moldovean de la Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene de la Paris care a consiliat în chestiuni de politică externă cabinetul de miniştri atunci când acesta îşi lua cursul spre asocierea cu UE. Reîntors zilele trecute dintr-un turneu din Rusia, expertul ne-a spus într-un interviu că asocierea, înfăptuită vineri la Bruxelles, nu este în nici un caz un motiv de euforie, ci momentul în care toată lumea ar trebui să-şi suflece mânicile.
Nicu Popescu: „Lucrul greu începe abia acum, atât în relaţiile cu UE, cât şi probabil relaţiile cu Rusia. În relaţia cu UE, Moldova şi-a luat foarte multe angajamente serioase. Evident nu UE are nevoie de aceste angajamente, ci imperativul de modernizare a Moldovei şi transformare a sa într-un stat european. Deci, în acest sens, este inevitabil, cu sau fără existenţa unui Acord de Asociere, că dacă Moldova vrea să iasă din acea mocirlă politico-economică în care s-a aflat cea mai mare parte a ultimilor două decenii, această ieşire presupune muncă din greu pentru foarte mulţi ani. Şi Acordul de Asociere este un cadru şi un plan de acţiune care este în orice caz indispensabil Republicii Moldova.
Deci în acest sens ar fi fost mai bine dacă Moldova şi-ar fi făcut temele pe acasă demult, s-ar fi mobilizat şi nu ar fi aşteptat acest moment, dar până la urmă, dacă această modernizare se face prin asocierea la UE şi prin implementarea acestei foi de parcurs pentru modernizarea Republicii Moldova, atunci este până la urmă un avantaj. Vor urma şi momente dificile în relaţia cu Rusia.
Rusia se află pe o fază foarte negativistă. Ea a suferit trei eşecuri diplomatice foarte serioase prin faptul că Ucraina, Moldova şi Georgia au semnat Acordurile de Asociere. Evident, eşecul politicii ruseşti în Ucraina este cel mai vizibil şi important pentru Rusia, dar acum Rusia este hotărâtă să escaladeze şi să destabilizeze situaţia atât din Ucraina, cât şi din Moldova, într-un fel sperând că, pe de o parte, acest lucru ar duce la o dezamăgire a populaţiilor din Ucraina și Moldova faţă de procesul de apropiere de UE, că nereuşita modernizării în Moldova şi Ucraina ar duce inclusiv la o oboseală de aceste state în UE peste câţiva ani, şi Rusia crede că prin destabilizarea acestor state va putea reveni în forţă peste câţiva ani. deci, situaţia şi pe frontul estic ar urma să fie complicată.
Dar nu aş vrea să leg foarte mult potenţialele momente grele din politica rusă faţă de Moldova din următoarele săptămâni şi luni de Acordul de Asociere, fiindcă politici foarte coercitive din partea Rusiei faţă de Moldova au existat cu mult înaintea acestui proces de apropiere de UE. Şi războiul din Transnistria din 1992, şi deconectările de gaze de la sfârşitul anilor 90, şi Memorandumul Kozak, şi embargourile asupra vinului şi altor produse agricole începând cu anul 2006 – toate acestea s-au făcut pentru că Rusia avea nişte obiective ofensive asupra Republicii Moldova, cu mult până la perspectiva semnării acordului de asociere. Deci, în acest sens, există din păcate şi un grad de inevitabilitate în politica coercitivă rusă faţă de Moldova, indiferent de dinamica apropierii de UE. ”
Europa Liberă: Să mai rămânem un pic pe acest subiect, Rusia, pentru că aţi fost acolo zilele trecute şi aţi văzut care sunt dispoziţiile. Există experţi care cred că acum Moldova ar trebui cel puţin să nu irite Rusia cu declaraţii de genul: Moldova vrea să adere la NATO sau acţiuni care ar putea fi interpretate la Moscova ca sufocare a regiunii transnistrene. Mă refer şi la Acordul de liber schimb la care regiunea transnistreană nu vrea să adere şi mai are o perioadă până la începutul anului 2015 pentru a se hotărî, iar după asta ar putea interveni nişte perioade mai grele pentru regiune dacă nu se decide. Ce credeţi despre asta?
Nicu Popescu: „Eu cred că până la urmă ceea ce declară Moldova nu are foarte mare importanţă. Pentru că şi Rusia a făcut foarte multe declaraţii contradictorii şi până la urmă Rusia nu pune mare preţ pe declaraţii. Indiferent de faptul dacă Moldova spune că intenţionează să se apropie de NATO sau nu, Rusia va reieşi din ideea că Moldova vrea să se apropie de NATO şi că acest lucru trebuie prevenit prin crearea unor tensiuni, inclusiv în Transnistria sau Găgăuzia şi că, indiferent ce spune Chişinăul, cea mai bună reţetă anti-NATO este o Moldova instabilă, cu probleme socio-economice, dar şi teritoriale. Şi în acest sens scenariile par a fi destul de negative, indiferent de declaraţiile formale care se vor auzi la Chişinău în privinţa integrării euro-atlantice şi relaţiilor cu NATO.
În acelaşi timp, cred că este absolut evident, în special după anexarea Crimeii de către Rusia, că Republica Moldova are nevoie de un sector de securitate funcţional, are nevoie de o armată modernizată, de un SIS modernizat şi curăţat. Or, trebuie să recunoaştem că ultimele două decenii şi ceva, aceste aspecte ale statului Republica Moldova au fost mult mai puţin reformate şi li s-a oferit mult mai puţină atenţie decât altor reforme, bunăoară de la MAI sau serviciul de grăniceri etc.
Şi acum este cazul ca Republica Moldova să reinvestească un pic procesul de edificare a unui stat pentru că fără scheletul unui stat, care este armata şi serviciile speciale, Moldova va fi mult mai puţin în stare să facă faţă unor potenţiale presiuni externe. Şi este absolut evident că republica Moldova poate merge pe calea modernizării acestor instituţii doar printr-un parteneriat cât mai strâns cu partenerii săi occidentali. Şi în acest sens, probabil că un plan de acţiuni care s-ar prefigura ar fi o apropiere maximă şi cooperarea maximă cu statele occidentale, dar fără a declara la această etapă aderarea la NATO ca obiectiv deschis, dar de facto să se lanseze un proces de pregătire a Republicii Moldova şi de modernizare în rând cu standardele NATO.”
Europa Liberă: Am urmărit vineri această procedură de semnare a Acordului. Domnul Poroşenco (preşedintele ucrainean Petro Poroşenco) a avut un discurs foarte emoţionant şi, legat de aderare la UE, a zis în felul următor: faceţi o declaraţie, că doar nu vă costă nimic. Noi venim cu această declaraţie unilaterală că vrem să candidăm la aderare. Moldova nu a avut un astfel de discurs, deşi se cunoaşte că la fel vede lucrurile. Pe de altă parte, parcă există senzaţia că, dacă pe fondalul crizei ucrainene retorica care venea dinspre UE făcea ca ţări ca Moldova sau Ucraina să prindă curaj să zică că vor să candideze la aderare, acum parcă s-au mai răcit lucrurile. Ce e până la urmă cu aderarea?
Nicu Popescu: „Până la urmă cred că şi Moldova, şi Ucraina pierd prea mult timp pândind, aşteptând, sperând şi cerând semnale şi promisiuni din partea Ue legate de perspectiva de aderare. Evident ar fi fost foarte bine dacă Moldova ar fi avut o promisiune că aderarea la UE are o perspectivă reală, dar cel mai important lucru pentru apropierea de UE ţine de facerea temelor de acasă. Şi în acest sens viitorul european al Republicii Moldova depinde mult mai mult de implementarea Acordului de Asociere, cu sau fără promisiunea de deschidere din partea UE. pentru că prin implementarea acestui acord se va crea o realitate în care aderarea la UE ar putea fi mult mai posibilă decât orice altceva.
Putem să ne uităm şi la exemplul Croaţiei care a aderat la UE în condiţiile în care foarte mulţi ani foarte mulţi observatori spuneau că UE nu se mai extinde, extinderea spre est nu mai este populară, dar iată că atunci când Croaţia şi-a făcut temele pentru acasă, a aderat la UE la 1 iulie 2013 şi nu s-a auzit absolut nici o voce împotrivă, pentru că această ţară şi-a făcut temele devenind europeană în sensul direct al cuvântului.
Deci, pentru Republica Moldova da, ar fi fost bine dacă ar fi existat o promisiune că Moldova va adera la UE, dar lucrul acesta până la urmă este secundar calităţii reformelor de la Chişinău. Există state inclusiv în Balcani care au promisiunea de aderare la UE, dar nu se reformează şi nu se apropie de UE aşa cum îşi doresc pentru că nu-şi fac temele pentru acasă. Aşa că există toate şansele ca prin implementarea Acordului de Asociere, prin rezolvarea problemelor socio-economice, Moldova să se poată apropia de statutul de ţară candidată într-un viitor previzibil.”
Europa Liberă: Dvs. personal credeţi că Moldova va realiza cu succes Acordul?
Nicu Popescu: „Nu ştim pentru că depinde cine îl va realiza. Dacă va exista un mandat puternic din partea populaţiei pentru continuarea şi chiar accelerarea reformelor, evident că clasa politică îl va implementa bine. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci evident că şi implementarea Acordului de Asociere va fi tărăgănată sau va avea loc nu cu acea viteză cu care ar putea.”
Europa Liberă: Vreţi să spuneţi că e în funcţie de cine va câştiga alegerile. Dacă alegerile vor fi câştigate la toamnă de forţe proeuropene, atunci acordul are şanse să fie realizat. Iar dacă vor fi câştigate de forţe ostile integrării europene, atunci lucrurile vor arăta mai sumbru. Dar dacă excludem a doua variantă, actualele autorităţi credeţi că au şanse să reuşească, chiar dacă impresia generală e că nu au făcut dovada că au mers prea bine cu reformele?
Nicu Popescu: „Actualele autorităţi au avut mai multe realizări în dialogul cu UE şi în acest sens cred că rezultatele pentru patru ani de guvernare sunt destul de bune. Însă mizele următoarei faze politice, următorului ciclu electoral sunt probabil şi mai mari şi în acest sens cred că va fi necesară o accelerare a reformelor faţă de ceea ce s-a întâmplat până acum. Şi atunci când vorbim de accelerarea reformelor, acest lucru ţine în primul rând de aspectele interne, lupta cu corupţia, atragerea investiturilor străini şi îmbunătăţirea mediului de afaceri. Cred că aici sunt acele circumstanţe care vor determina succesul asocierii şi apropierii de UE. Pentru că fără îmbunătăţirea mediului de afaceri care presupune şi lupta cu corupţia beneficiile acordului de liber schimb cu UE ar fi mult mai mici decât ar putea fi. ”
Europa Liberă: Despre partea economică a acordului vreau să vă întreb: vinul este un produs pentru care s-a deschis piaţa europeană decât iată acum pentru celelalte produse. Dar deocamdată prejudiciul cauzat ramurii de embargoul rusesc nu a fost încă combătut parcă. Nu este acesta un exemplu care ar demonstra că producătorii moldoveni încă nu sunt pregătiţi de asociere?
Nicu Popescu: „Vinul este un produs foarte important în istoria, psihologia şi economia Republicii Moldova, dar încă nu am văzut ţări care şi-ar fi edificat prosperitatea doar pe producerea şi exportul vinului. Şi în acest sens nu cred că ar trebui să fim prea obsedaţi de capacitatea Moldovei de export a vinului. Ea este importantă, dar şi mai importantă este crearea altor industrii, altor locuri de muncă, inclusiv în sectorul non-agrar, dar şi modernizarea sectorului agrar, producerea unor bunuri cu valoare adăugată, conserve.
Adevărata prosperitate în R. Moldova va veni în primul şi primul rând prin conectarea ei la acest ciclu de producţie din industria europeană ...
Un exemplu foarte important sunt companiile precum Draexlmaier sau Lear Corporation care au venit în Republica Moldova şi au creat practic nişte industrii de la zero, nişte industrii care acum câţiva ani nimeni nici nu ar fi crezut că vor conecta şi include Moldova în procesul de producţie al automobilelor din Europa. Şi în acest sens cred că adevărata prosperitate în Republica Moldova va veni în primul şi primul rând prin conectarea Republicii Moldova la acest ciclu de producţie din industria europeană, prin atragerea unor noi companii, unor noi locuri de muncă care ar produce lucruri care în Moldova anterior nu s-au produs. Şi în acest sens iarăşi este important să modernizăm acele produse pentru care Republica Moldova este vestită, dar e la fel de important să se creeze noi domenii de economie. Doar aşa Moldova ar putea avansa pe calea prosperităţii.”
