Războiul şi regimurile despotice, oriunde în lume, îşi lasă amprente grele pe soarta multor oameni. Fugiţi din calea bombardamentelor, a terorii şi persecutărilor, ei caută refugiu în oricare dintre ţările gata să le dea adăpost.
Cei mai mulţi dintre refugiaţii care au obţinut protecţie în Republica Moldova provin din Siria, Afganistan, Pakistan şi din câteva ţări africane. În ultimele luni s-au înregistrat primii solicitanţi de azil din ţara vecină Ucraina. Experţii însă nu exclud că numărul lor ar putea să crească, atunci când va expira termenul de trei luni, acordat oricăror dintre cetăţenii străini pentru şedere legală pe teritoriul Moldovei, după care va interveni obligaţia sau să părăsească ţara, sau să solicite statut de refugiat.
Directoarea adjunctă a Biroului Migraţie şi Azil, Ecaterina Silvestru, nu exclude că dupa odată cu semnarea Acordului de asociere cu UE, Moldova ar putea deveni mult mai atractivă pentru migranţii din zonele de conflict şi din ţările cu un nivel scăzut de viaţă, dar, precizează că legislaţia naţională a fost adusă la standardele UE şi există suficiente mecanisme de natură să stăvileasca, pe de o parte, migraţia ilegală şi, pe de alta, să protejeze drepturile persoanelor care cu adevărat au nevoie de asta:
„Din Ucraina ne aşteptăm să vină un val mai mare. Acum avem 17 solicitanţi de azil din Ucraina, dar cifra nu este relevantă. Moldova este singura ţară vecină unde ucrainenii pot intra fară viză, pentru că în Rusia şi Belarus nu se vor duce. La noi ei au venit la rude şi prieteni sau au bani şi închiriază o locuinţă, dar conform regimului liberlizat de vize, au dreptul să se afle doar trei luni, după care ne aşteptăm că cei care nu se pot întoarce acasă să ceară azil. Întro lună, o lună jumătate vom avea tabloul general”.
În Republica Moldova, persoanele care caută un adăpost sunt asistate de Biroul pentru Migraţie şi Azil din cadrul Ministerului de Interne şi de Agenţia ONU pentru Refugiaţi (ICNUR). Lor li se oferă produse alimentare, bani, cazare temporară şi posibilitatea de a studia limba română. Dacă obţin statutul de refugiat sau de beneficiar de protecţie umanitară, ei se pot bucura de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii moldoveni, cu excepţia drepturilor politice.
Patru familii de sirieni s-au stabilit cu traiul într-o casă, construită de ICNUR, în satul Mereni, Anenii-Noi. În ziua când i-am vizitat, acasă erau doar copii şi mamele lor, taţii fiind la muncă. Copiii merg la şcoala şi grădiniţa din sat. S-au integrat relativ uşor, ne spun doi dintre ei: Sultan de 12 ani şi Baracat de 9 ani. În doi ani copii au reuşit nu numai să vorbească excelent în limba română, dar şi să înregistreze succese la învătătură. Sultan, bunăoară, a obţinut locuri de frunte la mai multe concursuri, iar Baracat, la 9 ani, este eminentă şi înregistrează succese la dans şi pian. Fata nu are un pian al ei, dar ne arată cum exersează la un instrument jucărie şi ne povesteşte că şi-a făcut mulţi prieteni, deşi, spune cu tângă că au fost şi cazuri în care unii colegi i-au zis să plece în ţara de unde a venit „Este foarte bine la şcoală, am mulţi prieteni. Unii copii care nu-i iubeau pe copii din altă ţară ne ziceau să plecăm în ţara de unde am venit. Şi asta ne face trişti”.
Alaa, mama fetiţei, a învăţat româna de la cei trei copii ai ei. Îi este greu să-şi amintească prin ce a trecut în Siria. Războiul i-a luat doi fraţi. Este foarte recunoscătoare că Moldova le-a oferit un acoperiş de asupra capului. Soţul său s-a angajat la o cafenea şi reuşeşte să asigure strictul necesar pentru familie: „Am venit în Moldova, când era război în Siria. Mai intâi a venit soţul meu în Moldova, după trei luni am venit şi eu cu copiii. Aici nu este război, este bine, oamenii sunt buni, şi şcoala e bună, este de lucru...”
Şi mama lui Sultan, Deiri Dima, povesteşte că războiul le-a distrus tot ce au reuşit să agonisească în 13 ani de căsătorie: două farmacii şi o fermă de cai. În Moldova au venit la o prietena din studenţie, întrucât cu ani in urmă şi-au făcut studiile la Chişinău. Au sperat că se vor reîntorce peste un timp acasă, însă au fost nevoiţi să solicite azil aici: „Oraşul Alep era în mâinile opoziţiei, au fost bombardamentre şi nu aveam scăpare. Trebuia să fugim, toţi din familie s-au refugiat în diferite ţări. Pentru copil am facut-o, pentru că în Siria ne temeam pentru viaţa lui. Aici ne-am integrat, dar este dificil când începi totul de la zero...”.
Nu oricine însă poate obţine statutul de refugiat. Iniţial, fiecărui solicitant de azil i se acordă protecţie de urgenţă, după care timp de câteva săptămâni persoana este verificată dacă în ţara de origine este un risc sporit pentru viaţa şi siguranţa ei. În cazul în care se constată legături cu grupările teroriste, criminale sau că scopul obţinerii statutului este de a ajunge întro ţară europeană, solicitarea de azil este respinsă, iar persoana expulzată din ţară, ne explică Ecaterina Silivestru
„Dacă nu corespunde celor cinci motive pentru acordrea azilului, i se respinge cererea. În anul 2003 am acordat numai la două persoane statutul de refugiat, dar vedeţi ce se întâmplă în ultimii ani. Celor din Siria nu putem să le refuzăm, doar dacă avem dovezi clare că are apartenenţă la grupări teroriste. Am avut un refuz la o persoana din Siria. În cazul dat am constatat că persoana a împuşcat în lumea paşnică. Din Afganistan avem un refuz, persoana era confuză, se contrazicea în permenenţă. Ne-a spus că vorbeşte o limbă, am găsit cu greu transaltor, dar am constatat că vorbea în alt dialect, era de la hotar cu Tadjikistan”.
Actualmente în Republica Moldova 369 persoane au statutul de refugiat, iar 79 de solicitanţi sunt în aşteptarea unei decizii privind situatia lor. Peste 40% din cererile prezentate pentru prima dată şi în mod repetat vin de la cetăţeni sirieni.
