ȘTIRE: Proiectul de limitare a imunităţii parlamentare a căzut vineri 4 iulie în legislativul de la Chișinău pentru că nu a obținut voturile necesare. Pentru că presupunea modificarea Constituţiei, proiectul ar fi trebuit să fie susținut cu 67 de voturi. El a fost susținut însă de doar 55 de deputaţi, membri ai coaliţiei de guvernare. Parlamentarii din fracţiunea PCRM, deputaţii neafiliaţi, dar şi democratul Dumitru Diacov, în total 35 la număr, au votat „împotrivă”. Proiectul propunea ca urmărirea penală a deputaţilor să poată fi pornită fără acordul prealabil al Parlamentului. Dacă proiectul ar fi fost votat, arestarea, percheziţionarea şi trimiterea în judecată a deputaţilor ar fi fost posibilă fără încuviinţarea legislativului.
---------------------
Parlamentarii din multe sisteme legale s-au bucurat intotdeauna de anumite privilegii, menite a le asigura deplina libertate de exprimare, pentru a le permite sa legifereze in totala independenta.
Parlamentul britanic, cel mai vechi din lume, datind din Evul Mediu timpuriu, e cel care ofera exemplul clasic al privilegiilor parlamentarilor. Printre acestea, cel mai solid si mai logic este “imunitatea parlamentara”. Deputatii, membrii parlamentului, nu pot fi arestati sau dati in judecata pentru fapte comise in timpul mandatului lor de parlamentar.
Un alt privilegiu care decurge de aici este acela ca un deputat poate vorbi liber despre orice subiect in fata egalilor sai, fara teama de urmari legale care ar decurge din interpretarea limbajului sau, chiar daca anumite interventii ar putea fi considerate abuzive verbal.
Unul din efectele directe ale acestor legi privind statutul deputatilor este acela ca ei nu cad sub incidenta legislatiei privind calomnia, de pilda. In majoritatea tarilor, in afara cazurilor de flagrant delict in chestiuni penale de drept comun, un parlamentar nu poate fi anchetat sau interogat de justitie decit dupa ridicarea imunitatii sale de catre ceilalti deputati reuniti in plen.
Daca privilegiile meritate ale parlamentarilor au fost stabilite pentru prima oara in Marea Britanie, tot acolo a inceput in ultimii ani si marele scandal al coruptiei parlamentarilor intr-o democratie. Deputati care solicita bani de la firme de lobbying pentru a introduce amendamente… Deputati care folosesc fondurile discretionare ale parlamentului pentru cheltuieli private s.a.m.d, abuzurile revelate public au fost nenumarate…
La fel, ultimii ani au revelat o serie de scandaluri care au facut sa fie chestionate pina si privilegiile parlamentarilor europeni, la rindul lor prinsi in scandaluri de coruptie si de abuz al pozitiei lor in favoarea unor firme de lobbying, sau in alte interese private. Un exemplu este eurodeputatul român Adrian Severin.
Grecia e o tara europeana care a acordat puteri abuzive parlamentului in cazul unor anchete asupra unor deputati sau fosti ministri. In Grecia, incepand din 2003, parlamentul poate opri orice ancheta asupra unuia din membrii sai, legea impunand si un set de limitari desfasurarii unor asemenea anchete, cu exceptia cazurilor in care deputatul, sau ministrul, ar fi fost prins in flagrant delict.
---------------
Sortită eşecului – astfel a fost considerată de la bun început de majoritatea observatorilor de la Chişinău propunerea liberal-democraţilor legată de lipsirea de imunitate parlamentară a aleşilor poporului. Şi previziunea s-a adeverit – prin votul negativ de vineri, anticipat de toată lumea, parlamentul nu doar a respins propunerea, ci a anulat orice posibilitate de revenire la subiect pe durata acestei legislaturi. Pentru cei care au urmărit întregul drum spre respingere a proiectului este limpede că a fost o acţiune de campanile a liberal-democraţilor, pentru că nimeni nu s-a îndoit că nu va întruni suportul necesar pentru a fi adoptat. Ce vorbeşte totuşi în favoarea abolirii imunităţii parlamentare? Ce împotrivă? L-am întrebat pe directorul Centrului de Resurse Juridice, Vladislav Gribincea:
Europa Liberă: Cum funcţionează în realitatea imunitatea parlamentară?
Vladislav Gribincea: „Atunci când procuratura doreşte să intenteze un dosar penal împotriva unui deputat, până a-l intenta, procurorii sunt obligaţi să vină în parlament să solicite acordul deputaţilor. Au fost cazuri când parlamentul a adat acest acord pentru pornirea urmăririi penale, însă au fost cazuri, când din motive pentru mine suspecte, parlamentul nu a dat acest acord. Avem o hotărâre din 1998 a Curţii Constituţionale care spune că imunitatea, aşa cum este descrisă în constituţie, nu se extinde asupra declaraţiilor făcute de deputaţi în calitate privată, în afara exercitării atribuţiilor de serviciu. Totuşi, în practică, întotdeauna deputaţii au pretins că este nevoie de o decizie formală a parlamentului pentru autorizarea investigării penale a deputaţilor. Acordul parlamentului nu e necesar doar pentru pornirea urmăririi penale, ci şi pentru transmiterea dosarului în instanţa de judecată sau arestarea deputatului. Conform articolului 70 din constituţie, alineatul 3, deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia infracţiunii flagrante. Adică constituţia moldovenească spune că percheziţia unui deputat nu poate avea loc fără acord, arestul nu poate avea loc fără acord, sau trimiterea dosarului în judecată nu poate avea loc fără acord. Cu alte cuvinte, dacă se doreşte instrumentarea unei cauze penale împotriva unui deputat, ar fi nevoie nu de un acord al deputaţilor, ci de câteva: unul pentru percheziţie, altul pentru arestare şi altul pentru transmiterea dosarelor în instanţa de judecată.”
Europa Liberă: În practică, dacă un deputat comite ceva, e posibil să-l aduci în faţa instanţei, aşa cum stau lucrurile astăzi?
Vladislav Gribincea: „Imunitatea nu înseamnă o protecţie absolută împotriva justiţiei penale. Imunitatea doar înseamnă că aceasta este mai greu de făcut. Dar teoretic, este posibil, în practică lucrurile se dovedesc a fi destul de complicate. Nu-mi aduc aminte ca în ultimul timp deputaţi să fi stat pe banca acuzaţilor. Dimpotrivă, unii deputaţi din Republica Moldova au fost mai degrabă condamnaţi peste hotare decât în ţară.”
Europa Liberă: Acest proiect putea redresa lucrurile sau, aşa cum zic unii deputaţi, chiar din coaliţie, de exemplu domnul Dumitru Diacov, ar fi adus la abuzuri?
Vladislav Gribincea: „Trebuie să spunem clar că procurorii şi astăzi pot porni dosare împotriva deputaţilor fără acordul parlamentului, iar anume la fazan de pornire se comit cele mai multe abuzuri. Prin urmare, deputaţii nu sunt protejaţi absolut împotriva potenţialelor abuzuri faţă de procurori nici în ziua de astăzi. Iar în ceea ce priveşte scopul imunităţii, în multe ţări astfel de imunităţi nu există, iar o analiză pe care noi, Centrul de Resurse Juridice, am făcut-o în privinţa judecătorilor în 2012 a confirmat că ţările în care există imunitate de fapt o duc cel m ai prost cu democraţia şi justiţia. Iar garanţii mai mari judecătorilor, procurorilor de urmărire penală nu au dus decât la întărirea corporativismului şi nu la o independenţă mai mare a justiţiei.”
Europa Liberă: Putem face concluzia că e nevoie de abolirea imunităţii?
Vladislav Gribincea: „Convingerea mea este că imunitatea nu ar trebui să existe decât în situaţii extreme. În Marea Britanie, de exemplu, deputaţii nu au imunitate decât în privinţa declaraţiilor făcute în parlament. Eu sunt de acord că deputaţii ar trebuim să fie absolut imuni în privinţa a ceea ce spun în parlament, iar ceea ce se întâmplă după uşile parlamentului nu cred că ar trebui să fie protejat prin imunitate. Spre exemplu, dacă un deputat a comis violenţă domestică, de ce ar trebui acordul parlamentului pentru urmărirea penală a deputatului?”
Europa Liberă: Dar unii din deputaţii care au votat împotrivă zic că ar fi de acord, dacă nu ar şti cum lucrează astăzi instituţiile statului pentru asigurarea ordinii de drept?
Vladislav Gribincea: „Interesantă abordare, având în vedere că majoritatea populaţiei nu are imunitate, iar deputaţii permanent îndrumă aceste persoane să plece în instanţa de judecată. Adică, mi se pare argumentul destul de absurd când deputaţii spun că avem succese în reformarea justiţiei, iar pe de altă parte, ei singuri nu acceptă să meargă în acea justiţie pe care ei tot timpul o reformează în modul în care consideră ei cel mai propice. Am impresia că deputaţii din opoziţie mai degrabă au votat împotrivă din principiu, nu din convingeri, iar majoritarii au pus pe agendă acest subiect ştiind de la bun început că nu vor acumula numărul necesar de voturi.”
Europa Liberă: Se mai poate întoarce majoritatea la acest proiect?
Vladislav Gribincea: „Da, un nou proiect poate fi înregistrat, dar nu în această legislatură. Pentru că legea prevede că un proiect care a fost respins de către parlament poate fi din nou înscris pe agenda parlamentară abia peste un an de zile.”
