Viata sa a fost o viata a transformarilor: a fost primsecretar la Georgiei sovietice, sef al diplomaţiei sovietice in perioada perestroikăi, contribuind masiv la prabusirea sistemului comunist, apoi preşedinte al Georgiei independente şi lider izgonit de la putere in urma unor mişcari de stradă revolutionare. Ultimul act al vietii sale politice a avut loc in 23 noiembrie 2003:
„Niciodata nu mi-am mintit poporul si de aceea declar acum ca e mai bine ca un presedinte sa demisioneze şi ca totul sa se termine si sa se evite varsarea de sânge”.
Si a demisionat facind loc liderilor asa-numitei Revolutii a Rozelor. In fruntea lor Mikail Saahaşvili, fostul ministru al justitiei pe care insusi Șevardanadze il convinsese să se întoarca in Georgia din Statele Unite unde studiase.
Sevardnadze a intrat in partidul Comunist când avea 20 de ani. A fost prim-secretar al capitalei Georgiei sovietice, a devenit ministru de interne in 1965 in Georgia sovietică si ascensiunea sa politică a continuat ajungind in 1972 prim-secretrar al Partidului Comunist al Georgiei. A ocupat aceasta pozitie, de lider de facto al republicii sovietice georgiene pînă în 1985, cind a devenit ministru de externe la Moscova. In 1987 se adresa astfel Adunarii Generale a ONU:
„Uniunea Sovietică şi Statele Unite au pronunţat în sfirşit împreună primul cuvint al lexiconului neproliferării nucleare. Când acest cuvint va deveni si realitate, lumea va dobindi noi cunoştiinte. Lumea va fi convinsă că armele nucleare si securitatea nu sunt sinonime şi că securitatea va fi intărită când aceste arme vor dispărea”.
Ca ministru de externe al URSS, a jucat un rol extrem de important în relatia cu liderii Occidentali – mai ales cu presedintele Ronald Reagan, cu premierul britanic Margret Thacher şi cu cancelarul Germaniei Helmut Kohl, contribuind substanţial la sfirşitul Războiului Rece. A susţinut neinterventia sovietica in ţările Europei Centrale si de rasarit in anul 1989. A avut un important cuvint de spus şi la retragerea sovietica din Afganistan.
In 1990 Şevardnadze îşi dă demisia de la șefia diplomației soveitice, avertizind asupra pericolului unei noi dictaturi, avertisment ce s-a dovedit exact, avind in vedere tentativa de lovitura de stat din august 1991 împotriva lui Gorbaciov.
In 1992 fostul prim-secretar comunist al Georgiei sovietice se intoarce la Tbilisi, intr-o ţara independenta, dar macinata de razboi civil. Dupa inlaturarea de la putere a primului presedinte al Georgiei independente, Zvaid Gamsahurdia in 1992, Şevardnadze este ales presedinte al Parlamentului Georgiei si apoi presedinte. Deţine acest post pina in 2003. A supravieţuit la trei tentative de asasinat în 1992, 1995 si 1998.
In 2005 declara serviciului georgian al Europei Libere:
„Nu ştiu daca tentativele de asasinat impotriva mea vor fi trecute in Cartea recordurilor Guiness. Au fost trei! De trei ori ar fi trebuit sa fiu mort!”
Iar dupa victoria Revoluţiei Trandafirilor, in decembruie 2003, Eduard Şevardnadze cugeta, tot intr-un interviu cu Europa libera la rolul unui presedinte de stat independent
„Să conduci o ţara nu e o treaba simplă sau obișnuită. E o arta. O ştiinţă. Nu orice poate conduce o ţara. Am multa experienţă in conducerea ţării, dar nu a fi adevarat să spun că mi-am condus ţara într-un mod ideal.”
