Cafenele în stil occidental, restaurante de toate felurile, malluri și zgârie nori din sticlă sunt peste tot în Astana și Almaty, oamenii de afaceri străini sunt bine primiți, iar locuitorii acestor mari orașe se îmbracă și se poartă la fel ca europenii. Ai zice că sunt mulțumiți și „majoritatea chiar sunt” crede Dina Baidildaieva, jurnalistă la Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, citând un sondaj recent care arată că 80% din locuitorii Kazahstanului sunt de acord cu Uniunea Euro-Asiatică, o idee care a pornit de la Nursultan Nazarbaev în urmă cu mai mulți ani.
„E o parodie după fosta Uniune Sovietică”, spune Galim Ageleuov de la Asociația Libertatea, „e cu totul altceva”, argumentează Andrei Tsukanov, care se declară comunist, în vreme ce Rinat Kibraiev o descrie ca pe „o uniune burgheză gândită de cei bogați pentru ei”. Toți trei sunt însă împotriva autocratului lor președinte pe care potrivit Constituției nu au voie să-l critice, dar nici unul nu crede că moartea lui ar aduce un sistem democratic în Kazahstan.
La 73 de ani Nazarbaev pare să o pregătească pe Dariga Nazarbaeva, fiica lui cea mai mare, pentru a prelua conducerea țării, dar chiar dacă ar veni altcineva, opozanții cred că nu au nicio șansă, fiindcă cei care au cele mai mari afaceri au nevoie de „krîș”, adică de „un acoperiș”, care să-i protejeze, iar ei vor susține pe unul de-al lor, care să continue politica de până acum: un echilibru între investitorii ruși, chinezi și occidentali. Pentru mulți kazahi, Nazarbaev a însemnat „liniștea și stabilitatea”, pe care alte țări din fosta Uniune Sovietică nu le-au avut, dar în același timp marea majoritate trăiește în sărăcie, iar țara nu are nicio strategie de viitor în afara celor pe care le conturează Rusia, pe de o parte și China pe de altă parte.
Dispariția lui va lăsa în urmă o mulțime de lucruri nerezolvate, în afara cursului de „nazarbaevologie”, pe care unii universitari s-au grăbit să-l pregătească, și a conductelor prin care resursele țării se scurg în afară. Nazarbaev se află în fruntea celei mai dezvoltate țări din Asia Centrală din 1991, preluînd funcția de președinte al Kazahstanului independent direct din cea de prim-secretar al unei republici a URSS.
Înainte de acest moment el a fost membru al Biroului Politic al Comitetului Central al URSS și fusese în cărți pentru fotoliul de premier și de vicepreședinte al URSS. Nazarbaev a avut mereu o poziție privilegiată, iar pe 29 iulie 1991, Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn au căzut de acord ca el să fie șeful guvernului noului stat proiectat să apară după semnarea viitorului tratat unional. Nazarbaev a simțit însă de unde bate vântul și și-a consolidat locul acasă, doar pentru ca în decembrie 1991, la Almaty, fosta capitală a Kazahstanului să organizeze summit-ul unde liderii republicilor URSS să semneze actul de deces al URSS.