„Soția mea va trebui să poarte hijab și jilbab” îmi spune Timur, care abia a împlinit 20 de ani, dar a început să devină musulman practicant de acum un an. La fel ca alți musulmani socotește că doar soțul și familia apropiată ar trebui să vadă părul sau mâinile femeilor lor. „Nu vreau să-și acopere fața cu văl, dar părul, pieptul, mâinile, picioarele trebuie să fie complet acoperite când merge pe stradă” crede Timur, care își imaginează că-și va găsi o fată musulmană sau o europeană pe care o va convinge să treacă la Islam. Are multe argumente, a citit Coranul, l-a analizat și și-a dat seama că „viața în credința pentru Alah te poate face cu adevărat fericit”.
S-a așezat lângă mine în timp ce-mi beam cafeaua stând pe patul uriaș acoperit cu carpete iraniene, numit balcon sau mangea în toată Asia Centrală, din ținutul uigurilor aflat la chinezi, până la Marea Neagră, în curtea hotelului Sun Rise din Osh, uitându-se dezaprobator la țigările de lângă mine. Îl întreb dacă știe că șase tineri iranieni tocmai au fost arestați doar fiindcă au dansat pe melodia „Happy” a lui Pharell Williams într-un video-reportaj, iar motivul a fost că fetele nu purtau pe eșarfe pe cap, așa cum cere legea și că dansau în același loc împreună cu băieții, ceea ce e de asemnea interzis în Republica Islamică.
„Trebuiau pedepsiți pentru că musulmanii nu au voie să danseze, poate nu chiar cu închisoare, poate cu amendă sau muncă în folosul societății”, își expune convingerile tânărul meu interlocutor. Visul lui pentru Kîrgîstan este să devină o republică islamică, în care oamenii să înțeleagă că respectarea Coranului îi poate face mai fericiți și mai sănătoși. „Prietenii mei care au trecut la Islam nu mai fumează, nu mai beau, nu mai merg în cluburi, au slujbe mai bune și se simt mai bine”, insistă Timur să mă convingă că „Islamul e singura religie pură, fiindcă nici un rând din Coran nu s-a modificat de la început până acum și pentru că adevărații musulmani nu fac niciodată rău, nici cu vorba, nici cu fapta”.
Pe străzi poți vedea multe fetițe purtând hiijab (eșarfa care acoperă gâtul și părul), iar la Universitatea din Osh multe studente au adoptat rochia lungă și largă și acoperământul pentru păr. Nu toți profesorii privesc cu bunăvoință adăugarea la uniformă a hijab-ului, iar trecerea la îmbrăcămintea tradițională islamică ridică multe semne de întrebare într-o regiune cum e Asia Centrală în care mișcările islamiste sunt ținute cu greu în frâu. Nu este clar încă unde ar trebui să fie limita dintre libertatea personală și instituțiile seculare, dar până acum organizațiile musulmane au câștigat în fața școlii aici în Osh, unde educația islamică a prins rădăcini. „Coranul ajută statul pentru că e mult mai ușor să respecți regulile lui, decât să știi legile. Noi suntem corecți și decenți fiindcă așa ne cere religia, voi, în Vest, aveți o grămadă de legi pe care oamenii de rând nu le pot înțelege și deci n-au cum să le respecte”, crede Timur.