Deunăzi, pe Facebook, doamna Constanţa Popescu vorbea despre problemele cronice ale transportului în comun din Chişinău şi opina că guvernanţii şi edilii, fiind plătiţi de contribuabili, ar trebui să urce în trolee şi microbuze măcar o dată pe lună. Asta pentru a înţelege mai bine starea lucrurilor. Îi dau dreptate doamnei Popescu care nu încerca decît să aducă pe sol moldovenesc o obişnuinţă benefică din ţări mai prospere. Căci, la drept vorbind, e greu să primeneşti transportul în comun dacă te plimbi numai în automobile luxoase.
Sînt un cetăţean care nu a avut niciodată maşină şi care, prin urmare, merge mereu cu troleul. Şi m-am întrebat: cîţi conducători-miniştri-primari am văzut eu în troleu şi în microbuz în ultimii 20 de ani? Am scotocit cu îndîrjire în memorie şi am constatat că minunea asta mi s-a întîmplat o singură dată, acum cîţiva ani.
L-am văzut atunci, într-un troleu de pe ruta 1, pe fostul ministru Manole. Faptul era într-atît de uluitor, încît am bolovănit ochii şi am simţit că mi se înmoaie picioarele. Da, era domnul Manole, fost ministru. Şi dacă vedeam un ministru în exerciţiul funcţiunii? Mi-aş fi pierdut graiul, pesemne.
Întrebarea mea pentru ascultătorii Europei Libere este următoarea: dar voi, stimaţi ascultători, cîţi conducători în exerciţiul funcţiunii aţi văzut în trolee şi microbuze? Pentru că lucrurile sînt grave dacă aţi văzut ceea ce am văzut eu, adică un singur fost ministru în 20 de ani. Sau poate ei merg mereu cu troleul şi noi pur şi simplu nu-i observăm?
Dacă ai noştri conducători vor să simtă totuşi plăcerea de a călători cu transportul în comun, eu am o sugestie. Le propun să urce cu încredere în microbuzul nr. 352 de pe ruta 135. Şi nu într-o singură zi, da în vreo 3-4 zile, ca să fie plăcerea desăvîrşită. Aş fi tare curios să văd ce vor spune după ce vor cunoaşte bine măruntaiele acelui maxi-taxi…
