Am văzut ieri, la postul rusesc RTR, un reportaj despre Moldova şi… am simţit gustul amar al decepţiei. Ceea ce am văzut mi s-a părut o falsificare grosolană a realităţii.
Punctul de plecare al reportajului era ştirea că Ucraina ar putea să blocheze accesul Rusiei spre regiunea transnistreană. Rezulta din acel reportaj că Moldova va profita de pe urma acestei situaţii şi chiar se gîndeşte la o incursiune în partea stîngă a Nistrului. Mai mult, RTR ne-a informat că armata moldovenească se subordonează deja Marelui stat-major din România şi că România, la rîndul ei, va profita de pe urma naivităţii ucrainenilor pentru a recupera sudul Basarabiei. RTR ne prezenta o mare conjuraţie a Moldovei, României şi Occidentului împotriva transnistrenilor. Şi, fireşte, conjuraţia asta părea mai periculoasă decît anexarea Crimeei.
Apoi reporterul ne-a spus că transnistrenii au însă un aliat chiar în interiorul Moldovei şi acest aliat e poporul găgăuz, mult mai apropiat de Rusia decît moldo-românii sau ucrainenii. Mai departe reporterul era deja în Comrat şi pe sticlă au început să apară mai mulţi localnici (l-am reţinut doar pe domnul Burgudji). Primul spunea că el priveşte numai posturile tv ruseşti şi că de fapt e rus, al doilea spunea că în Autonomia găgăuză postul Rossia 24 e urmărit în continuare, în ciuda interdicţiei CCA, al treilea zicea că intrarea Moldovei în UE poate provoca desprinderea Autonomiei găgăuze de Moldova, al patrulea îşi exprima speranţa că vinurile şi legumele din regiune vor fi vîndute nestingherit în Rusia şi după embargourile ruseşti. Iar toate aceste voci, adunate în reportaj, îţi creau impresia că regiunea nu prea are nimic de-a face cu Moldova.
Am văzut un reportaj tendenţios din care rezulta că toţi cei orientaţi spre Moscova sînt drepţi şi buni la suflet, pe cînd cei orientaţi spre Occident – nişte răuleni şi rătăciţi. Şi pesemne răulenii trebuie pedepsiţi, nu?
Asemenea reportaje, care denaturează realitatea şi care pun într-o lumină proastă Moldova, sînt retransmise de posturile tv de la Chişinău. Şi asta probabil e un semn al libertăţii de expresie. Numai că te întrebi: dar la Moscova sînt permise şi agreate reportajele posturilor străine despre anexarea Crimeei?
