Permanent în hotelurile din Uzbekistan, cineva te monitorizează, să știe când pleci, când te întorci, la ce oră stingi lumina și eventual ce mănânci la micul dejun. Un sistem similar folosesc și chinezii, care în plus, trimit pe cineva odată la două-trei ore să te întrebe dacă nu cumva ai nevoie de ceva: să-ți schimbe prosoapele, de pildă, să-ți arunce gunoiul, să-ți dea bonurile pentru micul dejun. Nu poți umbla chiar de capul tău niciunde în Asia Centrală. Pe șosea mașinile sunt oprite și verificate de mai multe ori între orașe. În Tadjikistan la fiecare oprire îți înregistrează pașaportul, iar în Uzbekistan și Turkmenistan orice ședere într-un oraș trebuie înregistrată la poliție, la secția emigrări, nu cumva să-ți treacă prin cap să rămâi pe-aici.
Vestitul KGB nu a dispărut, ci doar a fost înlocuit, iar președintele uzbek se inspiră din metodele lui Timur Lenk, cel care și-a făcut din Samarkand capitala imperiului său efemer și l-a adus pe Baiazid în cușcă. Islam Karimov s-a născut la Samarkand într-o familie mixtă, mama tadjikă și tatăl uzbek, ambii morți de tineri. Președintele a crescut la orfelinat, unul din locurile de unde erau selectate cadrele partidului comunist, în perioada sovietică. A fost, deci, educat la școala rusă, iar uzbeka a învățat-o târziu și încă nu o stăpânește bine. Dincolo de aceste amănunte “este o persoană carismatică” m-a asigurat un diplomat occidental din zonă, explicându-mi că atunci când vorbește “degajă energie” și “pare credibil”, iar spre deosebire de ceilalți lideri din Asia Centrală “nu își citește discursurile”, “are idei” și e capabil să improvizeze.
Samarkandul a fost reconstruit ca un muzeu, iar investițiile continuă și pentru că e orașul natal al lui Karimov, mi-a spus un localnic, mulțumit de noul loc de promenadă din spatele Pieței Registan, care încă se restaurează. Oamenii se plimbă pe aici până noaptea târziu în zilele de vară: bărbații joacă table, copiii se dau cu biciletele și femeile stau pe bordură de vorbă.
Piața Registan a fost construită de Timur Lenk și de succesorul lui, Ulug Beg și este un complex ordonat într-un careu perfect conceput să cuprindă cele mai vestite universități din Asia Centrală (medrasa). Cupolele lor albastre domină orașul lui Timur sau mai exact, ceea ce a rămas din el, iar într-una din medrase, în Tilla Kari (care înseamnă acoperit cu aur), terminată în 1660, cu multe ornamente din aur pentru a arăta bogăția orașului este mormântul lui Timur făcut din jad negru. Marele cuceritor asumat azi de uzbeci a murit departe de orașul lui, în timpul unei expediții militare, iar o legendă locală spune că dacă somnul de veci al lui Timur Lenk este deranjat, lumea va fi lovită de o catastrofă. În 22 iunie 1941, la ordinul lui Stalin arheologii au deschis mormântul. Exact în aceeași zi Hitler a invadat Rusia.
Această legendă sugerează că Samarkandul ar mai fi încă centrul lumii, iar pacea ei poate fi controlată de aici, ca pe vremea lui Timur, care a repus orașul pe Drumul Mătăsii, transformându-l în capitala Asiei Centrale. Dar după ce Imperiul lui Timur (1370-1526) a căzut, iar Imperiul Mogul (construit de Babur) s-a destrămat, Samarkandul și-a pierdut din importanță, iar Drumul Mătăsii, chiar dacă nu s-a închis de tot, a devenit nesemnificativ, pentru că din secolul al 16-lea, principala rută comercială dintre Asia și Europa s-a mutat pe mare.