Gheorghe Cojocaru: „Dependența cvasitotală a Republicii Moldova de piața carburanților din Federația Rusă o vulnerabilizează nu numai din punct de vedere economic, dar și, mai ales, odată cu aceasta, din punct de vedere social și politic. Timp de peste două decenii guvernanții de la Chișinău nu s-au preocupat la modul serios de identificarea unor resurse energetice de alternativă, care să-i asigure un cadru energetic mai divers și o anumită protecție în fața speculărilor și presiunilor pe seama dependenței sale energetice de factorul politic extern.”
Europa Liberă: E lesne de presupus că respingerea ofertelor vestice, în special cele românești, a avut motivații politice. E suficient să invocăm exemplul Cernavodă. Invitația de a investi în Centrala Atomoelectrică a fost respinsă pe un motiv, aș zice, anecdotic. Acum se pare că lucrurile sunt abordate mai pragmatic, dovadă este joncțiunea de la Ungheni, la gazoduct. Putem vorbi despre o alternativă?
Gheorghe Cojocaru: „Prin conexiunea de la Ungheni la rețeaua de gaze românești Republica Moldova va începe încă din această vară, după cum se intenționează, să importe o anumită cantitate de gaze din România, pentru necesitățile acestui oraș de frontieră, ceea ce ar putea reduce într-o măsură anume dependența sa de piața energetică din Rusia. Dar acesta este doar un prim pas care va trebui continuat prin extinderea importurilor de gaze de pe piața românească, dacă se va dori realmente o diversificare a piețelor de carburanți.”
Europa Liberă: Nu sunteți primul care pune la îndoială dorința sinceră de a diversifica sursele. Ce v-ar convinge că guvernarea își dorește aceasta de bună seamă? Ce trebuie să se întâmple?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, ca interesele fundamentale naționale, care reclamă această diversificare a surselor energetice, să prevaleze asupra celor înguste politice, indiferent de culoarea forțelor instalate la putere. În al doilea rând, vor trebui găsite resursele financiare pentru modernizarea infrastructurii care, fiind învechită, nu poate face față sarcinii de a transporta gazele românești în întreg spațiul Republicii Moldova. După anumite calcule, ar fi necesare circa 50-60 de milioane de euro, bani care ar putea fi acordați de Banca Europeană pentru Reconstrucții și Dezvoltare în parteneriat cu Banca Europeană de Investiții.”
Europa Liberă: În cât timp credeți că și-ar putea face efectul diversificarea surselor de import?
Gheorghe Cojocaru: „Potrivit unelor estimări, în câțiva ani, ceea ce este un termen scurt, astfel încât Republica Moldova, care are nevoie anual de circa 1,5 mlrd metri cubi de gaze, să nu mai fie dependentă de importurile de gaze rusești. Guvernul de la Chișinău a format recent o întreprindere cu capital de stat, Vestmoldtransgaz, care va gestiona gazoductul Iaşi-Ungheni şi va presta ulterior serviciile de transport a gazelor naturale prin intermediul acestuia pe teritoriul Republicii Moldova.”
