Pe numele său adevărat Pierre Ryckmans, a trăit, după 1970, în Australia, unde a predat, la două mari universităţi, limba şi literatura chineză. Eminent sinolog, Simon Leys s-a făcut cunoscut, în 1971, prin cartea intitulată Hainele noi ale preşedintelui Mao, apărută la editura pariziană Champ libre. Intelectualitatea franceză de stânga era atunci în plină adoraţie a lui Mao Tzedun şi a aşa zisei „Revoluţii culturale”. Cartea lui Leys a avut efectul unui duş rece: autorul demonta, cu o rigoare impecabilă, toate miturile legate de cultul deşănţat al lui Mao, arătând totodată că pretinsa „revoluţie culturală” nu era de fapt decât expresia luptei pentru putere între diferitele facţiuni rivale din interiorul Partidului comunist chinez. Presa de stânga l-a atacat violent pe Leys, acuzându-l că este în slujba imperialismului american. Ziarul Le Monde a publicat chiar pe prima pagină un articol în care îl înfiera cu mânie proletară pe eseist. Acesta şi-a continuat însă opera şi a dat alte cărţi fundamentale pentru cunoaşterea Chinei contemporane, cum ar fi Umbre chinezeşti sau Imagini sfărâmate. Demersul lui Leys a fost unul salutar, făcând o primă breşă în carcasa care obtura accesul la realităţile maoiste.
Dar Simon Leys a fost şi un scriitor admirabil, de o rară precizie şi seducătoare subtilitate a verbului. A scris un text de referinţă despre George Orwell, i-a comentat pe Victor Hugo, Chesterton şi Andre Gide, a reunit, în volume ca Proteu sau Fericirea peştişorilor scânteietoare eseuri, capodopere de inteligenţă şi de umor. Îndrăgostit de spaţiile marine, a alcătuit o somptuoasă antologie cu titlul Marea în literatura franceză. Traducerile din literatura şi filosofia chineză completează o operă de o remarcabilă diversitate dar care, în acelaşi timp, lasă să se vadă liniile de forţă ale unor preocupări constante.
Spirit liber, lucid, de o exemplară verticalitate, a respins, prin toată activitatea sa, barbaria şi dogmatismul. Privirea sa limpede şi pătrunzătoare ne va lipsi de acum încolo.
