Europa Liberă: Este sau nu invazie? Cine trebuie să dea expertiza valabilă, juridică, recunoscută de toată lumea? Or, Vladimir Putin o face, cum zic moldovenii, pe mortul în popuşoi, la fel ca în Crimeea, spune că sunt voluntari în concediu, e treaba lor unde au ajuns, pe de o parte. Iar pe de altă parte, Occidentul înarmat cu date din satelit spune că sunt dovezi incontestabile că este vorba de o invazie cu trupe şi mai ales armamente grele ruseşti. În această situaţie lumea stă şi se uită la ping-pong-ul terminologic, dar cine trebuie să lămurească lucrurile?
Igor Boţan: „Conflictul din Ucraina devine unul din ce în ce mai complicat în ceea ce priveşte termenii de drept internaţional. Problema este că actuala arhitectură a dreptului internaţional a fost stabilită de învingătorii celui de-al Doilea Război Mondial plus China. Şi iată că unul dintre aceşti actori, care a desenat această arhitectură, acum o subminează. Pentru a defini dacă este vorba despre o agresiune sau despre o invazie, trebuie să existe, potrivit legislaţiei internaţionale, o constatare a Consiliului de Securitate. Unul dintre principalii actori în acest conflict are dreptul de veto, de aceea va bloca orice decizie care ar califica cele întâmplate în Ucraina drept agresiune sau invazie. De aceea există acest vacuum, dacă îl putem numi aşa, Rusia neagă totul, spune că ceea ce se întâmplă în Ucraina este un război civil, în Ucraina locuiesc etnici ruşi, ei îşi apără interesul, iar faptul că cetăţenii ruşi participă pe cont propriu la aceste operaţiuni este, chipurile, treaba lor personală.”
Europa Liberă: Dar atunci când experţi ruşi, comentatori politici spun: „Este imposibil ca un militar să plece în concediu în Ucraina, înarmat până în dinţi, cu tot cu uniformă, cu acte, luând şi tancul după el”… Genul acesta de argumente nu pot fi luate în calcul sau doar într-un eventual dosar post-factum poate fi analizat?
Igor Boţan: „Probabil calificarea acestor procese care au loc în Ucraina într-adevăr va putea fi făcută numai post-factum, pentru că există încă Tratatul de la Paris din 1928, care califică agresiunea, dar care nu dă soluţii cum poate fi pedepsit potenţialul agresor. Iar Federaţia Rusă se foloseşte de dreptul internaţional ca și creator al acestuia şi când îi convine îl încalcă astfel încât să-şi apere interesele.”
Europa Liberă: Experienţa balcanică nu este de învăţătură?
Igor Boţan: „Experienţa balcanică este absolut diferită de ceea ce se întâmplă acum în Ucraina.”
Europa Liberă: Dar Milošević a păţit-o, indiferent dacă sunt similitudini sau nu…
Igor Boţan: „Milošević a păţit-o pentru că a început un război etnic şi comunitatea internaţională a trebuit să se autosesizeze şi să intervină după conflictul din Rwanda. Noi ne amintim cu toţii că opinia publică europeană a invocat atrocităţile din Rwanda şi a insistat că nu putem lăsa ca în centrul Europei să se întâmple lucruri similare. Până la urmă, nimeni nu a confiscat şi nu a anexat Kosovo la un alt stat, ceea ce nu e cazul Ucrainei. În Ucraina a fost anexată Crimeea şi ceea ce este foarte grav, Federaţia Rusă a avut un tratat bilateral cu Ucraina, în care îi garanta Ucrainei respectarea integrităţii teritoriale, plus Memorandumul de la Budapesta, care a fost semnat de Federaţia Rusă, care de asemenea garanta securitatea Ucrainei. Aici există motive comunitatea internaţională să acuze Federaţia Rusă de încălcarea unor tratate, iar încălcarea unor tratate bilaterale este un lucru foarte important pentru calificarea agresiunii.”
Europa Liberă: Deci, Putin personal şi Kremlinul în general, este în siguranţă atâta timp cât este la putere?
Igor Boţan: „Kremlinul nu este în siguranţă şi Rusia nu este în siguranţă, odată ce o parte din comunitatea internaţională aplică sancţiuni împotriva Federaţiei Ruse. Aceste sancţiuni sunt graduale şi menirea lor, dacă ascultăm foarte atent ceea ce spun oficialii europeni, este să descurajeze Rusia în escaladarea de mai departe a conflictului, fiindcă Rusia are influenţă asupra liderilor separatişti. Preşedintele Putin recunoaşte acest lucru.”
Europa Liberă: A făcut apel la ei să facă coridor umanitar...
Igor Boţan: „Implicit Rusia recunoaşte că are influenţă asupra acestor rebeli. Însă în acelaşi timp preşedintele Putin din 2004 insistă că ordinea securităţii regionale trebuie schimbată. Între timp, insistă că Rusia vrea să devină un pol al lumii multipolare prin aşa-zisa lume rusă, care deja nu mai este impusă prin putere suavă, ci prin acţiuni precum cele din Crimeea cu „omuleţi verzi”. Dar toate aceste lucruri, din punct de vedere al dreptului internaţional, sunt dificile de a fi clarificate, calificate întrucât unul dintre arhitecţi cu dreptul de veto neagă acest lucru. Şi atunci nu rămâne decât Occidentul să intervină cu astfel de sancţiuni de descurajare graduale, pentru a aduce Rusia la masa de negocieri.”
Europa Liberă: În cea mai recentă intervenţie Vladimir Putin, în faţa tinerilor de la Seligher, se pare, a spus că el pledează pentru soluţionarea conflictului din Ucraina cu mecanismele aplicabile în ONU. Adică el este cel care vrea să facă justiţie în baza standardelor ONU în timp ce, vezi Doamne, Occidentul şi Statele Unite în special ar impune nişte decizii unilaterale. Cine poate să apară arbitru în cazul dat?
Igor Boţan: „Eu cred că arbitru în cazul dat pur şi simplu nu există. Fiindcă forul internaţional, convocarea Consiliului de Securitate în cazul Ucrainei practic nu dă niciun rezultat care ar obliga Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: Doar e schimb de replici...
Igor Boţan: „Schimb de replici. Şi aceasta, ceea ce am constatat de foarte mult timp, este subminată arhitectura securităţii. Şi până când lucrurile nu vor reveni la faza când Federaţia Rusă împreună cu principalii actori internaţionali nu fac designul unei noi arhitecturi, lucrurile vor evolua de această manieră foarte-foarte periculoasă.”
Europa Liberă: Deci, singura armă sunt sancţiunile?
Igor Boţan: „Singura armă sunt sancţiunile, dar această armă este periculoasă, fiindcă unul dintre pilonii politicii lui Putin este suveranitatea Rusiei. Adică nimeni nu poate să-şi permită să influenţeze Federaţia Rusă, iar sancţiunile au drept scop să descurajeze Rusia să acţioneze aşa cum acţionează. Deci, cu cât acţiunile sunt mai severe, cu atât politica lui Putin trebuie să fie una de rezistenţă împotriva acestor sancţiuni, fiindcă altfel proprii cetăţeni vor spune „Dar cum e cu politica de suveranitate?”. Deci, sub presiunea sancţiunilor Federaţia Rusă cedează din propria suveranitate. Deci, este un fel de capcană în care a nimerit şi Putin, iar această capcană este una cu impact de lungă durată asupra economiei Federaţiei Ruse. Este adevărat că şi Occidentul are de suferit, dar aceasta este situaţia la moment.”
